53 matches
-
una surprinzător de solidă, de autentică și de unitară. Fără să-și propună explicit, pictorul dovedește un lucru de o importanță covîrșitoare: în pofida reprezentărilor obosite și schematice, formele simbolice trăiesc în simultaneitate și nu se subminează după principiile mecaniciste ale prăvălirilor de grohotiș.
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
deasupra acestor fleacuri: El, Supremul, are voie să fie și una, și alta! Or, dacă în decurs de câteva secunde se contrazice flagrant, ce mai e de așteptat din partea unui personaj ce se plasează mereu deasupra legilor și regulilor? Gândul prăvălirii în prăpastie i-a anihilat instinctul de conservare. Presa a vorbit de-un fel de victorie în fața lui Iliescu. Ar fi primit, cică, mână liberă să facă tot ce vrea, și la partid, și la guvern. Nu va face absolut
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
metode de-a trasforma România într-o țară ca — nu-i așa? — „sfântul soare de pe cer”. Despre demisie nici nu poate fi vorba. Să demisioneze poporul, dacă vrea! El, Năstase, e etern și neclintit ca o stâncă, de veghe la prăvălirea în prăpastie a țării. Pentru premier, votul unanim al Comisiei pentru afaceri externe europeane e doar o încercare „de a vulnerabiliza negociatorul român”. Strașnică formulare! Cine-o fi „negociatorul român” și cine vrea să-l „vulnerabilizeze”, doar dl. Năstase știe
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
prea tîrziu ca să mă pot integra, ca să mai prindă grefa). Nu sunt nici în car, nici în căruță. Sunt un amestec hibrid de spiritualitate catolică și ceva ortodoxă. ...Și mă sbat, în mod absurd, pentru lucrurile acestea în ajun de prăvălirea tuturor lucrurilor acestora și a tuturor celorlalte. Mă cert pentru un loc mai bun în compartiment, deși știu foarte bine că trenul va deraia peste un kilometru. Atîta mai avem: abia timp să ne închinăm. Nici chiar eu, ins obsedat
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
paradoxală și deșartă. Dar parcă pîn-acum n-a fost acelaș lucru? Cum puteam avea superficialitatea de a crede în permanența, în starea normală a liniștii? S-a vădit, acum, ce era pe dedesupt. Nu trebuie să avem nicio surpriză. Pentru prăvăliri suntem făcuți, pentru catastrofe, și pentru catastrofe încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
mai tare) Așa lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse clar: zona era cu desăvîrșire interzisă puilor. Lupino trebui să recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele patru gambe de cristal sunt împreunate într-o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tuturor vietăților tale. șase în al doilea loc: are loc încă o naștere grea a dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, mai întâi se aude un țipăt prelung de crengi rupte sub greutatea fructului uriaș, brooo grrrrie brooo, apoi un șuier ca de obuz, al prăvălirii prin aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate a dragostei tale și face
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prezentă unui absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vii și strașnic vor să fie vii! Ei sunt copii ce nu-s născuți să moară, Sunt tineri de iubire însetați, Și sunt bărbați ce pentru-a doua oară Nu jinduiesc ei straiul de soldați. Iar voi visați în oarbă prăvălire Urgia izbucnită din atom, Pe sate, peste-aceste cimitire, Morții nici morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc și larmă Peste orașe, case, curți și porți, Ca viii somnul morții să adoarmă, Să nu cunoască totuși somn nici
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
după o anume vârstă, încheindu-se rolul lor de a naște copii. Previziunile lui Constantin Stere sunt tulburătoare, pentru noi, cei de după el, când anticipează un cataclism inevitabil dacă Hitler nu se va prăbuși „un moment mai devreme”: „război, moarte, prăvălire în întuneric”. Nu a apucat să vadă ce prevestise dar istoria, din nefericire, la confirmat pe Stere. Hitler nu a dispărut la timp și au fost războiul și toate celelalte urgii. Alte rele profeții împlinite vin de la Liviu Rebreanu: „Știu
Convorbiri actuale din 1935 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3264_a_4589]
-
sparg coaja sensului pielea mea simte-n prezența lor adierea frazei iar ceea ce eu nu pot să aflu rămîne cel puțin consistența disperării de a afla și lovește intermitent pe retina mea cînd mi-e urgent să trăiesc urgent cu prăvăliri din faliile trecutului meu de rîpă și să vorbesc chiar din centrul lumii de unde se află golul cel mai adînc vorbește în urechea mea internă mînia tăcerii mele și în respirația mea se sufocă toate asfințiturile ce nu mai revin
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
pământul. S-ar putea ca toată Planeta să fie supusă unor convulsii cosmice, pentru că în Ursa Mare și în Capricorn, constelații ce influențează malefic Pământul, a zărit același semn: o literă magică, doar de el cunoscută, vestitoare de erupții și prăvăliri de munți! „Așa va fi, pentru că tot eu am prevăzut - și nu m-a crezut nimeni - cutremurul din Lisabona și explozia vulcanică din Java. Urmărind o cometă, am prezis că trena ei va șterge un colț din Siberia: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai în siguranță în adâncul carcerei tale Edmond? Te face să te simți mai bine dacă mă lași să vorbesc cu pereții?! Deci? Nu ai absolut nimic de spus? De ce taci iarăși ca un mut?! Vorbea sacadând cuvintele într-o prăvălire verbală, cu repeziciunea unui pârău de munte, fără a-și mai putea controla tremurul vizibil al bărbiei delicate. Buzele cărnoase, magistral conturate într-o chintesență de forme care însumau tabloul unei incomensurabile frumuseți feminine, aruncau cuvintele cu toată roșeața lor
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
mărturisirea, dragostea, jertfa și sfințenia lor întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea într-o lume aparte de cea știută. Chiar de formele păreau asemenea, culorile, ei bine, culorile... aveau ceva straniu! Îl șocară prin apariția lor mișcătoare, făcându-l să arunce iscoditoare căutături în jur. Până se hotărî
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
alte timpuri, ceea ce te uimește cel mai tare nu e repeziciunea cu care aderi la identitatea aceea diferită. Adevărata povară e cea a cunoașterii care se revarsă peste tine și te zdrobește într-un ungher al propriului tău suflet. Și prăvălirea asta se oprește numai pentru a lăsa loc furiei. Care nu e nici ea mai ușor de suportat. De sus, Laak îi vedea pe tovarășii săi cum îl privesc. Arătau cumva altfel. Ochii bărbatului se încordară în căutarea acelui amănuntgeneralizator
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
282). Dar nu poți să îndepărtezi sechelele retoricii sprijinită de toate contururile civilizației-reper în condițiile în care "liberalismul și-a asumat atâtea titluri de glorie, încât nu-l poți refuza fără să te dezintegrezi din România modernă" (Cioran, 1990: 153). Prăvălirea modernității peste structurile aparent invincibile, rezistând (tot aparent) nealterat de veacuri, a condus la o dislocare a unor structuri sau mai degrabă a unor mituri privitoare la atotputernicia vigorii ancestrale întruchipată în român. Astfel, "Libertatea și mai ales dezlănțuirea concurenții
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
pe perete și le citea vărsînd fără încetare rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
experimentele aiurea, „năzdrăvăniile”, „ereziile” născătoare de „avortoni scenici”. Nu se împacă defel cu „săriturile peste cal” ale „mimetismului fals novator”, în care extravaganțele celor ce „se dau în priveliște” conțin riscul denaturării, ca și, în forme ilar-novice, pe acela al prăvălirii în elucubrație. Mai puțin în largul lui când e să teoretizeze, P. își dirijează exigențele, cu o pedală de constantă comprehensiune (cu incidentale înțepeniri în rigiditate), asupra procesului de „translare”, de „eșafodare” a textului dramatic pe scenă, acest „spațiu al
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
etcetera, etcetera... - Suntem de perfect acord, spuse Ieronim continuând să urmărească manevra macaralei. - Dar, dar mi-e teamă că deși ai înțeles, totuși nu-ți dai seama unde trebuie să ducă această înțelegere... Se întrerupse, așteptând să se risipească ecoul prăvălirii unui zid întreg, care luase cu el jumătate din încăperile rămase încă în picioare. - Să nu-ți mai fie teamă, vorbi Ieronim, știu unde duce acest fel de înțelegere. Știam asta de mult. Ce nu înțelesesem încă era legătura... Cu toate că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]