18 matches
-
Această Chestiune se pune din anul 1774, cănd tarul rus din a treia Romă devenea patronul ortodocșilor din Imperiul turco-musulman. El se considera și astăzi succesoarea sultanilor. Occidentalii vor refacerea unității creștine, nu amânarea ei, cum se pare că vor pravoslavnicii. Fericitul papă Ioan Paul ÎI nu a fost primit la Moscova sau Belgrad, iar la București oferta să de dialog e și azi neglijată cu consecințe grave pentru cea mai săracă țară din UE. Conflicte religiose au generat războaie mondiale
RĂZBOIUL RECE, RELIGIOS, 2014 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/viorel_roman_1407706930.html [Corola-blog/BlogPost/349444_a_350773]
-
la nivel înalt din toate aceste mișcări antioccidentale și este președinte de onoare al PSD. Ca toți conducătorii orientali, de la Tokyo la București, vodă, regele, secretarul general P.C.R, președintele moldo-valah este de natură divină. Alianța dintre protestanții anglo-saxoni și pravoslavnicii 1944 și 1989 se bazează pe o veche aversiune și incompatibilitate cu Sfântul Imperiu Roman, Europa Centrală, UE, dar care este singura șansă a emancipării românilor fără patronajul greco-slav, după cum s-a văzut la Unirea lui Mihai Viteazul la 1600
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_roman_1411685980.html [Corola-blog/BlogPost/368431_a_369760]
-
și moldo-valahii se închină spre Constantinopol și Moscova de la Marea Schisma din 1054, este ușor de prevăzut cine câștigă sau pierde la schimbarea orientării. Asta în afară de faptul că latinii, occidentalii îi simpatizează pe toți români, dar n-au încredere în pravoslavnicii, iar greco-pravoslavnicii, invers, n-au încredere în latini, dar îi susțin pe drept credincioșii că ei. Sunt astfel moldo-valahii condamnați să fi mereu neînțeleși și duplicitari? 2013, Rusia redeschide Chestiunea Orientală ca mare putere în rezolvarea conflictului religios dintre suniții
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_revenirea_rusilor_si_mo_viorel_roman_1357895454.html [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
parte la nivel înalt din toate aceste mișcări antioccidentale și este președinte de onoare al PSD. Ca toți conducătorii orientali, de la Tokio la București, vodă, regele, secretarul general PCR, președintele moldo-valah este de natură divină. Alianța dintre protestanții anglo-saxoni și pravoslavnicii 1944 și 1989 se bazează pe o veche aversiune și incompatibilitate cu Sfântul Imperiu Roman, Europa Centrală, UE, dar care este singura șansă a emancipării românilor fără patronaj greco-slav, după cum s-a văzut la Unirea lui Mihai Viteazul 1600, la
VIZIUNI ORTODOXE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_viziuni_ortodoxe_viorel_roman_1358833598.html [Corola-blog/BlogPost/342361_a_343690]
-
un partid politic. Reacțiunea, însă, reprezentată prin alt grup - de boieri care se refugiaseră peste hotar, nemulțumită de liberalismul „cărvunarilor" (nume disprețuitor cu care tratau pe cei dintâi), se aținea la Sibiu sau la Brașov, ba chiar dincolo de Prut, la pravoslavnicii moscoviți și luptă din răsputeri să dărâme liberalismul. Intriga rusească a triumfat în cele din urmă, Sturza a căzut". Despre Mihail Sturza „Evenimentul" din 18 noiembrie 1908 reținea: „...Era înzestrat cu un spirit pătrunzător și fin, cu o memorie extraordinară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia si Catolicismul) îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aseamene cu ale prorocului și împăratului David, ertarea și îngăduiala mai pe deasupra multora, buna dare a milelor mai pe sus de fiește ce laudă, cu adevărat prea înnălțate Doamne, la aceastea următoriu ești sfântului Ioan cel milostiv. Iar după râvneala pravoslavniciei, ca un bun creștin, te aseameni cu marele împărat Constantin. Împodobit-ai cu adevărat, Doamne, prea slăvitul neam al strămoșilor Măriei tale Băsărăbeștii, așa de bun Domn den mila lui Dumnezău păzitei Tărâi Rumânești fiind, care Țară alt Domn ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ceale veselitoare cântându-se, bucurie mare aduci noao, și având zilele învierii Domnului au înviiat noao gândul, și ne face mai sârguitori la dumnezăiasca slavoslavie. Și sfârșindu-se cartea aciasta la pogorârea sfântului Duh, părtaș cu adevărat face pre toți pravoslavnicii dumnezăescului Duh".85 În finalul acestui portret al creștinului ideal, remarcăm, din nou, raportarea la cărțile "mai denainte" (așa cum va fi receptată și mai târziu, de Iacov, Mitropolitul Moldovei, în scrisoarea sa către cititorii Adunării de multe învățături, Iași, 1757
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
, (Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini), scriere anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și ale lui Matei al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Letopisețul cantacuzinesc (și Variante), în Cronicile românești, II-III, îngr. și pref. N. Simache și Th. Cristescu, București, 1942; Istoria Țării Românești. 1290-1690 (Letopisețul cantacuzinesc), îngr. și introd. Constant Grecescu și Dan Simonescu, București, 1960; Istoria Țării Românești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (Letopisețul cantacuzinesc), în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1984, 77-213. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Studie critice asupra cronicelor române, RIAF, II, 1884, vol. III, fasc. 2; I. G. Sbiera, Mișcări culturale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
, Stoica (c. 1612 - c. 1695), cărturar. Numele lui L. atașat unui text - secvența „cantacuzinească” din marea compilație intitulată Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, care circulă și sub titlul Letopisețul cantacuzinesc - este rezultatul unei presupuneri. A făcut-o, în Cronicele muntene, N. Iorga, care avea obiceiul de a „găsi” autori pentru cărțile ajunse în vremea modernă fără iscălitură. În acest rând s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
într-un „public” aflat la vedere) rămânând în spațiul românesc al Veacului de Mijloc și cercetând prezența femeilor în scriptural. Am luat ca obiect al investigației doar două cărți de istorie consacrate duratei lungi: Istoriia țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (zisă și Letopisețul Cantacuzinesc) - carte în care sunt adunate nu doar patru veacuri de istorie (cronica începe cu „descălecatul”; așezat, prin tradiție, la 1290 și merge până la 1688, cu o completare până la 1690), ci și opiniile mai multor autori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ireproșabilă („slugă bătrână la casa răposatului Constantin Postelnicul”), a fost și Stoica Ludescu (fiu al logofătului Șerban și nepot al unui Semion), cel pe care Iorga îl bănuia a fi fost și autor al Istoriei țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini. A ajuns în tinerețe om „de casă” postelnicului Constantin Cantacuzino și a rămas credincios (un „client” local, care abia târziu, pe la începutul anilor 80 ai secolului al XVII-lea, va ajunge ispravnic de Târgoviște) acestui neam până la moarte (s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
faptice sinistre... SE CUVINE scoasă în evidență și o altă față a repulsiei exprimate de Tudor Arghezi în raport cu "ieșirea din normă", cu abaterea de la regulile imprescriptibile ale civilizației, care nu e doar "atitudinea politică revoluționară" rusească, ce-i adună pe "pravoslavnicii, în promiscuitate cu nihiliștii și anarhiștii", ci și, în opinia sa, însuși fundamentul psihiei etnice corespunzătoare. Evident, nu discutăm acum cîtă dreptate ar putea avea poetul în tendenționismul sau profilactic. Ni se pare semnificativă, pînă la pitoresc, silința să de-
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
curentei. Prin ele arăt mai pre larg progresul cam încet al curei mele și vă rog să-mi trimiteți 100 ori 110 ruble, ca să am cu ce plăti la sfârșitul lunei. Vă rog dar să nu mă uitați în mâinile pravoslavnicii poliții, care poate nici n-așteaptă altceva decât să puie mâna pe biata mea piele, bortilită de bube și de boale. Toți îmi spun că o scrisoare în România nu costă decât 7 copeici. Încrezîndu-mă în spusa tuturor, o franchez
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
piatra peste piatră, Începând cu Kremlinul Moscovei, trecând prin Întregul Sanct-Petersburg, până la Odessa concepută Însă de Francezi...). Așadar, acel merituos (din Întâmplare, italian) a primit o moșie. Cum Însă pe acest pământ nou-ocupat singurele mari-proprietăți erau cele mânăstirești (fiind ortodoxe, pravoslavnicii ocupanți ezitau să le dea unui papistaș); cum țăranii moldoveni de la noi nu cunoșteau șerbia - nici cuvântul, ei știindu-se de când se știau: răzeși, dacă nu: mazili, Italianului cu pricina i s-a dăruit, prin ukaz, un sat: Mana. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ortodoxă a românilor". Pentru a explica numele, limba și credința, "s-a inventat narațiunea despre frații Roman și Vlahata, ca străbuni omonimi ai românilor și vlachilor". Întreaga povestire din introducere, conchide el, nu este decât un "mit etiologic" în care "pravoslavnicii frați Roman și Vlahata" înfățișează pe "eroii eponimi ai românilor ortodocși, numiți și vlachi". În alt izvor al literaturii medievale, epopeea germană Niebelungenlied (începutul secolului al XIII-lea), întâlnim un alt erou eponim: "ducele (herzoge) Ramunc din țara valahă (Vlachenlant
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au adus creștinismului atât de simpatizat tocmai prin smerenia lui și printr-un foarte fin simț al relativității valorilor omenesti 6. Haosului protestant, Biserica Creștină (Ortodoxia si Catolicismul) îi opune rigoarea, disciplina si ordinea. Deosebirea dintre Ortodoxia românească si pravoslavnicia rusească bazată pe un "misticism apropiat de bigotism al mujicilor ruși" constă și în supunerea autorității ecleziastice celei politice, printr-o tendință de cezaropapism (îndrăzneala de a se proclama și cap al Bisericii) pe care unii țari (Petru cel Mare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]