48 matches
-
Repeziciunea înveșmîntată în lentoare, ăsta era scopul lui. Știind că ăsta era cel mai bun mijloc de a se proteja, întotdeauna a ascuns pînă unde îi pîlpîia lumînarea și a trecut sub tăcere ceea ce vedea dinainte în spatele vîntului. Așa încît, prețăluind cămilele și hîrșindu-se cu anii, a izbutit să-și ascundă cu desăvîrșire puterea sa nemaipomenită, virtutea într-un viciu, înțelegînd că o asemenea iuțeală este ca o armă periculoasă față de care lumea este bănuitoare. Și care îl apără de nevoi
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
brazdă, lasă gunoiul s-ajungă până la treptele de sus ale Guvernului (dacă nu le-a și urcat deja și pe astea) și te călătorește - cu teamă, cu frică, cu pază. Paza - doar pe ea din toate relele - o plătim și prețăluim noi, ăștilalți. Tot noi, zilnic/silnic. Ca altădată, în ev prerevoluționar. Nu-i așa? Ne întoarcem la moluste, la viermi ne ducem. N-avem a măsura stricăciunea dinlăuntru. Măsurătoarea o fac toți ceilalți, din afară. Molusca se pare că n-
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe jumătate tap, tuciuriu la piele și mai înalt decît mine c-un cap. El mă-nșfăcase de solduri că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
amestec de aplomb și dezgust. A doua categorie o constituie cei care se consideră senatori de drept ai tuturor comitetelor și comițiilor. E vorba de eternii "engioiști", "activiști civici", "intelectuali critici" și alți policieni rescapați, care s-au obișnuit să prețăluiască, precum la magazia de mărfuri, orice idee scoasă pe piața publică. Deși singura lor contribuție la instaurarea democrației în România au fost niște parastase de toată frumusețea, continuă să beneficieze de-un fel de imunitate cu țepi: o agresivitate surdă
Parastasul istericilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10087_a_11412]
-
a accentuat în lumea academică americană. Virgil Nemoianu nu caută așadar, în Franța, Anglia, Italia, Spania și în celelalte țări vizitate, bucuriile achizitive mult visate de cei din lagărul socialist. Deși se arată mereu atent la cazare și la cumpărături, prețăluind mărfurile și plângându-se adesea de scumpete (cine știe cât de ieftine sunt lucrurile în America nu-l va acuza însă de zgârcenie), călătorul este interesat de muzee, castele, librării, rute istorice și spirituale (Santiago de Compostella), figuri majore ale culturii și
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
niște utilități care și-au trăit momentul și s-au retras (culegeri de probleme, antologii de școală, romane de citit pe tren ș.a.m.d.), ci ediții bibliofile, exemplare cu autografe și dedicații - Lovinescu, Arghezi, Eliade. Anticarii, grăbiți să-și prețăluiască din ochi clienții și să negocieze cît ar fi dispuși să sacrifice, în monedă românească nouă, pentru o fîșie de vreme așezată. Mai puțin, e drept, să le arate, și să le vîndă, acelorași, cartea cea bună. În marfa lor
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
noi poate fi rezolvat printr-o tehnică politică sau alta. Poetul Președinteluitc "Poetul Pre[edintelui" Domnul președinte Gigi este în vizită de lucru. Cu zâmbet lat și gesturi largi, domnul președinte Gigi pătrunde în incinta institutului de cercetări macro-nu-știu-ce. Domnia sa prețăluiește din priviri ce vede, comentează, rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un gest sec, scurt, nedezlipindu-și ochii de pe Alatriste și italian, de parcă Îi prețăluia. Apoi se Întoarse spre mascat și, ca și cum gestul lui ar fi fost un semnal sau o poruncă, acesta li se adresă din nou celor doi spadasini. — Cavalerul care tocmai a plecat, zise, este demn de tot respectul și de Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus el să facă restul predărilor. M-a Însărcinat să-ți spun că În seara asta merge la Tiana ca să prețăluiască biblioteca privată a unei văduve. Tatăl dumitale e un mare fățarnic. A zis să nu-l aștepți și să Închizi. — Era supărat? Fermín tăgădui, coborînd de pe scară cu o agilitate pisicească. — Haida-de. Doar tatăl dumitale e un sfînt. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
carte și o întorceau pe toate părțile, o miroseau să simtă parfumul cernelii, o mângâiau și uneori, o cumpărau. Sau dacă nu se hotărau să o cumpere, măcar știau că există. După ce ai luat în mână o carte și ai prețăluit-o, nu mai ești același om. Cartea te vitaminizează, te îmbunătățește. Și te înalță pe alte coordonate spațiale și temporale. În ce mă privește, o dată ce am atins o carte, cu greu voi putea s-o mai las jos, pe masă
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
scriu acum despre femeia modernă devenită o simplă marfă --- ca să placă masculului său. Trist este că în dorința de a plăcea și de a depăși concurența femeia zilelor noastre uită că omul este o ființă complexă și nu un cal prețăluit în târg după crupă. Ce dacă nu este perfectă? Cine este perfect? Cine are nevoie de perfecțiune? Poate că sunteți morți de curiozitate cum o fi arătând pretențiosul mascul pentru care cântăreața s-a tunat? Recunosc și eu sunt moartă
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
limitează la atât. Alți ani, puneau și mâna. Adică lzuau câte o carte și o întorceau pe toate părțile. Chiț că nu se hotărau să o cumpere. Măcar știau că există. După ce ai luat în mână o carte și ai prețăluit-o, nu mai ești același om. Cartea te vitaminizează, te îmbunătățește. Și te înaltă pe alte coordonate spațiale și temporale. Dar ce spun eu este de domeniul trecutului. Am observat (cu strângere de inimă anul acesta) - cum vizitatorii - cel puțin
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340700_a_342029]
-
pentru americani, pentru simplul motiv că ei se străduiesc să pună preț în sens propriu aproape fiecărui lucru, inclusiv conceptelor mai greu de cuantificat. E un mod de a ierarhiza și ordona tot ce îi înconjoară. Chiar dacă încercarea de a ”prețălui” totul, cântărindu-l în bani, poate provoca surpriză sau chiar repulsie, nu e așa de meschină cum pare. Pur și simplu e expresia nevoii omului de a dispune de o orientare clară într-o lume complexă. Reflectarea fără echivoc a
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
ca principie a toată dejudecarea logică a cunoștinței noastre. Această parte a logicei se poate numi analitică, și tocmai de aceea e piatra de probă cel puțin negativă a adevărului, de vreme ce mai-nainte de toate trebuie să examinăm și să prețăluim la măsura acestor reguli toate cunoștințele noastre, cât privește forma lor, înainte de a cerceta cuprinsul și de a stabili dacă și-n privirea obiectului lor conțin un adevăr pozitiv. Dar fiindcă forma numai a cunoștinței, oricât ar acoperi legile logice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea valoare. Dar de comparăm un județ singular cu unul comun, numai ca cunoștință, cu privire la mărimea lor, atunci cel dentăi stă cu cel din urmă în proporția unității cu infinirea, și în sine însuși el e esențial deosebit. Deci dacă prețăluiesc un județ singular (judicium singulare) nu după valoarea sa internă, ci după mărimea pe care, ca o cunoștință în general, o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
își face apariția vreun mascul care crede că a nimerit exact unde trebuie - probabil că într-un loc care e ceva mai mult decât cutia asta nenorocită de bambus, cu lumini discrete și ciripituri. Iată-te gol în timp ce sex-inspectorul îți prețăluiește nevoile. Nu numai că vrea să te umilească. Ceea ce vrea e să te simți mai prost ca niciodată... She-She părăsi camera sprintenă. Dar se întoarse repede. Ținea în mână curelușa elastică a unui carnet de cecuri. Ce urma să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
greu, se vede de la o poștă. Poți să-mi spui ce leafă ai? Puteam, de ce nu. Mai ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani direct din facultate la Arhiva Cinematografiei. Nu avea acel flăcău nici măcar vârsta anilor mei trudiți de când îmi începusem falnica și peticita carieră de vechi lefegiu al multilateralei dezvoltate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Arhiva Cinematografiei. N-avea de ce să-mi fie rușine de mizeria aceasta, din moment ce mi-o înduram, lună de lună, an de an, ca și cum atinsesem pragul împlinirilor ultime. Înjuram doar din greu când îmi luam plicul cu banii cu care mă prețăluiau, bani dați în dispreț, ca și cum ar fi vrut să-mi arate, la lună, că doar atât însemn: un pumn de firfirici, aruncați ca unui pomanagiu de care nu știi cum să scapi mai repede. Pomanagiu care înghite orice umilință, mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Divanul judecă pricina “jăluită” și hotărăște: “Deci,... găsim cum Locman... are toată dreptate să-și stăpânească locul său cu pace, din Ulița strâmbă până în Ulița Mare... cât pentru trahtirul și dughenile ce sânt făcute pe locul lui Locman... să se prețăluiască, și banii... să-i întoarcă Locman Bisericii Catolicești și să rămâie ale lui fiind făcute pe al său loc”. --Ai luat seama cred că pe locul lui Locman catolicii aveau, pe lângă dughene, și un “trahtir”, adică un han, birt sau
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de multe necuviincioase spurcăciuni, întinzându-să lăcuirea jidovilor până aproape de altarul ei”. Mai spun boierii divanului: “Aceli scrisori nu s-au cunoscut a fi cuprinzătoare ca să supere cu vecinicie locul Mitropoliei”. Și totuși “iaste cu dreptul”, spun boierii divanului, “să se prețăluiască... și după ace prețăluire să le plătească Mitropoliia”. --Din această anaforă a boierilor divanului domnesc am aflat despre Academia făcută de Grigorie Alexandru Ghica voievod în octombrie 1766, despre biserica Stratenia Domnului, operă a doamnei Anastasia, văduva lui Gheorghe Duca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
carte 22 lucruri bisericești și a casălor celor sfinte... <de nu va plăti rânduiala ce-au tocmit acel ce au lucrat în loc strein perde-va lucrul său>”. --Din câte îmi aduc eu aminte, de fiecare dată, în asemenea cazuri, i se “prețăluia” casa, pivnița sau orice altă construcție avea împricinatul și era despăgubit. --Aici lucrurile nu s-au limpezit până ce bietul Mihălache cofetarul nu a “căzut cu rugăminte după dumnealui logofătul Zaharia... din partea mănăstirii și dumnealui împreună cu sfințiia sa... egumen am stătut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cuvânt în plus. --Nu știu pentru a câta oară întâlnesc oropsiți de soartă. Uite-l pe bietul “Vasile abăgeriul”, care după 20 mai 1752 (7260), din cauza unei datorii la Mihăl haham, este nevoit să-i vândă casele din Târgul Boilor, prețăluite la 150 de lei. Casele fiind acum la mâna lui Mihăl hahamul, acesta le vinde la 11 iunie 1752 (7260) unui oarecare Ianachi. --Acum o să ne întâlnim cu un fapt de nedorit. Neînțelegerea între frați. Mărul discordiei erau niște case
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
toți negustorii și precupeții...Avem ce vedea și asculta. Nu avem decât să trecem dincolo de Chervăsăria domnească și am ajuns pe Ulița Tărbujenească sau Trapezănească, cum i se mai spune. Și să mai știi că aici casele și pivnițele se prețăluiesc altfel. Aici îi mare bătaie între negustori - care cum poate - să pună mâna pe o dugheană cu pivniță și cât mai la vedere. Apoi la fiecare pas ai să întâlnești de-a lungul uliții câte o tarabă cu tot felul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de către Mihalache blănarul. La 25 aprilie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat vodă trimite pe Nicolai protopopul, Iane staroste de negustori, Gligoraș neguțitorul, Anastasie vornicul, Gligori ispravnic și pe Bejan vornicul de poartă ca să măsoare casa și locul și să le prețăluiască. Aceștia apreciază că „fiindu casa de nuieli, cu locul ei cu tot drept nouădzeci de lei și încă cu asupreală”. Cred că ar fi vorba de prima casă cumpărată de Mihalache blănarul și nu de cea de a doua, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cine știe ce lucruri. Se întâmpla însă ca din nenumărate pricini îndatoratul să nu-și poată răscumpăra zălogul la soroc. Vodă este neiertător. Grigorie Alexandru Ghica voievod cere la 28 aprilie 1777 epitropului mănăstirii Socola „ca să aducă zăloagile aicea și să să prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]