124 matches
-
Republica Moldova. A fost fondată în 1678. În anul 1678 și-a început activitatea un nou locaș sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei - Sfânta Cuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hâncu. Inițial mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost întemeiată ca schit de maici, avînd și un duhovnic.În urma invaziei tătare în Moldova,a fost incendiată și distrusă biserica și clădirile aferente prin aceasta fiind ruinat complet schitul. În urma acestor groaznice evenimente maicile au fost nevoite
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
București apreciau că aceasta le va fi de folos „măcar la restanțe”! Aflăm că zeci de oameni ce se pretind credincioși încearcă zilnic să-și sporească șansele de succes la jocurile de televiziune bingo atingând cu cartoanele de joc racla Preacuvioasei Paraschiva depusă în Catedrala Metropolitană din Iași (!!). Asemenea tentative grosolane de a „instrumentaliza” divinități concepute antropomorfic în scopuri ce nu au nimic comun cu credințe și așteptări ce ar putea fi numite religioase pot fi întâlnite la tot pasul. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai scot eu o sticlă în cinstea lui și întru a mea mulțămire". Până să ajungi însă la butoi, a venit Diavolul și ți-a șoptit să umpli sticla numai pe jumătate... Ba eu cred că îngerul mi-a șoptit, preacuvioase, răspunse Chiril amestecând smerenia cu nițică supărare. Eu am voit să pun numai în paharul sfinției voastre și al lui Arcadie, fiindcă părinții Iachint și Ermolae, care au venit mai înainte s-or fi cam îndestulat... Cei doi ieromonahi vrură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
văd, acum nu mai trebuie să-mi fac gânduri și să caut de lucru... suspină el. — Ești cioplitor În piatră? Întrebă clericul pe grecește. și vii de la Constantinopol? Era ultima probă la care voia să-l supună pe captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș. Avea un nume latinesc, parcă... Starețul Otto se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înclină În tăcere și se pregăti să-l urmeze, fără nici o sfială sau mirare, și privi drept Înainte, ca și cum vederea impunătoarei mânăstiri i-ar fi fost cunoscută dintotdeauna. — N-am timp de vorbit, vreau Înainte de toate să văd rănitul. — Îndată, preacuvioase, răspunse starețul și toți priviră mirați. Niciodată nu se purtase părintele Urban ca un novice oarecare. Îndată, numai o scurtă convorbire, avem lucruri importante de spus. — Nu, mai Întâi vreau să-l văd pe rănit. După aceea știu ce e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
facem câțiva pași prin galerie. Trecură pe lângă ușa bibliotecii și pe lângă bolniță, În fața căreia stăteau privind curioși câțiva călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și s-a uitat cu fățișă iritare. M-au lăsat să stau în picioare. - Pentru ce-ai făcut la Grado, ai merita să fii omorât, s-a pronunțat Claudio. Ținând însă seama că te afli sub ocrotirea catolicei fiice a preacuvioasei Teodolinda, spune repede ce vrei și vezi-ți de drum. Cipriano, continuând să se uite țintă la mine, n-a zis nimic. - Doar posibilitatea de a fi condus până la Veneția, Sfinția Ta, am răspuns. Claudio s-a uitat la Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
timp, însă, cel în cauză "publică într-o revistă modernistă un manifest ditirambic intitulat Poezia agresivă sau despre poemul reportaj 13". După citarea mai multor pasaje, publicistul întreabă retoric: "d-le Paul Sterian, cum rămînem cu ortodoxia, cu acatistul făcut preacuvioasei Paraschiva cea nouă?" Răspunsul îl va da tot el: "Un singur lucru îți rămîne de făcut. [...] reneagă-ți calitatea de ortodox." În sensul acesta este și constatarea finală cu valoare de concluzie: "și iată cum, în fauna literelor românești, s-
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse durerea lui. - Am păcătuit greu, tare greu, părinte; mi-e sufletul prea apăsat de păcat... Nu-mi aflu liniștea, preacuvioase,... Mi-am pierdut soția, părinte, a strâns-o Dumnezeu, din pricina mea, părinte!... Am greșit față de dânsa, ce să fac preacuvioase, ce să fac?!... se spovedi bătrânului călugăr, aproape plângând. - Nu te învinui, fiule, nu te invinui... lasă-L pe Dumnezeu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spuse durerea lui. - Am păcătuit greu, tare greu, părinte; mi-e sufletul prea apăsat de păcat... Nu-mi aflu liniștea, preacuvioase,... Mi-am pierdut soția, părinte, a strâns-o Dumnezeu, din pricina mea, părinte!... Am greșit față de dânsa, ce să fac preacuvioase, ce să fac?!... se spovedi bătrânului călugăr, aproape plângând. - Nu te învinui, fiule, nu te invinui... lasă-L pe Dumnezeu să hotărască! Dintr-un glas adânc, molcom și blând, veni sfatul bătrânului schivnic. - Sunt vinovat părinte de suferința ei, până când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț, poftesc a ședea cum, iaca, și fac? Nicidecum, răspunse tătarul înclinându-se. Noi înșine prețuim șederea. Zăbava, când vine dinăuntru, vestește ridicarea, precum și ridicarea precede prăbușirea. Șezi, preacuvioase, simte-te bine, căci în curând te vei înălța. — Ibi bene, ubi sum, cum au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr către o eunucă de prin preajmă, adă-ne, rogu-te, o cupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu căciula de jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grăi Metodiu. Atâta doar că-l vezi numai dintr-o parte. Adevărul, spătare, e ca un stejar bătrân: cu cât îl privești din mai multe părți, cu atât vei băga de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era răcoare, ieșise și luna. Ici se auzea un greiere, dincolo o furnică, cerul înstelat era deasupra lor și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a mai făcut Domnul pe pământ, până și-n stepă! Domnul e-n toate - răspunse înțelept Metodiu. E și-n cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știm ce-o fi prin țară, și, dacă nu ști ce-i în țară, n-ai habar nici ce-i pe hotare; 3î și dacă nu știi ce-i pe hotare, degeaba știi ce-i peste hotare. Adânc ai grăit, preacuvioase! - răspunse cel cu ghioaga de-a dreapta. Și bag sama că de sub vorbele dumitale sar întrebările ca turcii à la greques. Eu însă nu știu alții cum sunt, dar când mă gândesc ce era prin țară, parcă-mi saltă și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trăit cu Stafidiade ce ținea casa aia verde? — Așa e! - zise uimit Metodiu. Da’ de unde știi? — Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. — A cui ești din Hârlău? — A Glanetașului. — A Glanetașului? Ăla care și-a vândut salcâmu’? — Ăla, preacuvioase! Da’ matale de unde știi? L-ai cunoscut pe tătuca? — De cunoscut nu l-am cunoscut, da’-mi povestea mama, că-mi era bunic de tată. — Păi cum îi zicea mamei dumitale? — Cum să-i zică? Vitoria! — Cum Vitoria?! Vitoria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu râdem! zise supărat Metodiu. Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu, mă Parnasie? Sfinți? Ei, bravo! Ei, hai că-mi placi! — Vedeți? - zise trist Parnasie. Știam eu c-o să râdeți. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi și urechi, rozându-și unghiile. — Ciudat lucru și foarte de mirare! - cugetă Metodiu. Eu cred, frate Parnasie, c-ai văzut ce zici c-ai văzut... — Audă-te Domnul, preacuvioase! - sări bucuros Parnasie. Auziți, măi? Mă crede! — Te cred - urmă Metodiu - dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată, spre ispitirea dreptcredincioșilor, forme de care, pe bună dreptate, p-ormă te crucești. Au fost cazuri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Malgorzata? — Fiu? Care fiu? - clipi doamna Potoțki. — Fiul dumneavoastră, Zbignew - răspunse Metodiu. — Am eu un fiu? - făcu doamna. — Cred - zise Metodiu șovăind - că dumneavoastră sunteți cea mai în măsură să cunoașteți acest lucru. — Știu eu?... - zise doamna. E posibil... Dar, preacuvioase, eu am stat mereu atât de retrasă încât nu țin minte să fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl apucă de după ceafă și... — Preacuvioase! Preacuvioase! — Ce-i? - sări Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plăcere, apoi lepădară sutanele și deoarece mai avea două ceasuri bune până la slujba vecerniei (sau vespartina collecta, cum i se zicea aiciî se vârâră în paturi. Somnul însă nu li se lipea de pleoape. Primul care glăsui fu Iovănuț. — Ei, preacuvioase, iată-ne că iarăși suntem la Roma. Măiculiță Doamne, mai că nu-mi vine să cred! De ce să nu crezi? - mormăi Metodiu. Prima oară e mai greu, dup-aceea te obișnuiești. Când mă gândesc ce-am lăsat acasă... - făcu Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi, preoții vasluieni, pentru binecredincioșii care de multe ori au fost la Mănăstirea Giurgeni cu lacrimi și suflete îndurerate și au primit ajutor și împlinirea rugăciunilor de la această Sfântă Icoană. Iată că, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului, pentru rugăciunile Preacuvioasei Maica noastră Parascheva a adus la noi la Vaslui această icoană Făcătoare de Minuni, spre mângâierea celor care o așteaptă cu drag și cu dorința duhovnicească de a se închina, de a se ruga și a vărsa o lacrimă de
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
la care urmau să se Întâlnească, pentru a se Întoarce Împreună acasă. Bărbatul vându și cumpără ce-avea de vândut și cumpărat, iar vecina hălădui mai mult prin prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ROMANUL Testul nr. 93 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Episodul 21 - Răzăș fără simbrie - Păi și eu sunt din Hârlău! - răspunse voinicul. - A cui ești din Hârlău? - A Glanetașului. - A Glanetașului? Ăla care și-a vândut salcâmu'? - Ăla, preacuvioase! Da' matale de unde știi? L-ai cunoscut pe tătuca? - De cunoscut nu l-am cunoscut, da'-mi povestea mama, că- mi era bunic de tată. - Păi cum îi zicea mamei dumitale? - Cum să-i zică? Vitoria! - Cum Vitoria?! Vitoria a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]