16 matches
-
că-m’ bag picioarele-n ea dă treabă! Am surzit trăgând io-n locu’ lui, și-s plictisit de moarte. Și zi și tâmpitului ăla de paj să bage o carafă de vin fiert că-mi arde gâtu’ dă la prăștina aia d-o băui asară cu văduva lu’ Marele Chelar, ăl d-o sfârși-n furci mai deunăzi! Și ai, bă, mare grijă să nu calci dreacu’ prin ceva maiestăți calde! Marele Armaș era însă de mult prin pâlcul de
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
utilaj/atelaj, pune traista cu țigări și merinde și apă-n pătașcă... și dă-i bice!... adică nu, fiindcă mila lui Mitică-i mare până dincolo de baierele cerului, și nu dă cu biciul, nu dă cu nuiaua, nu dă cu prăștina, nu dă cu ghioaga... mai ales că măgaru-i total lipsit de încăpățânarea-i proverbială, merge civilizat și ascultător la vorba curată și convingătoare a pământeanului de pe capră!... Sigur că da! Mai mare dragul să vezi un asemenea complex în desfășurare
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) by http://balabanesti.net/2014/03/15/un-om-si-un-magar-de-buna-voie-la-vie-iiiiii/ [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
sânt sănătos la cap, că vreau să duc pe cine știe cine la eșafod, să arunc în aer dracu știe ce. Speram să nu aibă o memorie bună și o întrebai pe mama dacă n-avea în casă ceva de băut. Vin, prăștină, gaz, oțet, benzină... Nu? Chiar nimic? Mama își puse mâna la gură și râse. Mă înțelesese. Tata nu: "...Dacă ți-ai terminat prima ta zi de lucru la o cârciumă ai început-o bine, Victore! zise el edificat. O să ajungi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aminteau că intraseră În colectivă cu cai, căruțe și unelte. Le voiau Înapoi ori cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți gura!” Copiii cam murmurau, căci nu pricepeau de ce Directorul Îi apăra pe bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Îndată culeși și puși la fermentat În butoaie de plastic, amestecați cu drojdie și porumb Încolțit, apoi distilați Într-un căzănel de aluminiu - metal otrăvitor În contact cu alcoolul - și vânduți, În cele din urmă, drept țuică naturală de prăștină; mai țineam eu minte oare acel vestit mutat de stupi când izbucniseră albine din toate cutiile, iar remorca era neagră toată de veninoasele insecte? Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii în soare și după 25 noiembrie. Au rămas prea mulți muți și pierduț i în spațiul electoral, deși pe ici pe colo niște tipi clonțoși vor să facă politică mare de pe vatra bordeiului. Unora nu li se ajunge cu prăștina la nas, deși dau în cenușă când să se ridice ! PC-ul local mi se pare cel mai lipsit de inițiativă, de idei și de... acțiune. Se așteaptă totul de la grupul media al lui Voiculescu. Dacă acesta e un vajnic
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
care-i susțin. La doctrina lor trebuie să adere, sub posterul lui Dinamo, amărăștenii care, în 2004, se bucură că-i văd pe Florentin Petre și pe Dănciulescu pe tăpșanul de la Ștefănești. Apoi, ca să le fie ziua împlinită, beau o prăștină fiartă, mănîncă un mezel ieftin și se duc, în 2004, la privata din fundul curții, sperînd într-un mîine mai bun. Nu mai contează jena lui Florentin Petre, care n-a uitat de cuvîntul-cheie Congo, în lapidara sa declarație despre
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
consuma în amestec cu boabe de păpușoi fierte sau cu grâu fiert. Adevărata muncă a cânepii începea odată cu tochitul, care se făcea în pârâul Berheci, în pâraiele satelor organizându-se câte un iaz în acest scop. Fuioarele erau prinse cu prăștini ca niște plute, iar cârlige ascuțite le fixau de albie pentru a nu fi smulse în cazul când se umflau apele. După zece zile, cânepa era încercată și dacă fibra se desprindea de tulpina băț, însemna că aceasta era „tochită
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dulap și se bătea „la cheptine”. Acoperișul din paie de grâu se asemăna cu o răchită. La o casă cu două odăi și tindă centrală intra o căruță de paie la acoperiș. Peste paie, din metru în metru, se puneau prăștini legate cu răchită și trecute peste coamă. Pentru ca paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
erau în plină efervescență monitoare. A sosit și tovarășul director al gostatului într-o mașină de teren de fabricație sovietică numită "Gaz", urmat de un tractor și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de prăștini de lungimi variabile, între doi și cinci metri. La capătul fiecărei prăștine se lega un folmoștoc de bumbac, strâns bine cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-o mașină de teren de fabricație sovietică numită "Gaz", urmat de un tractor și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de prăștini de lungimi variabile, între doi și cinci metri. La capătul fiecărei prăștine se lega un folmoștoc de bumbac, strâns bine cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și cinci metri. La capătul fiecărei prăștine se lega un folmoștoc de bumbac, strâns bine cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eu. De... Ca omul. Când ai să pricepi că aici te afli într-o mănăstire și nu la <tractir>?”. “Dacă am să-ți spun că ai dreptate... Ai să-ți ridici sfârla de nu mai ajungi la ea nici cu prăștina. Așa că prefer să tac”. “Gura păcătosului adevăr grăiește. Răspunsul tău m-a liniștit. Începi și tu să pricepi cum stau lucrurile. Mai ai vreme, vere. Până la adânci bătrâneți, ai să vezi dincotro bate vântul”... Cu aceste vorbe, gândul de veghe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de să n-o mai ajungi nici cu prăștina”. ― S-a Întâmplat ceva, Gruia? - l-a Întrebat profesorul, văzându-l absent. ― Am descoperit printre paciente o fată, care face parte din familia bulibașei cred. ― De unde știi asta? ― E posibil să mă Înșel. Dar o să vedem când vom ajunge la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]