6,669 matches
-
a abuzului. De la Toma Alimoș la Miron Cozma, imaginația populară a exaltat astfel de figuri. Dacă Părinții Întemeietori ai Americii sunt o seamă de oameni ai spiritului, ,descălecătorii" români trebuie căutați în zona haiducilor ce hălăduiesc prin codri în căutarea prăzii. Din acest motiv, să nu fim mirați că destui români îl privesc pe Bogdan Iancu nu cu compasiunea acordată victimei, ci cu regretul că n-a reușit să-și ducă la bun sfârșit opera de artă începută la orele trei
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
maldărul de manuscrise, documentele depozitate. A căpătat de la curierii ad-hoc un raport alarmant, că nu mai persistă o cale de întoarcere, că trebuie să îndure ipostaza de proscris, să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
din România, devenit și el californian de decenii, constată de asemenea că e hipermimetic, priceput în a lua ,forma vasului". În acest context nu tocmai prielnic pentru cineva care luptă din răsputeri împotriva ,pulverizării eului", bătrînețea își înșfacă pe neașteptate prada, acționînd ca un factor agravant. Curînd după stabilirea la Los Angeles, își amintește ea, citise articole ,de-a dreptul canibalice" despre oamenii trecuți de 65 de ani. Ori, ei i se părea în mod ciudat că aceasta era o situație
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
cu Germania nazistă și, implicit, soarta Europei de Răsărit: "(...) hotărârea Mării Britanii și a Statelor Unite de a tergiversă deschiderea celui de al doilea front împotriva Germaniei, în vestul Europei. Această a făcut ca întreaga Europa de Est, deci, si România, să cadă pradă Armatei Roșii". Totodată, rememorarea actului de la 23 August îl determină pe rege să vorbească despre "hotărârea Aliaților apuseni de a plasa țările din Estul Europei în sfera de influență și de control a Uniunii Sovietice", insistând pe faptul că România
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că soția e o "pasăre". Calitatea se repetă obsesiv în text. Fără îndoială, e o pasăre de pradă. Care-i ciugulește, permanent și "inocent" din creier. Inocent - adică și iresponsabil, dar și imposibil de blamat. Apoi moare, tot atît de inocent și tot "precum o pasăre, fără să știe de ce". Ea e doar un instrument al zeilor, pentru
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
ființă fără minte. Dar, în fond, nici el n-avea, deci nu cred că aceasta ar putea fi drama. Mult mai important e că soția e o "pasăre". Calitatea se repetă obsesiv în text. Fără îndoială, e o pasăre de pradă. Care-i ciugulește, permanent și "inocent" din creier. Inocent - adică și iresponsabil, dar și imposibil de blamat. Apoi moare, tot atît de inocent și tot "precum o pasăre, fără să știe de ce". Ea e doar un instrument al zeilor, pentru
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
trecea un glonte prin țeasta lor"). Aproape la fel de memorabil ar trebui să fie și Mitică din Ultima haltă în Paradis, un Don Juan de spital care-și educă mai tînărul și neexperimentatul coleg în tainele cuceririi femeilor, înainte de a cădea pradă unui atac ce-l lasă semiplegic și amnezic. Zi că-ți place! în schimb, farsă "electorală" în care cinci candidați, tipuri de orientare politică diferită, devin tot atîtea tipuri de bărbați care încearcă să profite în diverse moduri de femeia
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
ți le poate răpi. Ca, de altfel, și credința - unica posibilitate autentică de a lua în posesie propriul destin. Amândouă sunt arme rare, de o nesfârșită precizie, cu care Ștefan Niculescu a dobândit știința învingătorului fără învins, a cuceritorului fără pradă, ce se adapă din tradiția unui spațiu imens, pentru a îmbogăți un timp eroic. Cândva, în studenția mea, Ștefan Niculescu mi-a recomandat să citesc Manualul lui Epictet. Acolo am aflat că înțeleptul este "cel care se împacă în chip
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare/ chimia ucigașă, balenele ies pentru o gură de aer,/ spinările marsuinilor sticlesc tăind valurile,/ se distilează tăceri în retortele cochiliilor,/ scoica
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
a riscat el acest act nesăbuit, ci de spaima a ceea ce l-ar aștepta după dispariția lui Iliescu. Deocamdată, "cârpa kaghebistă", vorba lui Vadim, este singurul politician român ce posedă un electorat captiv. Or, un P.S.D. fără Iliescu e o pradă sigură pentru extremiști, dacă nu chiar pentru momentan adormita opoziție. Un nou mandat de președinte n-ar mai însemna pentru Ion Iliescu nimic. Din punct de vedere financiar, este asigurat pe viață, din punct de vedere politic va găsi oricând
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
nu putea să nu-i trezească o nostalgie și o compasiune de neconceput în epoca Întîlnirii din pămînturi. Aspectul biografic, complet absent în primele proze, devine bătător la ochi în Moromeții și în celelalte scrieri (între ele, Viața ca o pradă este operă curată de memorialistică) dintr-un, nedeclarat ca atare, ciclu epic consacrat descendenților, lumpenproletarizați sau orășenizați, ai bătrînului șef de trib rural. Cît privește romanele cu problematică urbană, ele sînt artistic nesigure (cele trei versiuni ale Risipitorilor, primul dintre
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
eu nu l-am atacat pe dl Popescu niciodată, înainte de acest editorial care nu exprima, îndefinitiv, și în mod urban, decît o nedumerire: și anume că dl Popescu e în stare să exileze cultura din cotidiane numai fiindcă se lasă pradă unei furii, complet nemotivate, contra "literatorilor" și a "găștii" de la România literară, în loc să încerce a-și pune inteligența, care nu-i lipsește, la contribuție. Nedumerirea că un ziar serios ca ADEVĂRUL se limita să consemneze Întîlnirea organizată de noi în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
copilărie și foarte, foarte rar și mai apoi, victima consimțitoare a unor convingeri mai pe urmă dovedite greșite. Persoane sus de tot puse și anume salariate ca să țină constant pe drumul cel drept al justelor opinii au căzut și ele pradă sindromului. Carol al II-lea crezuse astfel că investind cele zece miliarde de lei obținuți din împrumutul pentru înzestrarea Armatei - o sumă care astăzi s-ar înmulți cu mai multe mii - în fortificații pe Nistru, de propaganda vremii numite "linia
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național, cărora i-a căzut pradă ministrul Muncii din guvernarea Maniu; cursul scrisorilor defăimătoare publicate de Mircea Damian la adresa membrilor Regenței, în Cronica politică și parlamentară, dar și punerea pe două coloane a Jurnalului ținut de Octav Șuluțiu, pentru cît reflectă sau nu o critică menționată
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
copilăriei, cîrmuirea totalitară interzice dreptul umanității de-a fi egală cu ea însăși, o alterează din capul locului. Imaginea istoriei contemporane, propusă de poetă, e cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
a agentului agricol, pădurarului, fostului om de casă a Bărbuleștilor (sora lui Ceaușescu și soțul ei, care-a construit în Scornicești un stadion cu o capacitate mai mare decît toată populația comunei), votează cum i se spune de către elita de pradă locală, formată nu prin merite individuale, ci prin folosirea discreționară a puterii pe care-o reprezintă, a statului captiv (căci sînt polițiști, primari, funcționari bancari). Problema pămîntului, și mai ales retrocedările de după 1989 cu aberațiile lor legislative, e una centrală
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
ceva ce în afara închisorii rămăsese pentru ea o idee strict teoretică, dacă nu străină: Dumnezeu este iubire (acesta e și primul punct al "îndreptarului" pe care și l-a conceput în închisoare, și care a ajutat-o "să nu cadă pradă dușmanului" și să nu nutrească "nici o ură față de vreo ființă"). Pentru unii, închisoarea a însemnat pierderea sufletului, pactul cu diavolul, încărcarea cu ură; pentru alții - și Nicole Valéry-Grossu e un spendid exemplu -, închisoarea a însemnat apropierea de Dumnezeu, care este
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării. De la călătoria lui Vasco da Gama - care "n-a venit să cucerească, ci în căutare de piper" ("Să te gândești că istoria lumii crește dintr-un bob de piper, iată mai mult de jumătate din roman"), de la comerțul cu
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
ori perplexități iremediabile. Victoria nu poate fi obținută decât prin strategii dibace, obligate să convoace deopotrivă concesia și compromisul. Altminteri, desfrâul stilistic există ca o imanență; este înscris în soarta noastră. El se poate purta ca un animal sălbatic, de pradă, dispus să ne urmărească și să ne atace. Mai bine însă să-l domesticim, transformându-l într-un animal de companie (ori chiar de pază!), cu care să ne plimbăm și să ne stingem angoasele.
Luxuria by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14147_a_15472]
-
și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o încurajeze. Doar nu suntem răspunzători pentru plictiseala celorlalți. Le simți nerăbdarea din colțul ochilor, tenișii albi, ochelarii și obrazul de culoarea aluatului
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
filosofiei mari, care-și tratează cu dispreț cititorii și refuză orgolios scrisul clar și frumos. La filosofia mică, aceea stilistic atractivă, l-aș fi adăugat pe Schopenhauer. Un alt text remarcabil scrie d-na Sanda Cordoș despre Viața ca o pradă. Grafica revistei, excepțională. * În mereu interesanta Lettre internationale (ediția română, iarna 2002-2003), un fragment din memoriile lui Czeslaw Milosz: cine i-a citit marelui scriitor polonez și cărțile (apărute, unele, în românește) îl regăsește cu întreg imensul lui talent în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
pe Tamisa decît pe drumuri, rîul însuși fiind trecut cu barca, căci exista un singur pod, ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării, curățenia o făceau păsările de pradă, cărora nu le scăpa nimic din ce putea fi ciugulit. Citeam și mă gîndeam că orașele Europei nu arată de prea multă vreme așa cum arată astăzi. Numai pe durata generației mele, schimbările au fost considerabile. Orașul în care m-am
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]