55 matches
-
Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Multe se-adună sub a mea privire! Până și cerul e sătul de-
RONDELUL MUNȚILOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/costica_nechita_1489917931.html [Corola-blog/BlogPost/353374_a_354703]
-
mai în siguranță în adâncul carcerei tale Edmond? Te face să te simți mai bine dacă mă lași să vorbesc cu pereții?! Deci? Nu ai absolut nimic de spus? De ce taci iarăși ca un mut?! Vorbea sacadând cuvintele într-o prăvălire verbală, cu repeziciunea unui pârău de munte, fără a-și mai putea controla tremurul vizibil al bărbiei delicate. Buzele cărnoase, magistral conturate într-o chintesență de forme care însumau tabloul unei incomensurabile frumuseți feminine, aruncau cuvintele cu toată roșeața lor
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane_ii.html [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea într-o lume aparte de cea știută. Chiar de formele păreau asemenea, culorile, ei bine, culorile... aveau ceva straniu! Îl șocară prin apariția lor mișcătoare, făcându-l să arunce iscoditoare căutături în jur. Până se hotărî
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1425234462.html [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
mărturisirea, dragostea, jertfa și sfințenia lor întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
debutat încă de la trecerea graniței, bătălia principală s-a desfășurat în Codrii Plonini. Tactica armatei moldovenești a implicat atât lupte comune dintre corpuri de oaste cât și individuale și, a constat atât în hărțuirea dușmanilor cât și mai ales în prăvălirea copacilor peste adversarii aflați pe drumul de acces.. Armatele poloneză și corpul de oaste al transfugilor moldoveni au fost distruse, iar cei care nu au fost uciși au fost capturați. Moldovenii au luat prăzi bogate, cele trei steaguri regale (care
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
vii și strașnic vor să fie vii! Ei sunt copii ce nu-s născuți să moară, Sunt tineri de iubire însetați, Și sunt bărbați ce pentru-a doua oară Nu jinduiesc ei straiul de soldați. Iar voi visați în oarbă prăvălire Urgia izbucnită din atom, Pe sate, peste-aceste cimitire, Morții nici morți să nu cunoască somn. Visați mari pălării de foc și larmă Peste orașe, case, curți și porți, Ca viii somnul morții să adoarmă, Să nu cunoască totuși somn nici
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
Lane. Holmes a fost atras în particular de misterul din Park Lane căci a văzut în spatele acestei crime mâna expertă a colonelului Sebastian Moran, fosta mână dreaptă a lui Moriarty, cel care a încercat să-l asasineze pe detectiv prin prăvălirea de bolovani asupra lui la Cascadele Reichenbach. Moran era cunoscut de Holmes ca fiind un excelent vânător al armatei britanice din Indii. Detectivul știa că acesta folosea o armă deosebită: o pușcă pneumatică capabilă de trage cu gloanțe explozive de
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
paradoxală și deșartă. Dar parcă pîn-acum n-a fost acelaș lucru? Cum puteam avea superficialitatea de a crede în permanența, în starea normală a liniștii? S-a vădit, acum, ce era pe dedesupt. Nu trebuie să avem nicio surpriză. Pentru prăvăliri suntem făcuți, pentru catastrofe, și pentru catastrofe încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
Știa doar că e o forță cumplită, care are capacitatea de a face oriunde orice. Cu condiția să nu lovească În oamenii protejați de Apărători. Atunci, ciocnirile, necunoscute istoricilor și lumii din afară, deveneau fulminante, profunde, până la moarte. Aron văzuse prăvălirea fulgerătoare a Celor o mie, manevrele rapide de protejare a lui Ștefan, atacul ucigător asupra cavaleriei poloneze. În urma lor nu rămăsese nimic. În fața acestei forțe, Aron nu putea decât să fugă. Să fugă și să aștepte vremuri mai bune, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai Înceată și de unde nu mai exista nici o ieșire. Nu puteau scăpa din această vale blestemată, nu puteau urca spre crestele abrupte, fiindcă aveau nevoie de cai și de căruță, dar tocmai micul atelaj Îi ținea prizonieri În această bruscă prăvălire de iarnă care le lua dreptul la imagini și la puncte de reper, aruncându-i Într-un nicăieri umed, prevestitor de viscol. Și, În timpul nopții, viscolul venise. Fusese la Început doar vâjâitul acela groaznic, ca un geamăt uriaș al pădurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mari depuneri de zăpadă, însoțite de vânturi puternice, cu o viteză de 100-120 km/oră și înzăpezirile frecvente, ca și gheața ce se forma, implicau intervenții rapide și aproape permanente; multe porțiuni de drumuri străbăteau terenuri abrupte cu numeroase posibile prăvăliri de bolovănișuri și pământ, presupunând construirea și întreținerea unor consolidări de taluzuri, parapete înalte, ziduri de sprijin sau efectuarea unor drenuri pentru scurgerea apei; se adăugau și frecventele ploi și inundații, cu grave consecințe, mai ales pe valea Bistriței, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prezentă unui absolvent care-și pierduse esofagul și sinusurile din pricina unui focar de cancer. Unui spălător de geamuri, după ce se prăvălise cu capu-n jos cale de trei etaje și se izbise de ciment. Astea erau cuvintele, greșeală prostească, focar, prăvălire. Ghinionu’ avocatului. Marele meu accident. Sora Katherine venea să-mi verifice semnele vitale la fiecare șase ore. Să-mi verifice pulsul cu acul iute al secundarului de la ceasul ei bărbătesc, gros și argintiu. Să-mi lege banda tensiometrului în jurul brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai liniște, și noapte, și tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca și a tuturor celorlalte personaje (exemple similare pot fi date și din proza lui Stendhal și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe dezolat prăvălirea totului în neant: În miezul nimicului cântă un greiere / triluri simbolice despre nimicul / parohial, despre surâzătoarele / văi înflorite / ale inexistenței // "ex nihilo nihil ex nihilo omnia / ex omnibus omnia"". Glasuri de păun la miez de noapte, un bucium și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o armură de sălbăticie, ce ne dă dreptul să vorbim de o civilizație care rebarbarizează. S-a zis, împotriva lui Spengler, că excesul de tehnică va duce la eliberarea omului și la răgazul pentru cultură. Experiența imediată ne arată o prăvălire pe povârnișul distrugerii, întrucât binefacerile tehnicii sunt mult inferioare dezechilibrului general, pe care îl provoacă, și monstruosului cortegiu de rele pe care îl conține. De acord cu Spengler în ce privește distincția dintre cultură ca sumă a valorilor ideale și civilizația identificată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe perete și le citea vărsînd fără încetare rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin, care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfîrșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, după cum amintește tot Possidius, Augustin avusese grijă ca toate cărțile Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru de seamă prăvălirea lemnelor și a pietrelor și moartea celor muritori»”. Acestea erau cuvintele lui Plotin care vedea, la fel ca Augustin, cum lumea lui se sfârșea, răvășită de invaziile barbarilor. Dar, cum amintește tot Possidius, avusese grijă ca toate cărțile Bisericii din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați Între ei, transmițînd În egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator Încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva din universul imaginar al noii arte, particularizat sub semnul ludicului spectacular
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) Îi corespunde aici una similară, a existenței În care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului În prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei” etc.), pe orizontul căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nevăzut de nimeni, am mulțumit lui Dumnezeu pentru marea Lui bunătate. 98. Icoana Am cunoscut pe cineva ce-și zicea creștin, dar care stăpânit de o ascunsă trufie, ducea un crunt război cu icoanele bisericii noastre, predicând oricând și oriunde prăvălirea la pământ a icoanelor, a acestor scumpe diamante creștine. Eu tăceam și-l compătimeam, știind bine că apucase pe căi greșite. Dar întâmplarea mă duse într-o bună zi în casa acestui om și, firește, după un început de convorbire
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
care să-l trecem întărind nițel genunchii și gleznele. E un munte cu prăpăstii amenințătoare, cu suișuri abrupte, cu colți de stâncă ce-ți rup hainele, îți scrijelesc carnea care-ți sângerează, cu tunete și trăznete care te înspăimântă, cu prăvăliri de pietre și prăbușiri de copaci în cale, dar cu lumini de curcubeu pe creste. Iată, ai învins. Ești sus, sus! Te bucuri cu lacrimi de bucurie că ai scăpat. Nu te mai doare nimic. Nu mai dai atenție efortului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
punctul de vedere al medicului. Într-adevăr, plutea senzația că le pricinuisem atâtea necazuri din simpla mea idioțenie. Un instinct pe care nu avusesem încă timp să-l analizez mă sfătuia ca, cel puțin deocamdată, să nu revelez faptul că prăvălirea mea în cazan nu fusese un simplu accident. În scurt timp, aveam să decid eu ce trebuie să fac. Îmi părea rău că nu reușeam să găsesc prețiosul petic de hârtie. Dar, fără îndoială, nu aveam nici un dubiu asupra identității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
282). Dar nu poți să îndepărtezi sechelele retoricii sprijinită de toate contururile civilizației-reper în condițiile în care "liberalismul și-a asumat atâtea titluri de glorie, încât nu-l poți refuza fără să te dezintegrezi din România modernă" (Cioran, 1990: 153). Prăvălirea modernității peste structurile aparent invincibile, rezistând (tot aparent) nealterat de veacuri, a condus la o dislocare a unor structuri sau mai degrabă a unor mituri privitoare la atotputernicia vigorii ancestrale întruchipată în român. Astfel, "Libertatea și mai ales dezlănțuirea concurenții
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
evenimentele din august ’44. Iată descrierea orașului făcută de acesta: „Evenimentele dela 23 august 1944 ne-au apucat în orașul Bârlad. Lupte pe la periferie, apoi lupte de stradă au adus tot ce putea aduce un război: incendii, prăbușiri de case, prăvăliri de copaci și de stâlpi de-a curmezișul străzilor, peste tot ruină și prăpăd. Incendiile ard nestingherite de nimeni și consumă în voie cele mai frumoase și mai importante clădiri din oraș. Școala Normală de băieți, o capodoperă a arhitecturii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
-n capul lui, n-are Dumnezeu, e așa cârpă și așa nărod? a gândit el, dar n-a zis asta, ci altceva: -Bravo, bravo, băiețaș, așa-mi placi, ești de-al nostru..., a exclamat el cu vocea lui ca o prăvălire de pietre de pe creasta muntelui. La un semn din cap al tovarășului Cameniță, gradatul cel albicios a început să-i dicteze lui Vlad ce să scrie: Subsemnatul, cutare, declar pe proprie răspundere că..., iar fratele meu așternea pe coală literele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]