439 matches
-
cred) pe mail, care începe așa: Dacă ar fi știut ce-l așteaptă, Șeful l-ar fi ascultat pe Paulica și i-ar fi acordat acea mărire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi și prăpădiți, măcar să-și scoată banii dați pe transportul în comun și, poate, și ceva din factura de mobil necompensată. (...) Dacă vreți să aflați ce-a făcut Paulică pentru că Șeful n-a vrut să-i acorde nici o mărire, urmăriți Știrile de la ora
Răzbunarea lui Paulică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82917_a_84242]
-
adresezi cu inteligență ta postare ? Poetului sau blogului? În orice caz dacă și pe Dinescu, cu veleități de patron și mic moșier, îl roade și îl jenează furia antimarxiștilor pe bietul filosof mort de 124 ani, atunci tu, biet anonim prăpădit, de ce perseverezi în golănie balcanică? De acord, perseverezi în prostie; e bine să fii constant chiar dacă constant prost. îmi place blogul tău. te aștept pe la mine. poate îți faci timp și treci pe la mine. și dacă îți place poate facem
O betie cu Marx by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83004_a_84329]
-
Domniei Sale este o onoare și, până la urmă, un ideal. Pentru mine, unul de neatins. Eu rămân cu mediocritatea mea, cu "Adevărul literar și artistic" și cu "Adevărul", cu "Caiete critice" și cu alte reviste culturale, cu cronicile și interviurile mele prăpădite, cu porcăria mea de volum de debut care a primit două premii importante și a fost nominalizat la încă unul, cu cele peste douăzeci de cronici scrise până acum despre el (meschin, cum sunt, le-am numărat), cu colaborările jalnice
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare ne ridică părul în cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le prin toți porii, un șarpe mic, un țânțar prăpădit, un spin în talpă erau soluțiile transcendente ale tuturor problemelor lor. Cât ne privește, noi facem fițe și trișăm cât putem. Ne convine multora dintre noi să fim muribunzi ani întregi: dreptul de vot și injecțiile sunt singurele noastre suporturi
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
Șef de atelaj pe un car cu boi frumoși ca-n Grigorescu. Seara venea de la muncă băga plăvanii în curte dejuga îi ducea-n iesle el care nu avusese înainte de asta decît cai și pistoale. Acum avea boi un bici prăpădit și un butoi gol de o sută de vedre. Cu toate astea era vesel glumea bea noroc să dau cu paharul cu vin toamna de la el am învățat cum de la el am deprins să citesc pe cărțile pe care le
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
mon excellente-ex-seconde-épouse a ratat oralul agregației, dar a ieșit prima în concursul pentru un post de attaché d'administration la Ministčre de la Défense! Trei ani mai târziu, ea s-a decis să-i vorbească marelui său chef despre interesantul și prăpăditul ei soț, aflat în pragul unei depresiuni nervoase. Acest puternic inginer-general (printre ai cărui strămoși se număra și romanciera George Sand!) a fost zguduit de situația unui scriitor în exil, etc., și mi-a găsit pe loc un post la
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
ca toate, orice porcărie e îngăduită, dar să nu facă moarte de om! Culmea ironiei, cât a trăit a reușit să respecte porunca asta, dar după ce a trecut pe lumea cealaltă, nu. S-a întâmplat așa: un neica nimeni, un prăpădit se strecurase în cavoul lui, se pripășise acolo ca să se ferească de vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou, s-a pornit să sune
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
în buzunar, cum îi lăsase și ceasul de aur la mână, și lanțul bariu de aur la gât și celelalte; se vede treaba că-l iubise, nu glumă, săraca, cu toate păcatele lui...). Și a sunat, și a sunat telefonul. Prăpăditul ăla s-a trezit năuc și a fost sigur că la telefon e însuși dracul. De frică, l-a lăsat inima și brusc a dat ortul popii, victimă întâmplătoare. Andrei și alexandru M-am pomenit deodată într-o situație psihologică
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
opt, căci nu știi ce nenorocire se poate întâmpla în țară... și era cazul. Sărăcie... Un domn care venise la băi, la Techirghiol, și pe care îl așteptase la gară și îi cărase ca anul trecut bagajele până departe la prăpăditul ăla de avtobuz și care spunea că e un domn tiolog, zicea că foametea pândește Bucureștiul și că la iarnă o să moară lumea de foame, și se închină repede de câteva ori... Secetă mare ! și uitîndu-se la cerul arzător, adăugă
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
să cobor într-o mină, ori să cunosc alt loc de lucru - orice s-ar spune, la urma urmei, se face și-așa meserie, nu doar zgândărind sexul. Giganticul ei, argintiu, (Tilia Tomenstan) - nu-l mai recunosc. De bătrânețe, multisecular, prăpădit cum e, primăria l-a proptit în niște cârje de fier verzi vopsite, cu crengile groase strânse și ele în vreo cinci-șase chingi zdravene, tot de fier, să nu fie doborâte de vânt. Richard zice: un Dinozaur, închingat. în carnet
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o postură reportericească, mergând cu camera ascunsă pe urmele celor mai prăpădiți "eroi" și făcând din istoriile lor axa de rezistență a prozei. Cele optsprezece povestiri din volumul Îngerul de la benzinărie sunt tot atâtea incursiuni într-o realitate specifică personajului, în medii familiale și profesionale investigate minuțios, iar nu panoramate dintr-o
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
pe “acoperișul” imaginat de Purcărete ca un fel de pînză imensă. O corabie încă ancorată la țărm. Se aud picăturile cum cad. Se strîng, ca la țară, sau ca pe străduțele pustii ale orășelelor de provincie, în jumătăți de jgheaburi prăpădite - sisteme improvizate de colectare a apei de ploaie - care dau într-o găleată, și găleata într-un butoi... Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului de Shakespeare, o sumă de citate din atmosfera spectacolelor lui Silviu Purcărete de la Craiova, o
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
o totală insuficiență vocală, pentru că rolul era mult prea tare pentru el, a fost protestat și nu a fost lăsat să cânte. Scandal în lumea artistică, Serafin vehement atacat în presă (și asta a contribuit la demisia lui), bietul Petrică, prăpădit, cu gânduri de sinucidere, caută consolare la mine. Cum sunt un om foarte „rău” (de la „Opera Română cetire”) i’am ridicat moralul și cum îl angajasem deja înaintea acestui incident pentru a „Noua” la Palermo, aveam interesul să fie cu
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
plâns cu sughițuri și muțenie și vara s-a dus și nu ne-am văzut cu adevărat la față n-am avut unul pentru altul nici timp nici nume nici dragoste "și murim pentru că nu suntem iubiți îndeajuns" * * * și totuși prăpăditul mucosul ghidușul deschide fereastra inimii și țipă cât îl ține gura: "cine-a pus sare în prăjituri și cafea cine mi-a pus dulceață în pantofi și mustăți de husar la subțiori cine-a scris povestea asta sălcie care-i
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă din timpul colectivizării - și aventurându-mă prin labirintul de șosele prăfuite, prin sate de câmpie cu case prăpădite și biserici albe și ogrăzi sărace, pustiite de secetă sau ploi insațiabile, intrând apoi în peisaj de dealuri acoperite cu culturi de viță și ajungând în fine la locul (Răzvad, sau Ceptura sau alte localități uitate) unde făceau elevii practică
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
-i poartă numele. Greu să mi-l imaginez într-un birt studențesc, cu palton tirolez și o banală sacoșă de plastic (!) în mînă. Și totuși, chiar el este. Mi-l arată cineva și-mi atrage atenția că-n sacoșa cam prăpădită se văd ramele unor tablouri. Jocul oamenilor celebri de-a anonimatul. Drum de cărți Artera librăriilor și a anticariatelor se numește Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
Mihai Minculescu II. Lună caldă Este al naibii de frig în inima mea îndrăgostită de tine vită de tăiat îs, prăpădită vită de povară. Fără să clipești, piezișă privire, întotdeauna din ce în ce mai rău, urma alege. Parcă-i sfârșitul lumii: în creierul nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
Timișoara caracterizase situația din țară cam în aceiași termeni ca și Albert - rahat...) nu e nimic de făcut, în fond, acum, când sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu ca niște cârtițe prăpădite, vă întemeiați și voi o familie (Albert i-o prezentase pe Ana-Cristina ca pe logodnica sa...), copii, casă, o curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe pe Coasta de Azur sau în Grecia, viață, viață adevărată, nu nechezol ca
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
sclivisită cu tot felul de zmacuri! Pacostea, pentru cei ce ne conduc, stă cuibărită în scăderea consumului de plumb, pe cap de muritor! Nu se mai face nici măcar țuică la căzănel. In orice, de la restaurantele de lux până la cea mai prăpădită dugheană, se vinde alcool metilic. Un fel de spirt cu arome ce păcălesc mintea. Orbește al dracului! E, vezi, de murit tot se moare! Nu asta ar fi problema... S-a inventat mult, sunt alte metode... Cum s-ar zice
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
spital, în care se află propriul copil. Nu e glumă, nu e exagerare, e purul adevăr. Boala nu alege, dar noi putem alege să punem cei 2% în mâna unor oameni care se căznesc de ani de zile să consolideze prăpăditul nostru de sistem de sănătate, în zona de oncologie, și chiar reușesc asta. 5 minute. Atât vă costă o investiție importantă în centrele de oncologie din țară. Încă o secundă vă mai costă și un share. Mulțumesc tare mult.
5 minute vă costă o investiție în centrele de oncologie din țară by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20200_a_21525]
-
bărbații de la băut. Cum să vă explic, era o performanță și acum 10 ani, când lucram eu într-o editură, ca o carte să ajungă la un tiraj de 8.500 în două luni, darămite pe o piață atât de prăpădită ca asta de azi... E chiar OAU! Ne bucurăm mult și vă mulțumim și eu și Mihai. Vă mulțumim că ne-ați cumpărat, că o să ne mai cumpărați și că o să recomandați cartea prietenilor voștri, care o vor recomanda prietenilor
8.500 de exemplare în două luni de la apariție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18406_a_19731]
-
situație și e clădit pe o idee ce n-avea cum să prindă decât la francezii iubitori de haos amoros. Ca să fac o paralelă, filmul mă duce cu gândul la O scrisoare pierdută. O depeșă de amor, numai că nu prăpădită, ci retrimisă intenționat. Comicul de situație salvează structura peliculei. Ca să nu divulg prea mult din scenariu, mă rezum la a spune că-i un film despre intenții bune cu final previzibil, cu lovituri de teatru simpatice și distribuție ce dă
Minciuni adevărate [Corola-blog/BlogPost/97032_a_98324]
-
de piele, cu geanta tot de piele, care se juca venind în urma lui, mergea victorios pe străzi mândru de sine, de li să făcea rău fetelor ce i se nimereau în cale. Vorbea o limba română frumoasă, care pentru noi, 'prăpădiții de sovietici' :), era o descoperire a altei lumi. Nu o singură dată îi ascultasem poeziile recitate la aceste reuniuni. Încă de la început era proiectat în el pentru toată viața lui - Emil Loteanu: un mare poet romantic, un fantezist, un îndrăgostit
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
iubește cel mai mult banii este sărac. Înțelegi? Ajunși lângă tren încep mișcările necesare ca să urce cilindrul format din covor în vagon. Nu-i nicio grabă, mai ales atunci când ai loc de întors, până la următorul om, destul de mare. Un bec prăpădit, mic luminează doar pentru el un colț mai îndepărtat. Dincoace, peronul și vagoanele sunt cuprinse de întuneric și provoacă mai degrabă lipsa oricărei șanse pentru începerea unei activități. ..................................................................................................................................... - Eu nu mi-l amintesc pe acest om! Eu altfel îl știu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
ci „sprayuri” pulverizate cu tact. Și astfel consternat scriitorul român contemporan se întreabă în ce lume i-a fost dat să trăiască. Unii văd în el un extremist anacronic, alții îl acuză de imoralitate deșănțată. Pe unde să mai scoată prăpăditul cămașa? Și dacă și-o scoate o vor juca la zaruri mercenarii acestei lumi...
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]