78 matches
-
fac singur cafeaua. Nu știu ce dispare cînd mi-o prepară altcineva. De fapt, știu ce! După o cafea migălită și mirosită pe toate părțile de mine, scriu! După o cafea servită, nu scriu! Oare, dacă aș deschide, pe lîngă acea mică prăvălioară dintr-un orășel de provincie, ca o anexă a cofetăriei eterne, o minusculă cafenea (care să aibă și două mese de biliard; oh, tacurile frecate pe vîrf cu cretă!) n-aș reuși, ticluind mereu, mereu, pentru personajele mele dragi, cafeloaie
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în greu incriminabila îndeletnicire de cronicar de artă plastică. Eu unul am început
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
nu? pentru librarul Heruvimov!! * „Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliță tradițională și cizmulițe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap și umbreluță verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orășel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special, de: căciulițe tradiționale, cizmulițe de piele de capră, pălărioare, umbreluțe. Și multe, multe măntăluțe. Fiindcă Sonia are permanent o „măntăluță”. Raskolnikov
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
gînd al meu, de-a vă scrie. Apoi s-a nimerit c-a venit Dinescu în Iași și, ca și cum totul era pus de-un secol la punct, m-am trezit scriindu-vă! Cam asta-i! Dacă nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
dumneavoastră. Aparenta "pliere" e, de fapt, o încercare a limitelor propriei vieți secrete, bănuiesc că ziceam eu pe-atunci! Jurnal, jurnal și iar jurnal și-ncă unul intim, scandalos de intim! Desigur, se pot demonstra și alte ipoteze. Iar în prăvălioara mea de lenjerie de damă, dintr-un orășel de provincie (Orășelul Fxxx), la care s-ar ajunge printr-un gang subțire și umed, ar veni toate eroinele lui Turgheniev (o, eroinele!), ar trece grăbită, superbă, Anna Karenina, s-ar iți
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
atît de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întîi pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi pentru că visul lui Brumaru de a deschide într-un tîrg de provincie o prăvălioară cu lenjerie de damă la care să ajungă - printr-un coridor îngust și umed - toate eroinele celebre din literatura universală nu este al unui pervers, așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Simona Vasilache Cărțile au totdeauna o soartă și, din cînd în cînd, povești. Una, bună de ascultat - dacă, printre anticarii vechi pe ducă, sau printre noii vînzători de vieux livres s-ar găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă...), anticariatul din strada Doamnei, spune ce-i, ce-a fost, cu Ora fîntînilor. Un volum de poezii, din 1964, pe care
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
la fiecare mijloc (aproximez...) de stradă. Vînd - cît de urît spus! - doamne (aproape) în vîrstă și, comme si, comme ça, vorbitoare de trei limbi. Vin tîrziu (n-ai să găsești niciodată deschis înainte de 11 - ba chiar 14, la vreo două prăvălioare. Unele stau și duminicile acolo, cele mai multe nu), iar locul unde, pînă spre șapte ale serii, ordonă - blînd, și ordonează dichisit aduce bine a bibliotecă. Era să spun păstrată, cu tot tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
neschimbat de atunci. Italianul din Siena, fost prizonier în tranzit prin România, pe care îl cunosc întâmplător și pe care-l cheamă Rodi Amatto, locuind pe Via dei Pispini, no. 1, Siena... Entuziasmat că sunt român, italianul îmi vinde, în prăvălioara lui de la subsol, o farfurie uriașă, florentină, pe care am izbutit s-o aduc, fără s-o sparg, la București. Ea stă agățată și azi pe peretele biroului, înfățișând un foarte bogat Corn al Abundenței... Notasem că am dat pe
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
o afacere începe să-i aducă ponoase la imagine. Și, în multe cazuri, să-i provoace mustrări de conștiință. Fiindcă unii dintre buticarii pe care i-a ras dl Băsescu își vîrîseră toată agoniseala, mai și îndatorîndu-se, ca să-și deschidă prăvălioarele. Dacă primarul are știință de o mafie a buticurilor, onorabil ar fi să producă probe și să înceapă cu mafioții. * Un interviu al dlui Péter Eckstein-Kovács apărut în KRONICA a fost citat de cotidianele centrale, din cauza cîtorva fraze. Intervievatul declară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse mai Întîi despre camaradul său că era de loc din Maryland. Tatăl lui plecase din Uniunea Sovietică Înainte de război, lucrase un timp la o uzină metalurgică, apoi deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula, unde mai găseai uneori și pantofi. Khapsek mai avea doi frați, ambii angajați În marina comercială, și se gîndea ca, după lăsarea la vatră, să le urmeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sfântului Augustin, la Întretăierea străzilor Correos, Mayor și Esparteros, era cel mai frecventat. Treptele acelea monumentale formau intrarea bisericii și, din cauza diferenței de nivel cu Strada Mare, o depășeau cu mult În Înălțime, făcând loc dedesubt unui șir Întreg de prăvălioare unde se vindeau jucării, chitare și mărunțișuri, și alcătuind deasupra o vastă esplanadă sub cerul liber pardosită cu dale mari de piatră, ca un fel de promenadă Înaltă străjuită de balustrade. Din balconul sau loja aceea puteai privi oamenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imprecis, amestec de neamuri, limbi, istorii, sânge și visuri trădate: scenariul acesta minunat și tragic pe care Îl numim Spania. N-am uitat nici ce s-a Întâmplat după aceea. Cum stăteam noi așa, așteptând să bată de Angelus, În fața prăvălioarelor de sub scara monumentală de la San Felipe a tras o caretă neagră bine-cunoscută mie. Stăteam sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
civilă. În 1832, mocanul ungurean Ion Voicu își trecuse turma de 1671 de oi, 3 cai și 3 măgari în Turcia, prin punctul vamal Brăila. Se întâmpla de Sfânta Maria Mică. S-a întors de la ghiauri și a cumpărat o prăvălioară în Buzău, după care s-a gândit că ar fi bine să o ia spre munți. Era înăltuț, subțirel și plăcut ochiului. S-a cununat cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni înstăriți din Pârscovul de Jos, loviți în amorul propriu
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
când Socec se asociase cu tipograful Teclu, urmaș de negustori brașoveni. Bătrânul Socec moare în 1896, iar noul secol va găsi afacerea lui reorganizată, și purtând doar numele familiei. Semn că afacerea prosperă, spre anii 1910 apare, pe locul fostei prăvălioare de pe Calea Victoriei, un palat. Îl va reconstrui, apoi, I. Schwartz, proprietar de cai de curse și al clubului Socec-Lafayette, între războaie. Tipografia a continuat să existe, în spate, iar librăria a fost înghițită de magazinul universal, pe care-l mai
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
o anume prăvălie din copilăria lui, răspunde în doi peri: „Era să zic eu o vorbă a ce mirosea... A ce poate să miroasă într-o prăvălie? A alimente... A bomboane, a ulei, a zahăr... Nu era supermarket. Era o prăvălioară, acolo.” (p. 17) Apropo de eventualele deosebiri dintre volumele I și II ale Moromeților, devine sfătos, dar nu mai puțin ștrengar: „Măi, Sorine, toată lumea a zis că există o deosebire. Eu dacă zic acum că nu e nici una, cum pic
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
va fi chiar așa. Ajuns la Hanoi, constată că oamenii sunt mici de statură, că se află în țara bicicletelor, unde nu circulă nicio mașină. Remarcabile sunt concentratele descrieri pline de culoare extrem orientală: ,Coșuri, coșulețe, biciclete, triciclete, butici, tarabe, prăvălioare și verdeață, flori, bananieri, aréquieri, cocotieri, bambuși, lacuri și Fluviu Roșu, iată ceva din Hanoi..." De asemeni, imaginea unui arbore exotic, specific, zveltul aréquier: , Fiecare palmă de frunze din coroană seamănă cu un evantai verde și printre aceste podoabe rămâne
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
l-au mințit cei de la tehnoredacție! Dragă domnule Lucian Raicu, eu ce să mai cred și pe cine?? * ! Ba unora le apar chiar pete roșii în obraji, ca și cum s-ar otrăvi brusc, cînd le fixăm, virili, bluzițele de ațică! * Pentru prăvălioara mea de lenjerie de damă (cu un raion special de lenjerie intimă) dintr-un mic orășel de provincie, poate Fălticeni, pe unde se intră printr-un gang subțire și umed, trebuie, neapărat, să recitesc Proust. Toaletele Odettei sînt inepuizabile! Pe
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
cururi bombate, definitiv crăpate-n două buci, ar căpăta „eroinele” lui Turgheniev băgate-n blugi! Degeaba s-ar mai strădui, săracul, să ne facă să credem că totul e o gingașă poveste de iubire-n muselină! * (Să procur blugi pentru prăvălioară, da, e o idee! Toate, absolut toate, se vor înghesui să-și ieie! Dau lovitura, schimb nu fața, ci fesele tuturor literaturilor! Închipuiți-vă, pentru o clipă, pe Anna Karenina! Nu amețiți? Dar aici, la Poșta centrală, mai este o
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam eu era destul de modest, dar în comparație cu acesta părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă și coșcovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de comerciantul Vică Ionescu, rulează un film cu Stan și Bran. Râsetele se aud de afară, din stradă, pentru că nu ai cum să nu râzi de acești
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în centru și pe străduțe înguste, clădiri placate cu piatră ne chemau parcă în miezul legendelor pentru ca să le pătrundem misterele... Am intrat pe o stradă plină cu magazine amplasate pe ambele părți (un veritabil Lipscani bucureștean) hotărând să parcurgem fiecare prăvălioară și să ne delectăm privind (de cumpărat nu prea era „loc” deși unele produse erau mult mai ieftine decât în Limassol); o altfel de lume, puțin diferită de ceea ce văzuserăm până atunci în Cipru pentru că influența turcă se simțea din
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]