79 matches
-
seară, târziu, nevasta îi zise: -Măi, omule, tu știi că eu mă pricep să gătesc bine, iar tu ești un om foarte ordonat și chibzuit. Ce-ar fi să luăm împrumut niște bani din bancă și să deschidem o mică prăvălioară? Zis și făcut: Peste încă o lună, girând cu casa, cei doi luară un împrumut bancar și-și deschiseră acasă, în camera de la stradă, un modest restaurant cu două mese. Dar femeia gătea nemaipomenit, iar el, având dar de sus
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1460145552.html [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]
-
Timișului statuia sfântului Nepomuk, protectorul orașului împotriva apelor dezlănțuite, pe care nu știu cine a avut ideea s-o scoată de la locul ei atunci când s-a amenajat noua faleză. Odinioară, în vecinătatea podului se înghesuia o sumedenie de maghernițe insalubre cu modeste prăvălioare la demisol, care au fost pe rând demolate atunci când s-a pregătit amplasamentul noii case de cultură. La vechea faleză, îngustă și joasă, accesul era permis printr-o ușă cu grilaj, care se deschidea în dreapta chioșcului ce flanchează și astăzi
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1496927832.html [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
dantelării lucrate manual, souvenir-uri purtând insemnele localității și nu în ultimul rând, fețele zâmbitoare ale localnicilor - care, trebuie să recunosc, pe lângă faptul că sunt niște meșteșugari desăvârșiți, sunt și negustori de excepție - ne-au stricat planurile! „HARRYS & MARIA LOIZU” este prăvălioara care te întâmpină de cum intri pe străduța care arată ca un Lispcani veritabil al Micului Paris și nu poți să nu intri să vezi și să cumperi ceva, pentru că proprietarii sunt de-o cumințenie sufletească și de-o amabilitate nemaiîntâlnită
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
ceva, pentru că proprietarii sunt de-o cumințenie sufletească și de-o amabilitate nemaiîntâlnită. Maria, o doamnă simpatică și cu un zâmbet larg, cald, primitor ne-a întămpinat cu un „Iassuuuu”, salutul tradițional, și ne-a poftit înăuntru. Pe terasa din fața prăvălioarei puteai admira zeci de broderii în toate culorile și de toate mărimile, expuse cu mare artă alături de alte obiecte tradiționale, umbreluțe dantelate, standuri cu cărți poștale cu imagini din localitate și tot felul de souvenir-uri, care de care mai atractive
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
care sunt lucrurile cele mai importante din viața ciprioților de aici: tradiția, familia și biserica. Străduța șerpuia printre casele placate cu piatră de Lefkara ca o terasă săpată în creierul muntelui, iar pe de-o parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un moment dat, în fața uneia dintre ele, pe un scăunel o doamnă în vârstă - undeva între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-am apropiat
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
am negociat, bineînțeles prețul, am cumpărat câte ceva, pentru că merita s-o facem! Dar la Lefkara poți gusta și cele mai diversificate feluri de rahat, probabil o moștenire a ramurii turce din populația veche a satului... Există pe aceeași străduță cu prăvălioare și spații în care se produc și se vând aceste delicatesuri, cunoscute sub numele de „loukoumi”. Privești cum mâinile harnice își desăvârșesc misiunea și apoi te servesc cu un zâmbet larg, alături de un pahar cu apă rece ca gheața, încât
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
parte de cele mai bune produse pentru îngrijirea ei, eram doar în Țara Cocotierilor. Nu puteam folosi un produs artificial a cărui eficiență era doar pe bucata de hârtie care îl însoțea, așa că,prima oprire a fost într-o mică prăvălioară de profil, cu produse sută la sută naturale. Un singalez simpatic, nu prea înalt, cu obraji ușor bucălați și cu ochi mici ca a uneia dintre veverițele care ne vizitează terasa, ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze. Este adevărat
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_helene_pflitsch_1359475178_9wi36.html [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
a citit gândul pentru că mi-a zâmbit cu subînțelesuri și-a păstrat bună dispoziție, mi-a împachetat produsele, ba mi-a mai dat cadou o mică sticluță cu ulei de citrice, cu care să ne apărăm de înțepăturile țânțarilor. Mica prăvălioară este plină cu de toate, de la uleiuri de cocos, creme de aloe vera, până la scorțișoară și piper sau alte ingrediente cunoscute și necunoscute, de o calitatea excelentă. Apoi ți se pot prepara tot felul de tinturi și creme după rețete
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_helene_pflitsch_1359475178_9wi36.html [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
pentru a ne ține companie. Chelneri îmbrăcați în pantaloni negri și cămăși albe, strălucitoare ne-au servit prompt și cu zâmbetul pe buze. Localul se numește " NEBULA " și face parte dintr-un complex care cuprinde un mic hotel și o prăvălioară cu produse occidentale. Faptul că este aproape întotdeauna plin de oaspeți mă face să cred că este pe gustul multora. Într-o altă zi când ne-am oprit aici, am fost plăcut surprinsă: un chelner, într-o ținută demnă de
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_helene_pflitsch_1359475178_9wi36.html [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
adeseori prin perdele de fum și ceață, se întrezăreau spinările dealurilor, cu vegetația ofilită, străpunsă pe alocuri de gurguiele stâncilor, asemenea cocoașelor unor dromadere gigantice. Uniformitatea clădirilor de-a lungul cărora ne deplasam era întreruptă de apariția ici-colo a unor prăvălioare improvizate prin spațiile disponibile ale câte unui parter, având firmele țintuite pe canaturile ușilor. Vâț mergea alături, corectându-ne cadența, unu-doi, unu-doi, unu-doi, rostea, aruncând mereu priviri bănuitoare în urmă, acolo ne aflam noi, cei suspectați de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Chipiul_alb.html [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
nu numai găsesc zilnic în stare proaspătă pâine în mai multe sortimente, mezeluri, conserve, legume, fructe, băuturi, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte etc. Tare o mai laudă sătenii din Doh pentru stăruința sa de a aproviziona cu cele necesare mica ei prăvălioară. Maria lui Gheorghe Văsăliuț mai are o prăvălie în satul Dumuslău care deasemeni este bine aprovizionată cu cele necesare sătenilor. Bravo Maria!. Mă întorc din nou pe ulițele satului și strângându-mi la piept amintirile copilăriei, m-am lovit cu
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1422796178.html [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
la locul de refugiu al focilor. Unele pleacă, altele vin că aici nu le mai urmăresc rechinii. Fac gălăgie mare și se împing în apă unele pe altele de pe pontoanele puse anume pentru ele. Pe toate străzile e plin de prăvălioare cu suveniruri, bijuterii și te miri ce! Formații de instrumentiști ori muzicanți solitari deosebit de talentați. Mai apoi am ajuns la stația BART adică mai pe înțeles o abreviere a Bay Area Rapid Transit. De aici se poate lua metroul care
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 by http://confluente.ro/Jurnal_de_calatorie_prin_vestul_american.html [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de comerciantul Vică Ionescu, rulează un film cu Stan și Bran. Râsetele se aud de afară, din stradă, pentru că nu ai cum să nu râzi de acești
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
voiau să plece de lângă ele. Erau și flașnete cu melodii bine cunoscute și cu papagali care îți extrăgeau un bilet pentru a-ți ghici viitorul. Toată lumea își lauda marfa, fiind convinși că „reclama este sufletul comerțului”. Așezați în fata micilor prăvălioare, ori numai simple mese, strigau în gura mare, întrecându-se între ei în inventivitatea reclamelor. Unele atrăgeau atenția prin versuri bine ticluite și nu de puține ori cu conținut cam „trăznit”. Mi-amintesc cum am stat nedumerită în fața unui circ
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_obiceiuri_si_traditii_elena_buica_1341998292.html [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
în centru și pe străduțe înguste, clădiri placate cu piatră ne chemau parcă în miezul legendelor pentru ca să le pătrundem misterele... Am intrat pe o stradă plină cu magazine amplasate pe ambele părți (un veritabil Lipscani bucureștean) hotărând să parcurgem fiecare prăvălioară și să ne delectăm privind (de cumpărat nu prea era „loc” deși unele produse erau mult mai ieftine decât în Limassol); o altfel de lume, puțin diferită de ceea ce văzuserăm până atunci în Cipru pentru că influența turcă se simțea din
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cipru_4_o_zi_la_nicosia_capitala_rupta_n_doua.html [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
perioadă Călărașiul făcea parte din județul Ialomița, cu reședința la Urziceni. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea încep să se facă îmbunătățiri cu caracter public: pe lângă vechea biserică ce exista în centrul localității, se ridică un han central și numeroase prăvălioare, care - împreună cu casele unor locuitori mai înstăriți - vor da Călărașiului un aspect de orășel. Zona actuală a Călărașiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate împotriva pericolului turcesc, pentru apărarea luncii Dunării. S-au purtat multe bătălii aici, încă
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Vakulovski: Domnule Iacob Davidovici, mai Întâi ar fi bine să vă amintiți de familia dumneavoastră dinainte de război. Cine erau părinții dumneavoastră și ce făceau? Iacob Davidovici: Înainte de război mama era casnică, tata avea un atelier de produse chimice, o mică prăvălioară, unde producea unsori de căruță, săpun și chestii de genul ăsta. Am locuit În Siret, Bucovina. Tot acolo a locuit și o soră de-a mamei mele, care a plecat ulterior În Israel - ei erau comercianți. Tot În Siret au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ucrainenii comandau lagărul” interviu cu Ruti Moscovici (n. 1935) Mihai Vakulovski: Doamnă Ruti Moscovici, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de război? Ruti Moscovici: Eu atunci Încă nu eram de școală. Noi am plecat În ’41, ’40-’41. Tata avea o prăvălioară sau un atelier, nici eu nu pot să vă spun sigur ce era, că după aceea n-a mai putut să-și mai reia activitatea. Mama era casnică. Cum vă amintiți dumneavoastră legile antisemite? Le-ați simțit sau nu? Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se deschidea nici o ușă, dar la un moment dat ea se lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
chema Charlotte Magnus. Magnus? Nu scria asta pe camionul care îi livra lui Einhorn cărbuni? Da, ăla-i unchi-său, e băgat în afacerea cu cărbuni. Are câmpuri întregi. Și taică-său are proprietăți întregi. Hoteluri. Și tot felul de prăvălioare. O să cer și eu o parte ca zestre. Văd că te-ai gândit la toate. Sigur. Lasă că-ți fac și ție un rost. Ce, vrei să zici că trebuie să mă însor și eu? Da, dar mai încolo, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
yucatane, sub o amiază de foc. Și o tăcere care stimulează legendele. Dacă jaguarul de la Villahermosa ajungea din legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
scrisul sub dicteu automat și așa mai departe. Altă dată, oameni perfect sănătoși la minte au început să vadă stafii. În asemenea perioade se vorbește mai mult ca oricând despre efectul afrodisiac al apelor. (Îmi aduc aminte de o inofensivă prăvălioară de obiecte religioase romano-catolice, care purta firma „Fecioara din grotă“ și care exista de multă vreme. Subit, firma a devenit subiect de interes, ba chiar de persecuție; oamenii treceau pe lângă ea bombănind: „Care fecioară, din care grotă?“. Până la urmă, negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericire, lipsite de interes. Există pe acolo și o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clopotniței de la Santa Maria Maggiore pare un oaspete dintr-o altă epocă. Magazine cu haine chinezești și gablonzuri ieftine, o coafeză nigeriană specializată În stiluri afro, un phone center, de unde poți suna În Pakistan și În Filipine la preț redus. Prăvălioara veche a unui frizer, care a supraviețuit schimbărilor cartierului, hoteluri de două și de trei stele pentru turiști fără mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca o sîrmă Încinsă, care nu se dă la o parte din fața ta cînd vrei să treci prin porțile țării. Ești șmecher? Îți zice el, ridicînd Încet degetul spre creola de argint pe care ți-ai cumpărat-o dintr-o prăvălioară din Praga și ți-ai atașat-o de lobul urechii. Ești student? Sau elev? Ce mai contează, ar trebui să te tund la zero, mai spune el, ca să-ți reamintească ceva ce poate ai uitat, călătorind În străinătate. Drumul de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]