210 matches
-
Cartei 77 și a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1984. În aceeași casă au locuit în alte perioade și scriitorii František Halas și Vítězslav Nezval. Într-o altă casă a locuit înainte de al Doilea Război Mondial celebra ghicitoare pragheză Matylda Průšová, care folosea pseudonimul de Madame de Thébes. Ea a murit în cele din urmă a murit din cauza torturii în timpul interogatoriilor Gestapo-ului. Casele au fost locuite până la cel de-al Doilea Război Mondial. După război, Oficiul Președintelui Cehoslovaciei
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
armonice esențializate față de creațiile anterioare, melodia la Mozart este descrisă la superlativ în privința ingeniozității, a fanteziei) și orchestrația. Cele mai cunoscute simfonii ale sale sunt: „Pariziana” KV 297 (1778), „Haffner” KV 385 (1782), „Linz” KV 425 (1783), precum și ultimele patru, „Pragheza” KV 504 (1786), Simfonia în Miformula 1 major, nr. 39 KV 543, Simfonia în Sol minor, nr. 40 KV 550 și Simfonia „Jupiter”, nr. 41 KV 551 (toate în 1788). Mozart a început să scrie simfonii în anul 1764, în Anglia
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
multe porți și gratii, ceea ce făcea că bastionul să fie inexpugnabil. Pe parcursul de la poarta exterioară până în oraș, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, complexul fiind practic de necucerit. În 1562 deținea 33 de puști, 10 puști pragheze și 7 tunuri mici. În timp de pace, pază era asigurată de un „căpitan de poartă”, cu opt slujitori înarmați. Pe această poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600, Mihai Viteazul. Tot pe această poartă domnitorul a părăsit
Poarta Vămii din Brașov () [Corola-website/Science/303962_a_305291]
-
capacitatea de a coordona jocul. Are un frate, pe nume Jiří Rosický, fotbalist retras din activitate. Rosický și-a început cariera la AC Spartă Praga, provenind dintr-o familie de fotbaliști. Tatăl său, Jiří, care a jucat și el pentru praghezi în anii '70s și fratele, tot cu numele Jiří, a făcut parte din lotul aceleași echipe în anii '90. A jucat mai întâi pentru tineretul lui Spartă, debutând la echipa mare în 1998 și jucând trei meciuri în sezonul 1998-1999
Tomáš Rosický () [Corola-website/Science/317065_a_318394]
-
avantajele defensive ale terenului muntos. Unele proprietăți din zonă au fost expropiate prin compensare pentru a asigura construcția complexului defensiv. Hitler făcea presiuni pentru încorporarea Sudeților în Reich, sprijinind grupul separatist german din regiunea respectivă. Presupusele "brutalități cehe" și "persecuții Pragheze" au dus la stârnirea tendințelor naționaliste, ajutate din plin și de agitația din presa nazistă. După Anschluss, toate formațiunile politice germane din Sudeți s-au unit (cu excepția Partidului Social Democrat) cu Partidul Germanilor Sudeți (SdP). În alegerile locale din 1938
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
la Muzeul de Istorie a Artei din Viena, apare alături de fiica sa Florica într-o reprezentare a alaiului lui Cresus (împăratul Rudolf al II-lea). Aici pot fi văzute întregile costume ale lui Mihai și ale fiicei sale la curtea pragheză. Mihai Viteazul mai apare și în gravuri din secolele XVI-XVII ce prezintă momentul uciderii sale, însă de cele mai multe ori are o înfățișare imaginată. Mihai Viteazul a fost reprezentat în tablouri pictate în secolele XIX și XX de artiști precum Gheorghe
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
se află în diverse muzee din Polonia, inclusiv Muzeul Național din Wroclaw, Gdansk, Kielce, Cracovia, Poznan și Varșovia. Józef Pankiewicz a fost membrul Societății artiștilor polonezi din Paris și membrul artiștilor polonezi din Franța. În 1828 devine membru al Asociației pragheze a artiștilor "Manes", iar în 1927 guvernul francez îi acordă artistului ordinul Calaver de Onoare al Legiunii. Guvernul polonez îi va acorda Crucea de Comador a Ordinului Polonia Restituta.
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
să-i trădeze pe cei vinovați. Mulți civili au fost într-adevăr îngrijorați și speriați de alte posibile represalii, făcând tot mai dificilă ascunderea de informații pentru o perioadă mai îndelungată. Atacatorii s-au ascuns la început la două familii pragheze, după care s-au refugiat în biserica Carol Borromeu, o biserică ortodoxă cu hramul Sfinții Chiril și Metodiu aflată în Praga. Germanii nu au putut să-i localizeze pe asasini decât atunci când Karel Čurda (din grupul Out Distance, al cărui
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
sfârșit prin arestarea lui, condamnarea la trei luni de închisoare și expulzarea în Cehoslovacia. S-a afirmat ca scriitor în ultimul deceniu al muribundei monarhii austro-ungare, impunându-se imediat cititorilor prin coloratul său foileton duminical care apărea într-o gazătă pragheză sub marginalul "Hoinăreală prin Praga". În 1094 i-a apărut prima culegere de versuri cu titlul " De pe ramul înflorit al tinereții". Părăsind poezia pentru proză, în 1911 a publicat prima culegere de nuvele "Copiii praghezi", iar trei ani mai târziu
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
care apărea într-o gazătă pragheză sub marginalul "Hoinăreală prin Praga". În 1094 i-a apărut prima culegere de versuri cu titlul " De pe ramul înflorit al tinereții". Părăsind poezia pentru proză, în 1911 a publicat prima culegere de nuvele "Copiii praghezi", iar trei ani mai târziu, romanul "Pastorul fecioareleor". Ceva mai târziu, și-a încercat talentul și în dramaturghie, scriind comedia "Orașul furat". Simultan cu încercările lui de a pătrunde în așa-zisa „mare literatură”, Kish își continua activitatea gazetărească realizând
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
avocat la compania de asigurări "Allgemeinen Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen" (1908-1922). A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia, Germania, Franța și Elveția și a vizitat orașul Arad. A frecventat până către sfârșitul vieții un „cerc strâmt” de literați praghezi. Cei mai apropiați prieteni i-au fost sora sa Ottla, scriitorul Max Brod și actorul evreu Ițhak Löwy. În 1909, Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe ("Contemplare"), publicate în revista literară "Hyperion" din München. A întreținut
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
nativi de germană, iar restul erau cehi. Pentru comunitatea cehă, originară din ținuturile Boemiei și Moraviei, Praga devine un simbol al identității lingvistice și culturale. Într-un imperiu ce pare să stagneze, orașul lui Kafka inspiră dinamism și modernitate. Populația pragheză se dublează în treizeci de ani; fluxul continuu de muncitori cehi și fenomenul asimilării diminuează numărul germanofonilor la 6.7% (37 000) în 1910. Ca un fel de minoritate în minoritate, comunitatea evreilor, în mare parte vorbitoare de limbă germană
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a avea grijă de copii și de casă. Ca primul și singurul băiat al unei familii de evrei, Franz Kafka reprezintă obiectul unor așteptări uriașe din partea părinților. Între 1889 și 1893, frecventează Școala de Băieți Germană ("Deutsche Knabenschule") de pe strada pragheză Masná, cunoscută atunci ca "Masný trh" sau "Fleischmarkt" ("Piața de carne"). Educația lui religioasă se încheie prin îndeplinirea ritualului inițiatic Bar Mitzvah la treisprezece ani. Pentru acesta, Kafka trebuie să memoreze un pasaj în limba ebraică și să îl cânte
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
1909, apoi, împreună cu Max Brod, la Paris în toamna anului 1910 sau la Zürich, Lugano și din nou Paris în 1911. În jurul lui Kafka și Brod se cristalizează un grup de scriitori și literați -- "Der enge Prager Kreis" ("Cercul strâmt praghez"), cum îl numește Max Brod—care îi include pe Felix Weltsch, Oskar Baum sau Franz Werfel. La sfârșitul anului 1911, soțul lui Elli, Karl Hermann, și Kafka devin parteneri ai primei fabrici de azbest din Praga, cunoscută sub numele Prager
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost îl consideră un produs al germanei pragheze din acea epocă, care se remarca pentru penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George Steiner vorbește chiar despre o « abstinență » a lui Kafka de la orice formă de exces verbal; « transparența » discursului se manifestă prin evitarea unor figuri de stil
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la echipa de tineret a Bohemians Praga. În sezonul 1993-1994 a antrenat-o pe Sparta Praga și a câștigat liga cehă. Totuși el a fost concediat după doar două jocuri din sezonul următor. În 1995/1996 a antrenat mica echipă pragheză SK Sparta Krč. După aceea el a lucrat pentru mai mulți ani ca scouter pentru Sparta Praga.
Karol Dobiaš () [Corola-website/Science/336271_a_337600]
-
inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
întâlnit și le-a rechiziționat armele. Germanii au răspuns cât de bine au putut. Pe la ora 10 dimineața, luptătorii rezistenței cehe au luat cu asalt clădirea radio, înfrângându-i pe pe soldații germani care o apărau. Un crainic al radioului praghez a cerut cetățenilor orașului să ridice baricade pe străzi. În acest timp, luptătorii rezistenței au ocupat sediile Gestapoului și poliției. Până în dimineața zilei de 6 mai, au fost ridicate peste 1.000 de baricade. Rezistența cehă a reușit să cucerească
Insurecția din Praga () [Corola-website/Science/306982_a_308311]
-
din vecinătate, germanii au cerut ajutorul aviaței de bombardament. Atacul aerian a mai mult succes. Cu toate acestea, cehii au continuat să emită îndemnuri la rezistență din altă locație. Odată ce veștile despre faptul că americanii ajunseseră deja în Pilsen, speranțele praghezilor că ei aveau să fie eliberatorii orașului au crescut semnificativ. Dar insurgenții nu cunoșteau înțelegerile cu privire la liniile de demarcație dintre americani și sovietici stabilite la Yalta. Apelurile făcute la radioul ceh către trupele americane au rămas fără răspuns. Insurgenții nu
Insurecția din Praga () [Corola-website/Science/306982_a_308311]
-
Deoarece Hus își ținea predicile reformatoare bisericești în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane, cât și la Scaunul Papal. Astfel că, în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de (Contra-)Papa Johannes al XXIII-lea și nevoit să fugă din Praga. Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
făcute în cele două siturilor au rămas în Turcia și Siria, unde au fost încorporate în cadrul Muzeului Civilizațiilor Anatoliene din Ankara și Muzeelor Naționale din Damasc, respectiv Aleppo. Materialele obținute de Hrozný în timpul excavațiilor au fost împărțite între 3 instituții pragheze: Seminarului de Studii Cuneiforme și Istorie a Orientului Antic, Galeriei Naționale din Praga, Muzeului Național - Náprstek al Culturilor Asiatice, Africane și Americane. Cele mai importante situri în care Hrozný și-a desfășurat excavațiile au fost: Tell Erfad și Sheikh Saad
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
cinci stele. Pe sferă se află statuia Sf. Ioan Nepomuk. Sculptura a fost realizată de Řehoř Theny. El a executat, de asemenea, basoreliefurile de pe lectica statuii de pelerinaj din argint a Sfântului Ioan Nepomuk din anul 1729, operă a aurarului praghez Jan Diesbach. Din păcate această statuie a dispărut după anul 1784. Alegerea de a contacta sculptori apropiați de Matthias Braun s-a datorat faptului că Santini a colaborat de mai multe ori cu Braun la diferite proiecte, cei doi având
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]
-
1838-1906), a fost un om cu un caracter slab, veșnic nemulțumit și, după ce a eșuat în cariera militară, a devenit funcționar. Mama sa, Sophie „Phia“ Entz (1851-1931), o femeie dominantă și autoritară, se trăgea dintr-o familie înstărită de fabricanți praghezi. În urma eșecului profesional al soțului său, Sophie Rilke suferă din cauza excluderii din înalta societate și, pentru că nici visurile ei privitoare la viața de familie nu s-au împlinit, în 1884 s-a produs ruptura familială. Nici relațiile ei cu fiul
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
datorită influenței legaților papali, care considerau că cele patru puncte aduc atingere autorității Sfântului Scaun. Datorită acestor fapte au continuat ostilitățile. Deși Sigismund și-a retras armatele de la Praga, castelele Vysehrad și Hradcany au rămas în mâinile trupelor imperiale. Cetățenii praghezi au asediat Vysehradul și, pe la sfârșitul lunii octombrie 1420, garnizoana imperială era pe punctul de a se preda, datorită epuizării stocurilor de alimente. Sigismund a încercat să vină în sprijinul asediaților, dar a fost învins de husiți pe 1 noiembrie
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
nepotul regelui Vladislav II Iagello, a fost înscăunat regent al Boemiei. El fusese trimis aici de marele duce al Lituaniei, Vitold, care primise o cerere de la husiți să acepte coroana Boemiei. Autoritatea regentului a fost recunoscută de nobilii utraquiști, de praghezi și de taboriții moderați. Sigismund Korybut a rămas pentru puțin timp în fruntea Boemiei, fiind rechemat în Lituania, după o înțelegere între Vladislav II Iagello și Sigismund. După plecarea lui Sigismund Korybut a izbucnit războiul civil, taboriții luptându-se cu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]