74 matches
-
preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este o ceremonie colectivă impresionantă, încărcată de o emoție stranie, pe care eu am ascultat-o pentru prima oară în leagăn, când aveam doar două luni. Apoi am luat parte la ea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să-i dea stăpânei ascultare. METOPĂ II Pe orizontul câmpului de luptă Pe tot
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
a îmblânzit iarăși, ca de atâtea ori în trecut. Cu diverse prilejuri, apoi, în viața ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
au ocupat, în această săptămână, de un caz neobișnuit, semnalat în cursul dimineții de 5 decembrie în comuna timișeană Belinț. Fiica unei femei în vârstă de 81 de ani s-a dus s-o viziteze și a găsit un tânăr prăvălit - se pare că dormea - peste octogenara aflată în pat! Ea l-a legat și a alergat după Poliție, să dea de știre vecinilor. Când s-au întors cu toții, individul dispăruse, însă a fost dibuit repede. Bătrâna era moartă! Vizitatorul cu
Agenda2004-50-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/283158_a_284487]
-
sufragerie. Și se spală tacticos, pe fiecare lăbuță, pe coadă, pe burtă și iar pe lăbuță, pe botic. Puțin îi pasă ei de NATO. În comuna Otopeni, însă, nu-i chiar așa. Traseul de protocol este respectat. În fața unui gard prăvălit, agitație mare. Doi bătrîni se căznesc să-l dea cu var. Mai, mai să cadă și ei peste el, dar românul nostru nu se lasă cu una, cu două, că el e gospodar. "Ce faceți aici", sînt întrebați oamenii noștri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
șăgalnic-amar, m-a îmblânzit/ ca de atâtea ori în trecut.// Cu diverse prilejuri apoi, în viața ce a/ urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari și/ i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască/ o ușă.// Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost, iarăși,/ Nu ! Refuzul fiind de data aceasta cu martori,/ m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut.// Ce puteam face decât să mă gândesc/ că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Tayyib TayyibTayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Ta... Era ziua morții lui Leovigildo. Capul lui se rostogolise în praf. Și, cum despre Musa nu s-a mai știut nimic, trupul fără de viață, prăvălit, da, chiar pe treptele unei biserici a devenit al lui. Ironic, nu? Istoria l-a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se bucură, unii mai mult sau mai puțin ca alții. Vine un moment când împietresc - s-aude că prin pădure e un satelit prăvălit. Grupajul momentelor noastre The waste of my love goes on this way trying to save you from yourself Adrienne Rich, For the Dead Câteva pachete goale de țigări, o scrumieră, live electronics și alte teorii. E grupajul momentelor noastre, notat
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se accentuează, roțile din spate intră în șanț iar cursa înțepenește prăvălită. Lumea a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mare calitate, pentru că nu fusese inventat încă implantul cu silicon și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe casa scărilor, pe stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
umoristice subminează predispoziția grandilocventă a scriitorului. Uneori, Hogaș își întrerupe descrierile exaltate printr-o remarcă lucidă cu efect de autoderiziune. Două exemple pot fi relevante în acest sens. După ce face numeroase considerații despre situația sa fără ieșire când o stâncă prăvălită îi taie drumul între două prăpăstii, scriitorul conchide: cine știe câtă filosofie nesărată și câtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gândul în fața amorțitei vieți universale, dacă pronia cerească nu m-ar fi dăruit cu o neprețuită însușire; ori de câte ori
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Din apropiere scriu despre moarte cu ușurința cu care înfig cuțitul de la doi pași Ne-am întors ne-am întors tencuiți cu pământ și sânge cu genunchii zdrobiți și cu ochii prăvăliți afară din țeste mai puțini dar fără să ne știm vreodată numele stăm înșirați umăr lângă umăr și fiecare își primește trofeul; un pepene în care a fost încrustată fața celui ucis cu sabia cu sulița sau cu mâinile goale
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s, meteor-meteorit, O parte sunt din mare Univers, Un bulgăre de piatră prăvălit. La fel a fost iubirea-mi trecătoare, Lumina-a dat în cer o clipă doar Noptatic veșniciei care doare Din sufletul abis fără hotar. -Eu caut androginul rătăcind, Pierdut între înalturi, undeva, Eu, floare cea albastră, rotunjind O sferă, învârtindu
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul celălalt, coborâtor, din actualul episod, la umbra unui stejar despre a cărui vârstă este o impietate a pomeni, stăteau prăvăliți doi oameni calmi. Dacă nu s-ar fi observat, în răstimpuri, o ușoară mișcare pe orizontală a fălcilor, urmată de o energică deplasare pe verticală a mărului lui Adam, ai fi zis că cei doi oameni în floarea vârstei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șopti mama liniștit și cu amărăciune, de parcă ar fi discutat cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor din ninsoare, E-atâta lumină-n omăt, Urcă-albind metalica zare!- ............................................... Un gest, privire, mișcare... Priveliștea extaziază Vremea-i gătită-n sărbătoare Dar,...albul, ne-nfrigurează. Ne-ncălzim la focul din priviri, Pe val de fildeș prăvălit. Cuvintele curg închipuiri... Știu!.. Pentru mine ai venit. Referință Bibliografică: VRAJA IERNII / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
cu albastrul incredibil, ucigător și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CASCADE PRINTRE BRAȚE, OMULE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Tu omule gândești rezemat pe speranță tu și un rău secat cu prăvălite maluri pietriș imense deschideri cascade vraiște brațe supuse păcatului zodii orizont cerșim iluzii orbiți de nimicuri în lumea de azi cruce din crengi se moare trăind spectacol trist plouă cad noduri poduri de palme drumuri și nimeni chiar nimeni nu
CASCADE PRINTRE BRAŢE, OMULE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350646_a_351975]
-
să-i mângâi, să-i sărut Să ne dăm o altă șansă și s-o luăm de la-nceput. DESTIN Am iubit într-o durere și-am trăit între căderi... Mi-am dorit o mângâiere și-am aflat numai trădări... Cerul prăvălit odată peste chipul meu senin, Nu mai naște bucuria începutului Divin... NIMIC FĂRĂ TINE Azi am murit. Nimic nu este veșnic fără tine. Tăcerea dintre noi, mă minte rău. Șterg lacrimile și adun suspine. Cobor în iad, și totodată urc
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean prăvălit cine știe de când, năpădit de ierburi, și așteptase. Își scosese de sub pufoaică pușca veche, punându-și-o liniștit pe genunchi. Nici două ore, hm, nu e mult, murmurase consultându-și ceasul, pentru un om în starea lui ... Suferise un infarct
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați, aprinsă de silfii din pânzele de păiajen. bătut de raza vântului, însoțit de cerbi și căprioare, prin această luncă a potecilor rătăcite, eu știu că aripile mele zboară spre infinit și
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
în sirenă, printre corali mă pune perlă, venele-mi umple cu parfum, mă încunună cu adâncul unde din lună-mi face trenă. E seara mea în care munții m-adună din îngenunchere, mă urcă iar pe vârf de stânci, căci prăvălit-am fost o vreme, mi-adună zilele pierdute, din ele-mi face coliere, îmi spală-n lacrime genunchii, și mă dezleagă de blesteme. E seara mea când se-mpreună zarea cu anii mei cărunți, e seara mea când viața-mi
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi cum sfarmă neiubirea? Ca valul scoicile, sideful Țesând cu alge pe ghergheful Adâncului, nemărginirea... Tu știi cum plânge neiubirea? Ca trilul stins de ciocârlie, Țipăt
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]