447 matches
-
prilejul să ofere ceva. Revenind la calitatea și statutul său Predicator, Părintele Constantin Voicescu nu vorbea niciodată la întîmplare și nu urmărea succesul facil, imediat. Nu era un predicator "spumos", stilul său fiind simplu, sobru, întotdeauna ferit de dulcegării și prețiozități. Știa foarte bine că predica nu este un scop în sine, o "artă pentru artă", ci un mijloc de a-L propovădui pe Iisus Hristos și Evanghelia Sa, o artă pusă în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Înțelept și
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_constantin_voicescu_.html [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
editată la Ed. Singur - Târgoviște, anul 2013. Primind această carte trimisă special cu autograf și cuvinte alese strânse-ntr-un bughet, am citit-o cu mare plăcere realizând de la o pagină la alta, cum cuvintele domniei sale sunt spuse cu multă prețiozitate, având un adios valoros de gânduri neștiute de mine desire propia persoană, despre unii care se simt fericiți în propia lor piele prin cele ce scriu ( de cele mai multe ori fără pic de talent) însă nefericiți din cauza multelor lor păcate. Poate
,,AVOCAŢII CERULUI ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 by http://confluente.ro/_avocatii_cerului_constanta_abalasei_donosa_1377126613.html [Corola-blog/BlogPost/364414_a_365743]
-
în drept, ne propune proza „Haita”, apărută la Editura din Șiria, „Azbest Publishing”, 2016. Despre scriitorul ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ștefan Aurel Drăgan conține lungi monologuri interioare și relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită prețiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia Muntenuș concluzionează că autorul este: „Un prozator bun a cărei tehnică literară și al cărui spirit de investigație psihologică revendică o evoluție romanescă”. Mioara Bahna, proaspăt laureată de revista literară eCreator
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/indemn-spre-lectura/ [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
prilejul să ofere ceva. Revenind la calitatea și statutul său Predicator, Părintele Constantin Voicescu nu vorbea niciodată la întîmplare și nu urmărea succesul facil, imediat. Nu era un predicator "spumos", stilul său fiind simplu, sobru, întotdeauna ferit de dulcegării și prețiozități. Știa foarte bine că predica nu este un scop în sine, o "artă pentru artă", ci un mijloc de a-L propovădui pe Iisus Hristos și Evanghelia Sa, o artă pusă în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Înțelept și
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCISPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/In_memoriam_parintele_constantin_vo_stelian_gombos_1348051016.html [Corola-blog/BlogPost/343576_a_344905]
-
realizat frumoase picturi, nuduri de o remarcabilă senzualitate. Alt tablou al lui, Fată tânără pieptănându-se (Young Girl Combing her Hair), realizat în 1894. O lumină odihnitoare cade pe chipul frumos, curat al tinerei fete și gestul ei simplu capătă prețiozitate. Celălalt tablou al lui Pierre-Auguste Renoir După baie (After the Bath) - ulei pe pânză, este realizat în 1895. Lirism, senzualitate? Și una și alta! O tânără goală stând pe o piatră de la marginea unui râu, în jurul ei îmbrăcămintea aruncată, cu
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Muzeul_metropolitan.html [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Evident că lui sir Karl această avalanșa de termeni care se suprapun i-ar fi displăcut total. Și asta pentru că filosoful austriac a fost în primul rând partizan al clarității în exprimarea filosofică și un critic plin de ironie al prețiozității și ambiguității în exprimare . Cert este că el a fost foarte clar în intențiile sale, acelea de a argumenta, în cadrul epistemologiei, că adevărul este scopul științei, filosofia sa nefiind orientată spre surprinderea de esențe, nu caută să definească lumea sau
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
dublă. Provine din marea Câmpie a Bărăganului, dovadă a eroziunii pământului și deșertificării. Dar provine și din tranșeele șantierelor care pustiesc măruntaiele capitalei. Blocurile, străzile, acoperișurile sale nu mai sunt privite printr-o peliculă sepia care să îi confere o prețiozitate falsă. Nicolae Comănescu reușește să redea identitatea unui București canicular prin care bate Simun-ul la Nord de Sahara. Un București pe care nu îl poți vedea decât cu praf în ochi de pe acoperișul blocului tău. Au dispărut mirajele marelui
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
discurs. Și, în consecință, dacă această contribuție are valențe liberatoare sau, dimpotrivă, reacționare. Aceeași grilă a fost aplicată și pentru <strong>Toni Erdmann</strong>. În sfârșit, pe post de concluzie, Gorzo și Lazăr servesc un paragraf care ascunde în spatele prețiozității un ultim atac, pe cât de tranșant, pe atât de lipsit de substanță. Să îl redăm pe larg: „interpretarea politică a artei nu poate face uz de niște moduri de lectură sau soluții estetice oarecum apriorice și decontextualizante, de vreme ce are de-
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
un „glamour (...) reciclat și fandosit”. El remarcă totuși că regizorul "„știe totdeauna unde să puna aparatul, cum să-l miște și cât să dureze cadrul, cu o elaborare manieristică a timpului filmic perpetuu dilatat și o calofilie imagistică din clasa prețiozităților monumentaliste ale unui Dan Pița (...)”". În schimb, Călin Stănculescu a lăudat filmul într-un articol din "România Liberă" pentru că oferă spectatorilor mai multe idei de meditație asupra vieții, a morții și a prefăcătoriei, precum și recitaluri actoricești de excepție. "„Filmul îi
Magnatul (film) () [Corola-website/Science/307591_a_308920]
-
atât în piesele de teatru ale lui Ben Johnson, cât și în poemele lui Samuel Butler și John Drydens ("Absalom și Architophel", 1681-1682). În Franța se remarcă dramele satirice ale lui Molière, în care critica ipocrizia ("Tartuffe"), avariția ("L'avare"), prețiozitatea doamnelor închipuite ("Leș femmes savantes", "Leș précieuses ridicules"), parvenitismul ("Le Bourgeois gentilhomme") etc. Contemporanul sau, criticul Nicolas Boileau-Despréaux, publică 12 satire în versuri, în care critica decăderea moravurilor în viața publică și privată. O dată cu iluminismul, satiră cunoaște o perioadă de
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în revista Observator cultural , afirmând că Ionuț Caragea reușește cel puțin două lucruri în cartea sa: în nici 180 de pagini conduce cu inteligență, departe de tezisme și prețiozități, personajele sale în epuizarea logică a subiectului filozofic, simultan cu a menține tensiunea narativă prin jocul de planuri și proporția judicioasă între aventură și dialog. Ionuț Caragea a scris și proză scurtă științifico-fantastică, fiind printre laureați la trei ediții consecutive
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
un tratament aspru din partea criticilor. Chiar și Belinski, deși intuiește « geniul creator » din spatele operei, îi critică prolixitatea și caracterul fantastic. "Domnul Proharcin", povestire publicată în toamna aceluiași an, nu se bucură de mai multă indulgență din partea criticului, fiind condamnată pentru prețiozitate și manierism. Relațiile lui Dostoievski cu Belinski se răcesc treptat, pentru ca apoi, după o ceartă de la începutul anului 1847, să înceteze definitiv. Influența exercitată de critic asupra scriitorului în anii prieteniei este însă de necontestat. Prin intermediul lui Belinski, Dostoievski se
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Maior, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Șincai, Gheorghe Barițiu, Avram Iancu, Mihail Kogălniceanu, Banul Enăchiță Văcărescu, Nicolae Golescu, Ion C. Brătianu, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Regele Carol I, Alexandru Ioan Cuza și alții. În chioșcul său denumit cu prețiozitate drept "Pantheon", Mișu Popp și-a petrecut orele libere, destinate relaxării. Aici și-a găsit el sursele de inspirație și și-a conceput capodoperele. "Pantheonul" a devenit cu timpul faimos și un subiect de pelerinaj al prietenilor și comanditarilor. După
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a scris-o a fost deschisă de către un străin înainte ca ea să ajungă la destinație: „fără îndoială de către un zelot dornic de a găsi cauză pentru a-i infirma ortodoxia; și acestui perpetuu-prezent pericol îi trebuie atribuită în parte prețiozitatea care marchează scrierea tuturor misticilor din perioada lui Junaid. Această grijă constantă ca alții să nu poată pune mâna pe ideile sale l-a făcut pe Junaid să fie foarte protector cu scrierile sale. = Note =
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
redare tactilă a imaginii, se înscrie în orientarea școlii florentine, una din cele mai prestigioase școli ale Renașterii italiene. Opere ca: „Sfânta Magdalena”, „Răpirea Europei” atribuite lui A.M. Schiavone și „Isus cu crucea” în genul lui Parmigianino, vădesc virtuozitatea tehnică, prețiozitatea și artificialitatea unei perioade de căutări în epoca din pragul barocului italian. Opus acestor tendințe, Agostino Caracci, unul dintre întemeietorii Academiei degli Incaminati, fondată în 1585, în semn de protest împotriva picturii manieriste, abordează desenul după model, riguroasa construcție compozițională
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
" " (în engleză, în original, A Streetcar Named Deșire) este o piesă scrisă de autorul american Tennessee Williams. Intrigă piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudista, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți. "Un tramvai ... " a apărut la scurt timp după primul succes cu adevarat mare a lui Williams, "Menajeria de sticlă" ("The Glass Menagerie", în engleză
Un tramvai numit dorință () [Corola-website/Science/301415_a_302744]
-
demonstrație în pamflet. Este o marcă a partizanatului, a criticii neoneste. Reuben Maury și Karl G. Pfeiffer adaugă alte erori: "Pontificarea". A ponti a înseamnă a vorbi ca o persoană infailibilă. Când pontifică, editorialistul nu-și respectă publicul; "ul șablon"; "Prețiozitatea, argoul". Editorial unui partizan-partinic într-un ziar care se declară independent, este propagandă mascată. Iar editorialul care laudă sau critică din rațiuni care țin de "capitalul imagine" al unei firme, este publicitate mascată. De la începuturile genului și până în prezent, editorialistul
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
canoanele literaturii clasiciste. Se efectuează o „purificare” a limbii de cuvintele considerate inferioare: cuvinte considerate vulgare, provincialisme, arhaisme, italianisme, termeni tehnici și savanți. În societatea doamnelor din aristocrație se ajunge la o extremă a acestei purificări, cunoscută sub numele de „prețiozitate”. De exemplu, „prețioasele” înlocuiesc un cuvânt ca "miroir" „oglindă” cu sintagma "conseiller des grâces" „sfetnic al grațiilor”, dar s-au și încetățenit unele cuvinte din limbajul lor, precum "féliciter" „a felicita”ref name="leclerc 6 2"/>. Gramaticile acestei epoci sunt exclusiv normative
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
nupțială.». Ca spațiu, "Zoria" proiectează "eul" / "ens"-ul tocmai la „apogeu“, într-un solstițiu al ființării: Criticul literar, Ioan Buduca, tot într-o cronică literară la volumul "Zoria", consideră că «gesticulația solemnă, larg-învăluitoare, încrezătoare în valorile plastice ale cuvântului, în prețiozitatea romantică a relației afective cu lumea și cu absolutul, își are în poezia lui Ion Pachia Tatomirescu un reprezentant netulburat de îndoieli»; același critic mai subliniază: «Un anume aer programatic nu lipsește nici din "Zoria", concepută ca un vast coral
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
semnalizare a fost păstrat și poate fi văzut funcționând în muzeul podului. Deși podul este un reper incontestabil, profesioniștii de la începutul secolului al XX-lea au fost foarte critici cu privire la felul în care podul arată. „E țipător și reprezintă viciul prețiozității, precum și o falsificare a stării reale a structurii" a scris H. H. Statham, în timp ce Frank Brangwyn a declarat că „o structură mai absurdă decât Tower Bridge nu a fost niciodată aruncată peste un râu strategic”. Istoricul specialist în arhitectură Dan
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
Meleșteu, care reușește să creeze imagini cu o superbă forță de sugestie, apelând la elemente de limbaj cotidian. Metafora dobândește valențe superioare, deschizându-se, devenind ușor accesibilă (în note surprinzătoare) tocmai datorită racordării ei la un areal lingvistic lipsit de prețiozitate, la îndemâna fiecăruia dintre noi”. Nicoleta Popa (membră USR), „Argeș”, martie 2004 · „Poezia sa e puternic ancorată în contextul situațional, coordonata cu cele mai multe ocurențe fiind cea temporală. O privire panoramică poate echivala creația lui Cristian Meleșteu cu o uriașă pictură naivă
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist preocupat de o geometrie și o armonie tainică, de un echilibru al formelor de factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
care se numără artiști celebri ca Hiroshige, Utamaro, Kunisada, se poate observa puterea revelatoare a liniei, ca în cazul graficii românești. Pictate manual sau imprimate, piesele de porțelan de proveniență japoneză și chineză impresionează printr-o cromatică strălucitoare și prin prețiozitatea suprafețelor pieselor. Ceramica englezească de tip Delft, faianța germană, rusească și franceză nu sunt decât câteva tipuri realizate, prezente în colecție. Pe aceeași linie a obiectelor de uz casnic se înscriu și piesele de metal, gravate, ciocănite, poansonate sau perforate
Muzeul de Artă „Vasile Grigore - pictor și colecționar” () [Corola-website/Science/331328_a_332657]
-
un simț de o rară eleganță estetică. Binefeciind de lecțiile mai multor profesori (Tâciuc, Jabinschi etc.), având spirit creator, atinge diverse niveluri de experiență și de tonalism la afirmarea unui monocromatism cald, până la transparențe, mai ales, de lumină și prin prețiozitatea ideilor de a încălzi din interior, făcându-le să vibreze, bunăoară ca: Corabia visurilor, Arcul vieții, sau ca un flux melodic al conștiinței de sine printr-un gând sacru ca acel din Patru apostoli. Victoria Rocaciuc s-a impus în
Victoria Rocaciuc () [Corola-website/Science/314197_a_315526]
-
romanul Inima (1989), personajul Nichita N., medic de profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei boli grave de inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite, scriitorul cedând prețiozității și imboldului de a cultiva o vervă glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]