112 matches
-
nici un efort să se tăvălească cu Hlestakov. La urma urmelor, mai înainte de orice este femeie! Va lupta pentru cucerirea revizorului cu farmecele feminității. Prostănacă și răsfățată, un fel de Betty cea urîtă, Iulia Lazăr în Maria Antonova, fiica distinsului și preacinstitului Primar, ne conduce impecabil pe drumul, deformat de ochelarii cu lentile groase, al înțelegerii realității. A circului grotesc din jurul ei, fiind principala victimă a complotului regizat împotriva lui Hlestakov. Din păcate, acesta din urmă este personajul care șchioapătă. Sorin Leoveanu
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
Hristos. Postul este casa cea adevărată a neamului omenesc, împlinirea vocației de hrănire din lumina lui Dumnezeu: „Strălucit-a nouă luminat ca niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă ușile pe care cu neascultate le-am închis și
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
de metanii și rugăciuni înseamnă îmbisericirea mișcărilor trupului, odată cu sfințirea prin post a trupului și prin rugăciune a sufletului. Așa cum reiese din cântările Triodului, postul este răstimpul de lumină al făpturii, în care tot universul intră în slava lui Dumnezeu: „Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind cu razele sfintelor porunci ale lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfințenia curăției, tăria bărbăției. Să ajungem luminați la Sfânta Înviere cea de a treia zi care luminează
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
permite să critice un demers absolut constituțional, care este deja validat de votul a opt milioane de români. În iulie, unii lideri externi mai aveau justificarea că nu știau că procedura suspendării este prevăzută de Constituție sau își imaginau că preacinstitul președinte Băsescu este hărțuit de o minoritate. În prezent, după votul masiv din 29 iulie și după dezbaterile din ultima perioadă, orice astfel de interpretare este exclusă. Iar dacă, totuși, vor mai apărea astfel de atitudini, autoritățile române trebuie să
Dan Voiculescu: O nouă suspendare a lui Băsescu, posibilă şi legitimă () [Corola-journal/Journalistic/42627_a_43952]
-
ciocârlie în glas, inflexiuni, în fond, atât de bine camuflate, că nici nu știu de unde mi s-a năzărit așa o comparație. — Pregătită, Luminăția Voastră, cum nu! — Ei, atunci să aștepte... Mda, hhhmmm. Eu însumi voi da atacul! Observați aici, preacinstiții mei cititori, folosirea neaș teptat de corectă a pronumelui de întărire, ceea ce, trebuie să o recunoaștem cinstit și fără ranchiună, nu o prea reușesc mulți cu funcții mult mai de răspundere decât un pârlit de împărat. — Eu însumi voi da
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele, aduceri-aminte și năravuri și de toate faptele cele rele mă izbăvește, că binecuvântată ești de toate neamurile și se slăvește preacinstitul tău nume în vecii vecilor. Amin!” CONCLUZII Societatea românească modernă se confruntă și are de rezolvat, astăzi mai mult ca oricând, problema rațiunii practice a datoriei fiecărui individ în parte față de societate. În rezolvarea respectiv probleme, un rol esențial și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru că, În ultimii ani dinaintea sfârșitului, Pământul devenise un vast poligon de Încercare pentru miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor care i se pun Împotrivă În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un oftat (torturant este că nu vom ști niciodată cauza acestuia, n. m.)". Nimic însă nu poate egala focul catrenului zămislit de amorezul Gheorghe (cel angajat "de-a moaca" de banul C...), descoperit, ca din întâmplare, de Maria, cea căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se interesează de originea călătorului cu o curiozitate de biograf este numit uscățivul meu Plutarc (43). Hârburile de oale din crâșma lui Avrum sunt ridicate la gloria de vase grece sau troiene (95). Înlemnită de frig, Axinia arată ca o preacinstită Pasifae care și-ar dori să se prăjească încă o dată în pântecele de aramă al taurului cretan (101). Pe spatele musculos al lui Ion Rusu s-ar fi putut rezăma cerurile ca și pe umerii anticului Atlas (120). Sforăitul înspăimântător
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
Horia Gârbea Tragedia adevărată a lui Richard, Duce de York, și moartea bunului rege Henric al VI-lea, împreună cu toată dihonia dintre cele două Case, de Lancaster și York, așa cum a fost jucată de nenumărate ori de slujitorii Preacinstitului Conte de Pembrooke. Actul II Scena 5 Trâmbițe de alarmă. Intră regele Henric 1, singur. REGELE HENRIC: E-o bătălie 2 ca a dimineții - Cea dintre beznă și mijirea zilei - Timpul acela când își suflă-n mâini Ciobanul, neștiind de
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
-ul nu merge de multe ori la urne? Mai ales când e condus de oameni care și-au dovedit imoralitatea de-a lungul mandatelor! Oare ce așteaptă acești șefi de partide mult compromiși de nu fac pasul în spate împreună cu „preacinstiții” din jurul lor! Sună a defăimare, nu? Vă mai aduceți aminte de Crin Antonescu ? Cum s-a retras fără a se crampona nicio clipă de șefie? Și cum a suportat toate mojiciile? Ehei!... A apărut și știrea, de mult timp pusă
TABLETA DE WEEKEND (141): DANSUL SUBVENŢIILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384036_a_385365]
-
Hristos. Postul este casa cea adevărată a neamului omenesc, împlinirea vocației de hrănire din lumina lui Dumnezeu: „Strălucit-a nouă luminat ca niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă ușile pe care cu neascultate le-am închis și
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
de metanii și rugăciuni înseamnă îmbisericirea mișcărilor trupului, odată cu sfințirea prin post a trupului și prin rugăciune a sufletului. Așa cum reiese din cântările Triodului, postul este răstimpul de lumină al făpturii, în care tot universul intră în slava lui Dumnezeu: „Preacinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind cu razele sfintelor porunci ale lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfințenia curăției, tăria bărbăției. Să ajungem luminați la Sfânta Înviere cea de a treia zi care luminează
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
iubesc, cînd ninge, ca un om de nea, Plouă pe noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi, străjerii preacinstiți ai vieții, Care-o să ne facem prin omăt poteci. Te-a adus ninsoarea fără nici o veste, Te-ai întors cu fulgii ca de nicăieri, Tu, durere veche, greaua mea poveste, Adormită-n șoapta marilor tăceri. Poate că ne ninge
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
Cu un astfel de om trebuia să se întâlnească Metodiu și Iovănuț. Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se uită peste parapet: — Cine-i acolo? — Suntem noi, călugării Metodiu și Iovănuț! - răspunse Metodiu. Dacă nu ți-i cu supărare, acasă-i Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca un țipar, sosi și șarlatanul Roger, cu care adesea Sima-Vodă juca interminabile partide de șah. în urma tuturor, lăsându-se în mod firesc așteptat, apăru Husain Ramza-pașa, însărcinatul cu afaceri ad-hoc al Porții în Moldova. Episodul 85 UN TOAST După ce preacinstiții boieri se așezară care pe unde le erau locurile, după rang și după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți-a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și-atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel de preacinstit, așa cum glăsuiesc apostolii, dacă e În stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și anii de chin petrecuți de Leana, care se temea și de umbra ei, ca să nu se dea de gol, ducând cu ea în mormânt tăinuirea unei crime oribile. - I-a mărturisit preotului păcatul, maică Sevastia? - Nu prea, venerabilă și preacinstită maică stareță. - De ce?!... - Preotul, să-l ierte cel sfânt, era de-al comuniștilor, și nu a avut încredere în el. - Să înțeleg, măicuță Sevastia, că sora ta a plecat fără să-și mărturisească păcatul? - Cam așa... - N-a avut curajul
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
și-și încruntă sprâncenele. Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, bezmetic, fără țintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil să depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea rușinoasei trădări a Florindei și îndoielile care l-au stăpânit până la primirea rezultatelor analizei de paternitate. Apoi își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]