39 matches
-
frunzișoare prinse de adierea unui vânt care jucau fantastic la fereastra mea, ca niște fluturi; așa se juca și soarta cu mine, devenisem peste noapte mâna dreaptă a angrosistului Deleș, îmi dăduse pe mână mărfuri de milioane de forinți, toți prăvăliașii din județ care se aprovizionau din aceste depozite îmi băgau ghemotoace de bani în buzunar să le măresc anumite cote de desfacere... Și în această seară, deci, tocmai când mă gândeam unde ajunsesem, vine doamna Deleș în camera mea ca
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442040483.html [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de români. La școala lui Lazăr au venit și copii de prăvăliași, și copiii oamenilor de la marginea orașului, iar el i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu, ajutând
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
datorat. Și, daca esploatarea mizeriei săteanului se săvârșește în asemenea mod chiar de către arendași sau proprietari creștini, ce trebuie să fie în Moldova, unde acei cari esploatează pe țărani sânt izraeliții așezați în sate ca arendași, ca cârciumari sau ca prăvăliași?! Se știe că nu e sat în Moldova care să nu aibă speculanți izraeliți, mai ales sub forma de cârciumari sau prăvăliași. însemnătatea numerică a izraeliților în satele numai a[le] Moldovei se constată prin cifrele oficiale. În anul 1870
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Moldova, unde acei cari esploatează pe țărani sânt izraeliții așezați în sate ca arendași, ca cârciumari sau ca prăvăliași?! Se știe că nu e sat în Moldova care să nu aibă speculanți izraeliți, mai ales sub forma de cârciumari sau prăvăliași. însemnătatea numerică a izraeliților în satele numai a[le] Moldovei se constată prin cifrele oficiale. În anul 1870 s-au încheiat în satele Moldovei 634 căsătorii între izraeliți, s-au născut 2048 copii izraeliți și au murit 1268. În lipsa de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
masonerie. Și vorbind, după obiceiul lui, trecea treptat la reevocarea la persoana Întâi. „În timpurile acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin ele se Învârteau arhiepiscopi, călugări, marchizi și prăvăliași, iar membrii casei regale deveneau mari maeștri. În Stricta Observanță Templieră a tipului ăluia dubios, von Hund, intrau Goethe, Lessing, Mozart, Voltaire, apăreau loji În rândul militarilor, În regimente se complota pentru a-l răzbuna pe Hiram și se discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
are nici o speranță de a putea aspira la un post, fie într-un institut de învățămînt ori de altă natură; când soldații voluntari sunt depărtați de armată, debitul de tutun și băuturile spirtoase e oprit, șederea prin sate chiar ca prăvăliași nu se acordă de către unele organe ale guvernului. Ce să fie, ce să facă dar evreii? Acuma suntem lipsiți de posibilitatea de a ne folosi de cunoștințele noastre intelectuale, suntem opriți o ne bucura de esperiențele noastre practice, încît nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
intrând, ieșind și reintrând de câte trei ori în cabinet, aci Stan înlocuind pe Bran, aci Badea-Radu înlocuit prin Radu-Badea. Aceste premeneli ministeriale se fac de cătră capul cabinetului cu mai puțină scrupulozitate decât cum s-ar face din partea unui prăvăliaș cu calfele sale. Un asemenea cabinet, vițiat deja în principiul existenții sale, este chemat a face alegeri; reușita [î]i este asigurată de mai nainte, cum ne probează experiența. Aci naște întrebarea: într-al cui nume se dizolvă un Parlament
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mîinile marilor proprietari, o deteriorare a vieții salariaților agricoli din cauza creșterii prețurilor și dispariția numeroaselor proprietăți libere, ale căror suprafețe sînt prea mici pentru a le permite să supraviețuiască. Situația claselor populare urbane nu este dealtfel mai strălucită. Miciii prăvăliași sînt într-un stadiu net inferior, artizani din diferite meserii, meșteri și calfe realizează activități condamnate de evoluția economică. Munictorii din manufacturi aparțin în schimb unui grup a cărui activitate se dezvoltă. Dar ei sînt supuși unei discipline stricte și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a evreului meseriaș atipic, În condițiile În care cifrele par să indice exact contrariul. În orice caz, concluzia mea este diferită de cea a lui B.P. Hasdeu din 1866 („Ovreii ne prezintă spectacolul unui neam Întreg de zarafi și de prăvăliași” ; <endnote id="cf. 320"/>), fiind mai aproape de cea a lui Carol Iancu, formulată pentru situația Țărilor Române În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la Începutul secolului XX : „Cu excepția unui mic număr de notabili (bancheri și comercianți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din România, de apariție a clișeelor amintite În coordonatele mentalității populare poloneze. În pofida structurii ocupaționale reale a comunității evreiești din Polonia, „care includea un important grup de meseriași”, În producțiile folclorice evreul apărea - cu rare excepții - pe post de cârciumar, prăvăliaș, negustor ambulant sau cămătar. În mod evident, pentru țăranul polonez anume aceste ocupații erau mai „prezente”, mai „vizibile”. „Contactele dintre evrei și polonezi se produceau mai ales În locurile În care cei dintâi vindeau produse celor din urmă și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
agent periculos, care Încearcă să distrugă creștinătatea) a impus o altă legendă : otrăvirea băuturilor de către cârciumarul evreu. Nu este vorba aici de „botezarea” băuturilor alcoolice cu apă. De pildă, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104)"/>. Acesta era Însă un obicei banal și uzual, practicat de mulți cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ori de frizerie de cartier periferic e resuscitată cu iscusință. Printre textele lui D. sunt câteva mici capodopere ale genului, cum ar fi Borsalino-veritabil (în care un „adălmaș” luat între doi vecini, dintre care unul - controlor fiscal, deci „influent” pe lângă prăvăliași - îi înlesnise celuilalt cumpărarea avantajoasă a unei pălării noi, se transformă într-un șir de libații ruinătoare prin restaurante, care se întind timp de vreo săptămână și la capătul cărora, constatându-se pierderea pălăriei a cărei cumpărare declanșase totul, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
dovedească extrem de influente în acest sens. Ca și acasă, coloniile grecești erau organizate în jurul bisericii ortodoxe locale; membrii ei își păstrau limba și o conștiință puternică a identității lor religioase și naționale. Emigranții aceștia nu erau țărani. Fiind de obicei prăvăliași sau negustori, ei puteau fi găsiți la toate nivelurile economiei. Unii dintre ei au avut un succes extraordinar, dar alții abia puteau supraviețui. Ei formau o societate unită și conșientă din punct de vedere național, ai cărei membri aveau posibilitatea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nu aveau talentul sau înclinația de a intra în lumea afacerilor. Ca și în Imperiul Otoman, aceste grupuri preferau să investească în pămînt. Într-adevăr, în Balcani, populația musulmană era angajată în comerț, dar de obicei doar ca mici neguțători, prăvăliași și meșteșugari locali, chiar dacă existau cîțiva negustori musulmani care se ocupau cu comerțul la mare distanță în interiorul imperiului și unii activi în porturile de la Marea Neagră. Atitudinea otomanilor față de străini și puținele lor cunoștințe de limbi străine constituiau însă handicapuri serioase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
țărâna ușoară ! Un ziarist repede de mână scrie însă că prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge. Oare ? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia rămâne însă urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară, ar trebui să se stingă lumea. Or, lumea nu se stinge." Peste încă zece pagini și vreo trei săptămâni de însemnări, la 14
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
oameni care se plictiseau sunt acești încă asociați, probabil, prin 1908, când îi încondeiază Urmuz, și care-și vor fi omorât timpul cu mici meschinării reciproce, ori țintindu-i pe clienții lor. Mecanica, obositoare și prăfuită, a vieții de mic prăvăliaș e o temă a vremii. Doar că Urmuz vede în ea un eșec mai răsunător, un faliment de lume. Ceea ce începe să se scrie nu mai are o legătură plauzibilă cu realitatea, de aici nevoia ca Algazi și Grumer să
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr... FIUL NOSTRU Sper ca fiul nostru să înmulțească talanții pe care i-am risipit în tranșee, în subterane, în poduri de case boierești, într-un Iași de prăvăliași ai divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la Oraș s-au rărit, încît nici nu se mai simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui, al "vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor bătrîni scoși la pensie, ci chiar o repetiție sinistră a unei înscenări și mai sinistre. Cîteva clipe a avut imaginea întregii țări împînzită de "garda civică" a colonelului Stoicescu, a unei națiuni împărțite și supravegheate de mucoșii ăia de prăvăliași îmbrăcați în cămăși jegoase și s-a speriat de-a binelea. Și totul se putea întîmpla de la o zi la alta, ajungea să se audă bîzîitul unui avion deasupra Vladiei și din avion să coboare nu Pangratty, ci domnul Caraiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la lumina zilei, i s-a Înfiltrat treptat În conștiință: West și Reunion, cu arhitectura anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane nu prea mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
țărâna ușoară! Un ziarist repede de mână scrie însă că „prin moartea acestuia, neamul marelui scriitor rus se stinge”. Oare? Formal, frunzărind arborele genealogic, așa o fi - expresia însă rămâne urâtă, inexactă și prea pesimistă. Dostoievski nu are neamuri - ca prăvăliașii din Obor -, nu are nici rude de sânge, ca aristocrații de pe Loara. Pentru ca rasa dostoievskiană să dispară ar trebui să se stingă lumea. Ori lumea nu se stinge. Cu posedații, cu sfinții ei idioți, cu precocii, cu adolescenții ei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]