47 matches
-
privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei de cuțit, stăpânul caprei
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dona_tudor_1417178853.html [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
Prezintă buletinul ! - Este în geantă. Plutonierul a răsturnat conținutul genții într-un anumit fel, deprins de la fostul său șef, plutonierul major pensionat. - Nici urmă de buletin ; cu ăsta ce este ?! Între puținele lucruri ce-i aparțineau apăruse un cuțit cu prăsele, lucrat cu meșteșug. - Nu-mi aparține, nu l-am văzut niciodată ! - Dumnezeii mătii, porți arme albe și nici măcar nu recunoști ! - Vă spun că nu l-am văzut niciodată! - Stai jos și scrie; declară tot! - Declar numai ce este adevărat! - Scrie
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473236203.html [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
multe generații de autori s-au pus. Și, pentru ca însăși conștiința poetului să fie împăcată, ne vom întreba, în aceeași notă dogmatică, „ce-i de făcut, care e calea?” George Baciu reușește, în cartea comentată aici, să treacă nonșalant cu prăseaua metaforei în dinți, răspunzându-și: cu tendință, fără tendință, arta în general ... Citește mai mult ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE(George Baciu - „ÎN VESTIARUL INIMII” - Ed. Tiparg, 2011)Excesiv metaforică, poezia argeșeanului George Baciu din volumul „În vestiarul inimii”, apărut la
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
multe generații de autori s-au pus. Și, pentru ca însăși conștiința poetului să fie împăcată, ne vom întreba, în aceeași notă dogmatică, „ce-i de făcut, care e calea?”George Baciu reușește, în cartea comentată aici, să treacă nonșalant cu prăseaua metaforei în dinți, răspunzându-și: cu tendință, fără tendință, arta în general ... XXII. IN BUZUNARUL GÂNDULUI, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 491 din 05 mai 2012. ÎN BUZUNARUL GÂNDULUI Mă plimb pe strada veacului acesta invalid și orb
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_baciu/canal [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
vei scoborî din carte, La noi, fățarnicii semeți ... Ia votul meu, Te rog, în seamă! Ca să fim vrednici de-așa Rege Dă-ne și inimă de mamă, Și bunătatea Ta, ca lege ... Dă-ne cuvânt, ca să pătrundă În suflet, până la prăsele, Dă-ne și dragoste plăpândă, Să-ți ducă crucea, pân'la stele ... Primește, Doamne, votul care Pentru minuni, n-are putere - Nici să dea Lumii, de mâncare - Nici să dea Raiul, cui îl cere ... Atâta doar, să Ți se-nchine
PRIMEŞTE, DOAMNE, VOTUL MEU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Primeste_doamne_votul_meu.html [Corola-blog/BlogPost/342525_a_343854]
-
ultima jumătate de secol, li s-au alăturat Băileștiul marelui actor de dramă și comedie Amza Pellea, cu al său, halucinant, Nea Mărin, iar, ceva mai de curând, dar, totuși, de 21 de ani, Slatina lui Eugen Ionescu. Meridionali până-n prăsele (cum ar zice scriitorul cu obârșii în Bălăcița mehedințeană: Nicolae Dan Fruntelată), oltenii sunt, dintre români, cei mai solari și temperamentali, cu zvâc de argint viu și viteză de reacție amețitoare, de titirez tinzând să prindă a treia viteză cosmică
Oltenească, primăvara umorului românesc by http://uzp.org.ro/olteneasca-primavara-umorului-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
Lisandruuu!” Strângând în mână cuțitul plin de sânge, s-a îndreptat pășind cătinel, câte un pas, să deschidă: - Te omooor! - zise răstit și făcu un pas spre prag. - Lisandruuu! Te rooog! - spunea dulce, glasul ei. - Netrebnico! O să înfig cuțitul până-n prăsele în pieptul tău găunos. E gol, că n-ai inimă! (Alt pas.) - Lisandruuu! Nuu! (Și ușa se zgâlțâna.) - Ți-am dăruit salba să-mi fii mireasă și te-am rugat să mă aștepți să intru la studii, că o să facem
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Balta_miresei_mihaela_suciu_1353948475.html [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ars_poetica.html [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
celor două case, deținute ilegal, inclusiv, sfidarea legii statului, prin punerea în discuție a hotărîrii definitive a Justiției! Alte lecții tragice ale lui 2015 au fost sărăcirea evidentă a populației și bogăția acumulată fraudulos de clasa politică, întrepătrunsă pînă la prăsele cu oculta mafiei. Oare, orbii din guvern nu văd cît de mult s-a adîncit prăpastia între guvernanți și guvernați? Politica „salvatoarea” promisă de Iohannis e acea Albă ca Zăpada pe care n-o va vedea nimeni, niciodată! Cît de
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ by http://uzp.org.ro/comisari-ideologici-de-extrema-periculoasa/ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
tors din caierul de lână țigaie al furcii prinsă în betele fotei tinerei femei care toarce de zor și adună în ghem alb și rotund, iar mai târziu, cârligele din lemn de carpen sau salcâm - meșeterite migălos cu briceagul cu prăsele de os - croșetează și împletesc firul pentru a-l spori în grosime și rezistență, pentru a-l îndupleca să ia „firul istoriei înapoi”, pentru a fi retrăită la valoarea pe care i-o dă sârgul și gândul cuminte și pentru
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 by http://confluente.ro/Taranca_din_muscel_.html [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
multe generații de autori s-au pus. Și, pentru ca însăși conștiința poetului să fie împăcată, ne vom întreba, în aceeași notă dogmatică, „ce-i de făcut, care e calea?” George Baciu reușește, în cartea comentată aici, să treacă nonșalant cu prăseaua metaforei în dinți, răspunzându-și: cu tendință, fără tendință, arta în general și poezia în special se pun în slujba frumosului iar frumosul se pune în slujba spiritului. În cartea prezentă, cuvântul se clădește pe sine cu o măiestrie aristocrată
ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Asemenea_unei_fete_neincepute_george_baciu_1336327608.html [Corola-blog/BlogPost/357854_a_359183]
-
de arme, DWJ, e scrisă în cuvinte grele: „arc percutor”, „extractor”, „ghinturi”, „basculă”, „canelură”, „bucșă”, „arc recuperator”, „reticul luminos”, „ac de inițiere” etc. M-a făcut să mă întreb de ce există o așa largă paletă de cuțite („cuțit ultilitar cu prăsele”, „elegant cuțit uzual”, „cuțit pentru o singură mînă”, „cuțit ușor pentru utilizare zilnică”, „cuțit atractiv cu mîner din aluminiu”) și să plîng la articolul („Prelungirea”) despre transformarea pistoalelor în puști cu ajutorul țevilor interșanjabile ale lui Udo Stenger. Singura sintagmă pe
Cum am citit 12 reviste de bărbaţi şi n-am înţeles nimic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21260_a_22585]
-
sufletul meu și care dă uneori, prin dregătorii săi, semne lașe de nesimțire, atunci când e vorba de clipele unei istorii care are nevoie să fie apărată. „Organele”, auzi ce oficial și pompos sună acest cuvânt, organele statului român, democrate până-n prăsele, devotate interesului național până-n prăsele, nu găsesc firfiricii necesari pentru a cumpăra manuscrisele lui Emil Cioran, mort la Paris, cel mai mare eseist francez, dar român curat din Rășinari, filosoful care, în preajma morții, a uitat limba franceză și vorbea doar
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
uneori, prin dregătorii săi, semne lașe de nesimțire, atunci când e vorba de clipele unei istorii care are nevoie să fie apărată. „Organele”, auzi ce oficial și pompos sună acest cuvânt, organele statului român, democrate până-n prăsele, devotate interesului național până-n prăsele, nu găsesc firfiricii necesari pentru a cumpăra manuscrisele lui Emil Cioran, mort la Paris, cel mai mare eseist francez, dar român curat din Rășinari, filosoful care, în preajma morții, a uitat limba franceză și vorbea doar în româna de-acasă. A
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
Iancu, domnilor, eroul care a murit pe prispa casei unui țăran din Apuseni, a fost îngropat la Țebea, aproape de gorunul unchiului său, Horea, care a lăsat un steag de luptă pe care organele statului nostru democrat, tehnocrat și intelectual până-n prăsele, n-au avut bani să-l cumpere. Nici n-a participat la licitație Ministerul Culturii. A participat Primăria din comuna Horea, ce bani are o primărie comunală, l-a luat un domn sas, prieten, se pare, cu președintele nostru actual
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
numită „Bogasiu”, țesături turcești din păr de capră numită pânză „Hasa”, desagi, trăiști, inele și cercei iar grecii aduceau cuțite cu teacă, brice țărănești și altele. Nici italienii nu se lăsau mai prejos, ei aducând cele mai fine cuțitașe cu prăsele de os și pumnale cu mănunchi din picioare de căprioară. Cășiunenii mai aduceau la iarmaroc miere de albine, căci ei erau buni apicultori, iar aceasta era la mare căutare în rândul turcilor și a grecilor. Iarmarocul a luat mai târziu
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
un băietan de unsprezece ani, se pomenea discutând cu el ca între egali, ceea ce-l înnebunea și mai rău. Următoarea slujbă a lui Hiyoshi fu la atelierul de vopsitorie al satului. Numai gura e de el, și-i obraznic până la prăsele. Nu caută decât un loc cu soare unde să-și scoață murdăria din buric, spuse unul dintre muncitorii care lucrau la presă. Nu peste mult, de la mesager sosi vestea: — Teamă mi-e că nu-i bun de nimic. Și, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele punalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os în grumaz. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că lăudărosul Își scurta drumul spre casă. Ăla n-a Întârziat prea mult, mergea clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic, care trimit la definițiile paradoxale din poezia lui Nichita Stănescu: „Mă rezem în iubire/ ca-ntr-un pumnal; lunec/ până la prăsele, fac/ cu pământul un unghi.// Luminat de aura/ trupului căzut, sunt/ arătătorul acestui ceas al durerii.// Iau liniștea drept truc al urletului; // te văd,/ înveșmântată în cărnuri scumpe/ cum treci, smucită de/ animalul frumos/ de la celălalt capăt al nervilor” (Doamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
gropi adânci, / Suite de bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Carol, da, Pepino amușina după ea pe jos În patru labe ca un cățel. O găsi În sfârșit și se Întoarse trei pași și izbi ținând-o cu amândouă mâinile În greabănul celui din mijloc. I-o Înfipsese probabil până-n prăsele, căci nu mai reuși s-o tragă Înapoi și ăla se zbătea și guița ca un porc dând să fugă cu cuțitul În el și chiar o rupse la fugă În direcția din care ne apăruse În față. În momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici cât era de ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu câțiva pași prin odaie și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
livezi și grădini, de poiene cu otavă, de lanuri, holde și miriști. Matricea lui este „milostiva glie”, din care cresc „spicele grele”, „spicele de aur”. Oamenii satului sunt plugari și cosași, moșnegi „cu genele tremurătoare”, dar și feciori ce „strâng prăseaua cuțitului din cingătoare”. Ei au cultul străbunilor și al legii, adică al religiei și al tradiției („cinstita și curata noastră lege”), joacă hora, merg la cârciumă, unde cântă Laie chiorul, dar mai cu seamă zic doina de jale: „Din casa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]