48 matches
-
grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim despre „dezorganizări în sector”, situație în care numai anumite procese psihice sunt afectate (percepții, memorie, limbaj, praxii, instincte etc.). 2) Imaturitatea Imaturitatea este un tip de deficiență care se produce prin oprirea în dezvoltare a sistemului nervos central la copil (prenatal, perinatal sau postnatal). Este o imaturizare anatomică cu consecințe grave asupra formării și maturizării funcțiilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
afective și cele morale sunt, în general, bine conservate. 3) Demențele abiotrofice presenile Acest grup de demențe apar în perioada presenilă datorită unui proces specific de abiotrofie cerebrală, care antrenează o stare de disoluție progresivă a funcțiilor instrumentale ale limbajului, praxiilor și gnoziilor. Se constată o atrofie corticală cu predominanță lobară, ca localizare cerebrală. Din punct de vedere psihopatologic și anatomo-clinic se descriu două forme clinice: demența Pick și demența Altzheimer. Debutul clinic al bolii se situează în jurul vârstei de 45-65
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de organizare a intervenției specializate pentru persoanele cu cerințe speciale incluse într‑un program de intervenție și recuperare care permite planificarea și coordonarea resurselor și serviciilor personalizate/individualizate, asigurarea coerenței și complementarității intervențiilor, fiind focalizat pe cerințele individuale ale persoanei. praxie - totalitatea gesturilor și mișcărilor mijlocite prin deprinderi, abilități, capacități de manipulare și utilizare optimă a obiectelor, uneltelor, instrumentelor de diferite tipuri, în vederea realizării unor acte motorii adecvate unor scopuri bine stabilite; comportă două aspecte: activitatea intelectuală și activitatea mnezică, bazată
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
3. Organizarea și reprezentarea temporală Percepția timpului ............................................................................................................ Elemente de ordine și succesiune temporală ........................................................................ Percepția intervalelor, ciclicității și ritmului ........................................................................ 4. Percepția și reprezentarea mișcărilor Percepția mișcării obiectelor ............................................................................................. Percepția propriilor mișcări ............................................................................................. Reprezentarea ideomotrice ................................................................................................ III Aptitudinile motrice Forța ................................................................................................................................. Viteza ................................................................................................................................. Rezistența ........................................................................................................................... Îndemânarea ........................................................................................................................ IV Evaluarea praxiei și a mișcărilor active Proba marionetelor ............................................................................................................... Pianotajul Ozeretzki ............................................................................................................... Prinderea unui obiect ............................................................................................................ Mobilitatea membrelor inferioare .......................................................................................... Grafopraxia ........................................................................................................................ Sincineziile ........................................................................................................................ Proba lui Ray ..................................................................................................................... Paratoniile (ticuri și mișcări ritmice involuntare) ..................................................................... Observații și recomandări ANEXA 20 Unitatea ................................................ Nr. ........../.............. Localitatea ............................................. Județul .................................................. Fișă de examinare complexă și evoluție
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
deservesc respectiva masă musculară. DISGRAFIE (< fr. dysgraphie, cf. gr. dys - dificil, graphein - a scrie; engl. dysgraphia) - Tulburare a actului grafic, respectiv a scrierii. După J. de Ajuriaguerra et al. (1980), scrisul este un act complex, este „grafism și limbaj”, este „praxie și limbaj”, fiind strâns legat de evoluția posibilităților motrice. Scrisul este posibil în condițiile în care: există un nivel oarecare de organizare a motricității, o coordonare a mișcărilor fine și o corectă desfășurare în spațiu, fiind o gnosopraxie atât în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coordonate cu complementele sale tonice și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-o optică de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne sau externe. În primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne sau externe. În primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne sau externe. În primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare rămânând susceptibilă să funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea sunt coordonate. După Șchiopu și Verza (1981), este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne sau externe. În primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare rămânând susceptibilă să funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea sunt coordonate. După Șchiopu și Verza (1981), este forma superioară de elaborare a
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare rămânând susceptibilă să funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea sunt coordonate. După Șchiopu și Verza (1981), este forma superioară de elaborare a unor acte motoare în vederea realizării unui scop. Praxia cuprinde ansamblul acțiunilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea sunt coordonate. După Șchiopu și Verza (1981), este forma superioară de elaborare a unor acte motoare în vederea realizării unui scop. Praxia cuprinde ansamblul acțiunilor și operațiilor mijlocite prin deprinderi, abilități, capacități de manipulare și utilizare adecvată a obiectivelor, uneltelor, instrumentelor de diferite tipuri în vederea realizării de transformări efective în ordinea materială. Praxia nu este de natură reflexă, ea fiind dobândită și
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
elaborare a unor acte motoare în vederea realizării unui scop. Praxia cuprinde ansamblul acțiunilor și operațiilor mijlocite prin deprinderi, abilități, capacități de manipulare și utilizare adecvată a obiectivelor, uneltelor, instrumentelor de diferite tipuri în vederea realizării de transformări efective în ordinea materială. Praxia nu este de natură reflexă, ea fiind dobândită și îmbogățită prin experiența omului în contactul nemijlocit cu mediul; solicită o coordonare normală a mișcărilor, în vederea executării unor acte motoare adecvate scopului propus, cuprinzând totalitatea gesturilor și mișcărilor necesare efectuării acestor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este de natură reflexă, ea fiind dobândită și îmbogățită prin experiența omului în contactul nemijlocit cu mediul; solicită o coordonare normală a mișcărilor, în vederea executării unor acte motoare adecvate scopului propus, cuprinzând totalitatea gesturilor și mișcărilor necesare efectuării acestor acte. Praxia comportă două aspecte: activitatea intelectuală și activitatea mnezică, bazată pe memoria succesiunii în timp și spațiu a diferitelor mișcări ce trebuie executate în vederea îndeplinirii acțiunilor intenționate. Tulburările praxice, care nu sunt determinate de paralizii sau de deficiențe senzoriale și cu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcărilor, elementul de intenție care transformă expresia în semn. Realizarea motrică se constituie atunci când copilul a intrat pe deplin în posesia propriului corp, atunci când el reușește să stăpânească, să înțeleagă și să armonizeze structurile perceptiv-motrice. La baza realizării motrice stau praxiile. J. Piaget (1965) definește praxiile „nu ca mișcări oarecare, ci ca sisteme de mișcări coordonate în funcție de un rezultat și de o intenționalitate”. Același autor distinge două mari perioade în dezvoltarea copilului: înainte și după constituirea funcției simbolice, aceasta survenind după
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
transformă expresia în semn. Realizarea motrică se constituie atunci când copilul a intrat pe deplin în posesia propriului corp, atunci când el reușește să stăpânească, să înțeleagă și să armonizeze structurile perceptiv-motrice. La baza realizării motrice stau praxiile. J. Piaget (1965) definește praxiile „nu ca mișcări oarecare, ci ca sisteme de mișcări coordonate în funcție de un rezultat și de o intenționalitate”. Același autor distinge două mari perioade în dezvoltarea copilului: înainte și după constituirea funcției simbolice, aceasta survenind după vârsta de 18 luni. Praxiile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
praxiile „nu ca mișcări oarecare, ci ca sisteme de mișcări coordonate în funcție de un rezultat și de o intenționalitate”. Același autor distinge două mari perioade în dezvoltarea copilului: înainte și după constituirea funcției simbolice, aceasta survenind după vârsta de 18 luni. Praxiile constructive se situează după constituirea funcției simbolice care rezultă dintr-o diferențiere între semnificante și semnificate. H. Wallon (1975) arată că activitatea motoare are două orientări. Una este îndreptată spre lumea exterioară și reprezintă activitatea cinetică, iar cealaltă contribuie la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
are două orientări. Una este îndreptată spre lumea exterioară și reprezintă activitatea cinetică, iar cealaltă contribuie la menținerea în mușchi a unei stări de tensiune ce devine elementul de bază pentru atitudini, postură, mimică și formează activitatea tonică. În dezvoltarea praxiilor, aspectul cinetic este esențial, deoarece este vorba despre mișcări îndreptate spre lumea exterioară. Pentru unirea diferitelor impresii cu ajutorul unui semn comun, se folosește gestul. Condițiile psihofiziologice necesare realizării gesturilor coordonate - după M. Stambak et al. (1964) - au în vedere calitățile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
bolnavul nu-și mai recunoaște propria jumătate de corp paralizată. Amploarea leziunii cerebrale, ce determină această manifestare morbidă, face ca tabloul clinic să se completeze și cu pierderea unei jumătăți din câmpul vizual, ce poartă denumirea de hemisomatoanopsie. Apraxia. Prin praxie se definesc gesturile și mișcările care contribuie la alcătuirea unor acțiuni voluntare complexe, prin intermediul cărora se ajunge la îndeplinirea unui scop. Apraxia, în schimb, reprezintă incapacitatea executării acelor gesturi și mișcări voluntare, care nu realizează scopul propus, deși funcțiile musculare
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mai aglomerate. Reîmprospătarea periodică a îmbrăcăminții bituminoase permanente sau din beton de ciment ori asfaltică ușoară și extinderea capacității de lucru a Șantierului de Subif de la Ițcani. Construirea unor poduri noi, moderne, ca, de pildă, cel de peste râul Moldova, la Praxia, podul de la Dornești, de peste râul Suceava. Ridicarea și întreținerea unor ziduri de sprijin, taluzuri, parapete și efectuarea unor drenuri pentru buna fluență a traficului rutier. Acesta a crescut an de an, de la 965 vehicule în 24 de ore, în 1965
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Metoda constrângerii induse respectă principiul progresivității în stimulare și principiul adaptării la complexitatea structurilor lexicale administrate. (362) Recuperarea în afazie 105 Metoda de stimulare-facilitare Stimularea urmărește refacerea engramelor gnozico-mnezice și semantice, morfo-sintactice sub aspect structural și operațional de recunoaștere, refacerea praxiei verbale și refacerea engramelor motorii prin răspuns. Metoda de stimulare-facilitare se bazează pe următoarele principii: 1. Stimularea auditivă intensivă se referă la administrarea stimulilor verbali auditivi consecvent, la un ritm care se apropie de vorbirea normală; 2. Stimularea senzorială repetitivă
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
indiferent ce motiv, se află în situația de a reînvăța totul și de a reconstitui potențialul său de referință. Acesta este din nefericire cazul celor care, ca urmare a unui accident vascular sau traumatism cerebral devin amnezici, pierd funcțiile vorbirii, praxiei sau gnoziei. În toată perioada de pierdere a memoriei, ei sunt în incapacitate de a face judecăți corecte asupra situațiilor cărora trebuie să le facă față, și asta deoarece le lipsesc datele indispensabile efectuării lor. Acest impuls absurd al trupului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
optică, acustică, verbală, spațială, având ca substrat disfuncția nervoasă centrală. După criteriul etiologic, autori de prestigiu (1, 2, 3, 4) , , , își axează cercetarea pe neurologia funcțiilor simbolice și consideră dislexia, cu tulburările asociate ei în cadrul anomaliilor generale de gnozie și praxie, referindu-se la recunoașterea, intenționalitatea și realizarea actului. Toți autorii citați, luând în considerație și criteriul genetic disting patru forme de dislexie: a) dislexia de origine afectivă, numită și dislexia falsă, datorată comunicării ineficiente mamă-copil; b) dislexia prin disfuncție neurologică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]