160 matches
-
contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu", aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" croniciarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici să-mi defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre cât vei putea și să rogi pe Dumnezău ca să pociu face și mai mult bine pentru
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
stabilit în capitala Franței s-a lăsat amăgit pînă la un punct de cîteva elemente de "normalizare", de factură, desigur, pur cosmetică, a sistemului sovietic, cît și de "generozitatea" unora din punctele sale doctrinare. Din prima categorie menționează deschiderea bisericilor pravoslavnice, permisă de astuția lui Stalin care voia astfel să-și amelioreze imaginea în ochii Occidentului (era o minimă "liberalizare", "efectuată doar sub presiunea evenimentelor"). Din a doua, impresia că bolșevismul emana totuși, în ultimă instanță, precum o variantă, fie și
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
Ljubica Raichici Scriu sârbește în limba română. Mai grav. Slovele mele neverosimile, pravoslavnice și-au pierdut instinctul vital. La Sfântul Andrei, ocrotitorul neamului românesc, nu se duc, rușinate, ca orice turmă rătăcită... La poarta lui Sava Sfântul natal ar bate dar nu se mai știe, în urma cumplitei vărsări de duh, unde se află
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4851_a_6176]
-
Principatelor, cu ocazia unor deplasări de trupe rusești spre Dunăre. Visul lui Petru cel Mare, încă din secolul XVIII: cucerirea mult râvnitului Bizanț, a doua Romă a Europei, și care cetate eternă ar fi trebuit să devină astfel Moscova Rusiei pravoslavnice... Sosit în 12 în București, peste două zile, în 14 martie 1854, în cursul campaniei militare din 1854, Tolstoi notează în jurnalul pe care îl ține de la 19 ani: “București. Încep un caiet nou...” fără să mai adauge imediat în
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
o temă mai actuală decît cea a marii mizerii post-comuniste. înainte însă de a vorbi despre literatura proprie, autoarea a făcut o introducere vorbind despre tradiționala detașare rusească de bunurile materiale și tradiția creștină a partajului la ruși, o Rusie pravoslavnică, evident opusă Occidentului. Din cîteva cuvinte, a reieșit, pe de o parte, un fel de dispreț și ură mocnită față de societatea de consum occidentală, iar pe de altă parte ideea grandomană că Rusia e mai acătării. Trebuia să înțeleg că
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
sârmelor sleite - nu-ncap și ei - pe de-a-ntregul (...ce friptură gustoasă de porci s-ar obține - la hectar...) sihastrul a-ntemeiat un vast oraș de evlavioase zdrențe (acareturisite) - sub Patrafirul Muntelui olandezi - danezi chinezi - vietnamezi - habarnezi mișună harnic - în mijlocul pravoslavnicei răzeșii ștefanice - a Voroneților (...corbul a încetat să se mai mire - fluturându-și în ploaie proroacele-i aripi deasupra acestor ecumeniste mușuroaie) behăie cor pravoslavnic în poieni de-amieze cu smerenie călcat-am printre căcăreze un păstor - cu celularul - mugește la
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste carabina, de la creștet la buric, apoi, în dreapta și în stânga, unde inima le bătea repede în piept.
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
în care erau ținute de secole. O mulțime de călugări ruși, sosiți în Principate, în Transilvania și în toată Peninsula Balcanică, pregătiseră de mult terenul, dovedindu-se propagandiștii cei mai eficace ai acestor mișcări populare și de simpatie față de «Rusia pravoslavnică». Mii de volintiri (n.r. - voluntari) din Moldova și Muntenia se angajaseră în armata rusă: la sfârșitul războiului, erau 12.000″, ceea ce înseamnă că peste 1% din populația bărbătească se înrolase la ruși". Iluziile românilor aveau să fie înșelate, deoarece eliberatorii
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
revoluția de la 1789, "mătușa", ca să spunem astfel, a revoluției din octombrie 1917 ce deschise perioada unui lung război civil european pînă în 1945, - alții pretind pînă în 2000. Ce era bun pentru Franța, nu putea fi însă bun pentru Rusia pravoslavnică. Iar rușii îi întoarseră Franței complimentul, - deși mult mai tîrziu, - cînd izbucni și la ei revoluția, nepoata celei dintîi... Care nepoată se dovedi cam arierată, deși avea să fie atît de iubită și de susținută în Franța pînă în zilele
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
de nici atâta "provision" cât să-i pună la fript un biftek. Timpul anume când ilustrul strateg Suvorov, răspunzând unor plângeri ale localnicilor, declara că vrea să lase moldo-valahilor ochii, ca să aibă cu ce plânge. Probabil, unde era de aceeași pravoslavnică religie! Într-o carte de anul acesta, datorată istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu și intitulată 1944-1958, Armata Roșie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării, confiscări, devastări, rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu" aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" cronicarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici să-mi defaimi lucru, ci să îndireptezi și tu pre cât vei putea și să rogi pe Dumnezeu ca să pociu face și mai mult bine pentru
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
palid, cu barba roșie aproape, cu aceiași ochi albaștri ca ai lui Ilvi, el putea să intre și să iasă oricînd, în și din orice roman al lui Dostoievski... Întreaga lui înfățișare însă avea ceva modern, incompatibil cu religia lor pravoslavnică. Părea mai curînd un hippy rătăcit la Jurilovca. Purta haine de doc bleu, cu pantalonii mai închiși la culoare, jos, decît restul docului, semn că-i ținuse mult timp răsuciți... Era pe la prînz. După slujbă, lumea luă masa ciocnind des
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
o situație materială la limită, care generează în mod firesc comportamentul de supraviețuire la marginea legalității și neîncredere, specific mai ales țiganilor. Românii și romi ortodocși nu se bucura de simpatie nici în vest nici și est. Oricum, Obedienta milenară pravoslavnica și multiseculara suzeranitate turco-greco-musulmană nu pot fi depășite în câteva decenii de ortodocșii moldo-valahi și cu atât mai puțin de romii dezrobiți în urmă cu 153 de ani. Totuși, toate drumurile duc la Roma. Decizia românilor și a occidentalilor de
ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381561_a_382890]
-
Unirea din 1600, 1859 și 1918, la 1989 și integrarea în UE, după care ei cred că sunt „occidentali” sau „europeni” fără dialogul cu Roma. Rezultatul, țara e dezmembrată și lăsată pe mâna Moscovei. Republica Moldova este și azi sub obediența pravoslavnică nemijlocită. Și în vestul Europei sunt sute de mii de țiganii, dar sunt occidentalizați, ei nu sunt o problemă social-politică. Țiganii occidentali nu aspira la impunerea modului lor de viața în societatea UE, ca la București. Creștinii occidentali au, desigur
ŢIGANIZAREA ROMÂNILOR de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381561_a_382890]
-
nici așteptat, nici dorit. Ca un copoi pe urma vânatului, tăind într-un păienjeniș de cărări aceeași suprafață de tăpșan. Acum este și el pensionar, și obișnuita (acum 30 de ani) șliboviță a fost înlocuită cu vodca. Nume cu aceeași pravoslavnică rezonanță. A scos sticla din sacoșa de polietilenă, dintre foi de ceapă verde, morcovi, pâine și altele. Mi se adresează neutru, ca totdeauna, cu tovarășu'. Înseamnă că nu vrea nici acum (rămâne consecvent!) să mă prevalez, eventual, de faptul că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Observ o abatere de la această tradiție de abordare estetică a operei lui Dostoievski, în direcția interpretării ei exclusiv religioasă, ortodox-fundamentalistă. Altă dată, dogmaticii au reproșat romancierului ideile sale tendențios-religioase, iar acum el este declarat mare scriitor pe baza credinței sale pravoslavnice. Se discută chiar despre dezvoltarea unei noi discipline de cercetare, cea a "filologiei religioase" , orientare a cărei reprezentantă in extremis este teologul amator Tatiana Kasatkina - președintele unei secții și moderatorul unei "mese rotunde" cu tema Concepțiile eshatologice ale lui Dostoievski
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar fi fost golul insipid al lui Souness și pianistul băutor, brutal, curvar și cartofor a primit din partea sorții ce merita și, când s-a proclamat pacea, deodată cu încheierea meciului, fata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îmi dau seama împrumutasem din simplitatea, bunul simț, hărnicia și bunătatea celor patru femei care îmi erau în preajmă și pe care le îndrăgisem ca pe surorile ce nu le aveam. Poate am împrumutat prea puțin din credința lor profundă, pravoslavnică, cum o numeau ele, care le întărea desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o bună dimineață ne-am trezit dintr-odată cu zăpadă, iarna venise fără să ne prevină. Frigul și vântul siberian nu au întârziat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și arătări și închipuiri de ale noastre. Câte dar s-au zis la Dumnezeu mai trupește, cu închipuire sunt zise, însă au înțelegere mai înaltă, pentru că Dumnezeu este singuratic și fără formă" (Sf. I. Dam. În Descoperirea cu amăruntul a pravoslavnicei credințe, Iași 1806: Cartea I, cap XI, pag. 49 și 51). Iată dar, cum însăși Sf. Scriptură și atâția părinți bisericești proclamă ideea despre puritatea lui Dumnezeu, Carele, ca și focul nu suferă nimic necurat în Sine. De unde dar, țâșnește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
doar câteva fraze, imediat anterioare capitolului despre sine ! Manolescu îl repune în drepturi cu o formulă deja consacrată: "Neîndoielnic, omul este, în cazul lui, superior operei. Fără reputația omului, este probabil că romanele, ca să nu mai vorbim de povestirile din Pravoslavnica ocrotire (1941), ar fi fost astăzi uitate. De altfel, dacă Revoluția (1943) s-a reeditat în anii '90 ai secolului trecut, Lupii (1933) n-a atras nici un editor. Comparația cu Mateiu Caragiale, de la care pleacă toate comentariile, este lipsită de
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
birocrat. Secolul XX, secolul sârmei ghimpate și al tranșeelor săpate. Modelul lui Tolstoi pentru domnul Karenin, soțul Anei Karenina vizitat de Dostoievski. Era oberprocurorul Sinodului și îl chema Konstantin Petrovici Pobedonoștev, autorul textului prin care Tolstoi era excomunicat din biserica pravoslavnică. Dostoievski primea de la el prefețe... * " Noi să fim sănătoși", spunea X la orice mizerie. Vorba umiliților și resemnaților. * Nu am de pierdut decât lanțurile. - Nu! sare celălalt, - și lanțurile sunt bune la ceva,... costă și ele ceva,... au o valoare
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
golfului Finlandei de la suedezi, război care a dus la devastarea Finlandei de către generalii ruși. Restabilirea graniței îi reunește pe combatanți însoțiți fiecare de cartografii lor pentru a trasa corect linia de frontieră care stabilește teritoriul fiecărei puteri, a unei Rusii pravoslavnice din ce în ce mai puternice și a unei Suedii protestante. Deși războiul s-a încheiat, el este încă viu în amintirea fiecăruia, mult prea viu pentru ca resentimentele să dispară și rănile să se închidă așa cum refuză să o facă rana din palma cavalerului
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
caricatură în care Iisus ar aprinde cu mâna lui un rug al Inchiziției." Această premisă minoră ar putea părea justă, dacă un minim exercițiu de memorie n-ar sfida pripeala concluziei. Nu mai departe de secolul XIX, înainte ca Rusia pravoslavnică să fi inventat presa liberă, F.M. Dostoievksi schițase - prin ,Marele Inchizitor" - cel mai usturător pamflet la adresa intoleranței religioase. Mai mult decât un atac la adresa catolicismului (fixat simbolic la Sevilla), parabola lui Ivan Karamazov demasca instituționalizarea violenței față de aproapele. În veacul
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
Sârbii din România - Din evul mediu timpuriu până în zilele noastre“, apărută la Editura Uniunii Sârbilor din România în 2005, în traducerea lui Ivo Muncian: „Totuși, regele István I se elibera cu greu de influența bisericii «grecești». În aceeași perioadă populația pravoslavnică sârbă beneficia de mari libertăți religioase. Însuși papa Silvestru l-a atenționat pe István I exprimându-și stupefacția că pe teritoriul regatului său există, alături de nouă mănăstiri «grecești», doar una «latină». Această atenționare a papei a fost un imbold pentru
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
papa Silvestru l-a atenționat pe István I exprimându-și stupefacția că pe teritoriul regatului său există, alături de nouă mănăstiri «grecești», doar una «latină». Această atenționare a papei a fost un imbold pentru regele István I pentru a converti populația pravoslavnică din Banat și Crișana la «dreapta credință». Realizarea acestei intenții a căzut în sarcina episcopului Gherard. Partea militară a întreprinderii i-a fost încredințată rudei sale, Csanad, care, în anul 1003, i-a alungat pe călugării «grecești» și a adus
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]