210 matches
-
eufonic) doar cîteva: estetica virtualului, creația pe web, corpuri numerice, designul interactiv, interfețe pentru instalații, narațiunea non-lineară, arta în era post-biologică etc. etc. Estul Europei, evident, ruda săracă. Au fost prezenți totuși un rus care este de fapt kazah, un praghez care este austriac și un arădean, chiar din Arad, acesta cu titlul aproape oniric: "La ce visează tinerii pixeli". Nu-mi dau seama atunci cînd mi se face dor de un Tintoretto și mă reped la Muzeu să-l văd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sale, prea dornică să-și satisfacă tutorele nazist. Mgr Tiso va declara război Franței și Marii Britanii în septembrie 1939, apoi Rusiei, în 1941. Iată suficiente motive pentru a-i descuraja pe compatrioții săi, în cele din urmă invidioși pe soarta praghezilor care scăpaseră de mobilizare. Politica comunistă a naționalităților După 1945, guvernele ușor subjugate de către Uniunea Sovietică vor pune capăt istoriei acestor sateliți ai Germaniei, fără ca prin aceasta să vindece rănile ce permiseseră crearea lor. Ba chiar am putea spune că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
radioul cehoslovac, amintea și chiar depășea vituperările triviale ale procurorului VÎșinski În procesele de la Moscova: „trădători scârboși”, „câini”, „lupi”, „javrele lui Hitler” și altele de aceeași factură, consemnate și de presa cehă. În a patra zi a procesului, cotidianul comunist praghez Rudé Právo comenta Într-un editorial: „Te cutremuri de scârbă la vederea acestor făpturi reci și fără inimă. Vipera de Slánský”, continua ziarul, se baza pe „aceste elemente străine, canalii cu un trecut suspect”. Un ceh, explica autorul, nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cineaști și filosofi posibilitatea unei eliberări din chingile staliniste a stârnit o avalanșă de proteste și speranțe. Astfel, scriitorii au consacrat Conferința de la Liblice din 1963 lui Franz Kafka. Până atunci, acesta fusese un subiect tabu: Kafka era un evreu praghez care scria În germană, ceea ce amintea de istoria trecută a Boemiei; mai grav, multe dintre scrierile lui anticipau cu o acuitate jenantă logica regimurilor totalitare. Astfel, autorizația de a-l discuta pe Kafka părea să prevestească o liberalizare de anvergură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
una dintre victimele procesului Slánský. Dorința de a spune - de a vorbi despre trecut - era În centrul atenției, deși formulată Încă Într-un limbaj „revizionist” plin de precauție: când tânărul romancier Milan Kundera a publicat un articol În periodicul cultural praghez Literární noviny În iunie 1963, el susținea doar nevoia de a spune adevărul despre „devierile” staliniste În literatura cehă. Dispoziția relativ liberală din acești ani era un ecou ceh Întârziat la dezghețul lui Hrușciov. Deși, după lovitura de stat orchestrată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radicală de aderența lor energică din tinerețe la marxism și prioritățile sale socioeconomice. Pentru cei care, asemenea lui Václav Havel, nu fuseseră niciodată implicați În polemici marxiste, tranziția a fost mult mai ușoară. Fiu al unui prosper om de afaceri praghez a cărui familie fusese expropriată de guvernul comunist după 1948, Havel nu manifesta entuziasmul revoluționar tineresc al contemporanilor săi angajați și nici nu jucase un rol foarte activ În eforturile lor reformiste Înainte de 1968. Relațiile lui Havel cu autoritățile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost „regizate”: o Încercare a reformatorilor din administrație de a resuscita partidul aflat În agonie și a-l orienta În direcția unei perestroika În variantă cehă. Această teorie nu este atât de ciudată pe cât pare. La 17 noiembrie, poliția pragheză a autorizat desfășurarea În centrul orașului a unui marș studențesc ce comemora o altă dată nefastă: cu cincizeci de ani În urmă, studentul ceh Jan Opletal fusese ucis de naziști. Însă atunci când participanții au Început să strige sloganuri anticomuniste, poliția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Havel, care era arestat la domiciliu În nordul rural al Boemiei, s-a Întors Într-o capitală În fierbere, unde comuniștii pierdeau rapid puterea, dar lipseau cei care ar fi putut să o preia. Alegându-și ca sediu un teatru praghez, Havel și prietenii săi din Carta 77 au format Občanské Fórum (Forumul Cetățenesc), o rețea neoficială și fluidă care, dintr-o societate de dezbateri, În câteva zile s-a metamorfozat Într-o inițiativă civică și, de aici, Într-un guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu locuitori educați din clasa de mijloc - era acum În avantajul ei. Având mai puține automobile sau televizoare și comunicații mai proaste decât provinciile mai dezvoltate din vest, Slovacia părea mai puțin vulnerabilă la influențele străine decât radicalii și disidenții praghezi, care aveau acces la presa străină. Prin urmare, În represaliile din anii ’70 ei au suferit mult mai puțin. Cei devaforizați de autorități erau acum cehii 20. În lumina acestei istorii, scindarea Cehoslovaciei după 1989 va apărea, dacă nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
etichetele etnice și religioase erau evitate meticulos. Așa cum am văzut (În capitolul VI), al doilea război mondial era etichetat și predat În școli ca un război antifascist; dimensiunea sa rasistă era ignorată. În anii ’70, guvernul Cehoslovaciei a Închis sinagoga pragheză Pinkus și a acoperit cu vopsea numele evreilor cehi uciși În Shoah care erau inscripționate pe ziduri. Când remodelau istoria recentă a acestei regiuni, autoritățile comuniste postbelice puteau conta pe un rezervor nesecat de sentimente antievreiești, pe care Îl ocultau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]