309 matches
-
gramatica polonă, gramatica franceză și gramatica italiană. Dacă gramatica polonă se adresa străinilor amintind, ca a învățat singur limba polonă fără manuale, prin conversație, între timp a scris două lucrări lui Stanisław Herakliusz Lubomirski timp de 7 ani, al cărui preceptor a fost în scurt timp dupa sosirea în Polonia. Ambele lucrări au fost primele gramatici ale limbilor romanice tipărite în Polonia. Publicarea acestor trei gramatici i-a servit la o latinizare a numelui său francez (Franciscus Mesgnien Lotharingus). În operele
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
și tatăl său. Fiul John Rodger Baskerville, după deturnarea unor bani publici în Costa Rica, și-a luat numele de Vandeleur și a fugit în Anglia, unde a folosit banii pentru a finanța o școală în Yorkshire. Din nefericire pentru el, preceptorul pe care-l angajase a murit de tuberculoză, iar, după ce trei elevi au murit în urma unei epidemii de aceeași boală, școala a fost închisă. Acum, folosind numele de Stapleton, Baskerville/Vandeleur a fugit cu soția sa în Dartmoor. După aparențe
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
coroană, iar Iolanda atât prin tată, cât și prin mama sa, Maria, era singura moștenitoare de drept a Ierusalimului. Așa gândea și papa Honorius al III-lea, el find cel mai în măsură să-l cunoască pe Frederic, al cărui preceptor și călăuză fusese în anii copilăriei, de aceea el a îmbrățișat proiectul cu entuziasm, visul său cel mai drag fiind să-l vadă pe fostul său pupil, de care rămăsese legat sufletește, împăratul lumii. Dorința papei, însă, nu era suficientă
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Messias", pe care a redactat-o inițial în proză. Anul următor, la Leipzig, a rescris opera în "decasilabe", a cărei publicare a făcut senzație. Tot la Leipzig, a compus și primele sale ode. Odată încheiate studiile de teologie, Klopstock devine preceptor la Langensalza. În timpul celor doi ani de ședere la Langensalza, Klopstock a cunoscut, rând pe rând, dragostea pasională, apoi decepția și apoi durerea renunțării la o fată numită "Maria-Sophia", ceea ce l-a condus la scrierea primelor cele mai frumoase ode
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
al Bulgariei. Prin mama sa era descendent al regelui Ludovic-Filip al Franței. S-a născut la Paris la Palatul Tuileries, unde mama sa a ales să nască copiii. Educația pe care a primit-o Philippe i-a fost dată de preceptori însă progresele sale sunt controlate de profesorii de la școala Schatten din Viena. Când Philippe avea 15 ani, unchiul său Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha propune părinților săi să-l numească pe adolescent sublocotenent al unui regiment
Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323562_a_324891]
-
să-l numească pe adolescent sublocotenent al unui regiment din Coburg. Părinții refuză deoarece Philippe este prea tânăr. La puțin timp după, Philippe își trece examenele și pleacă într-o călătorie în Alpii austrieci împreună cu fratele său Auguste și cu preceptorul său. La Bruxelles la 4 februarie/4 mai 1875, Philipp s-a căsătorit cu Louise-Marie, prințesă a Belgiei, verișoară de gardul doi, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei și nepoată a regelui Leopold I al Belgiei (fratele bunicului
Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323562_a_324891]
-
Banca Comercială Română, Piața 1 Decembrie 1918 nr.29), a aparținut inițial unui ordin de cavalerie al cruciaților teutoni ioaniți, ordin amintit în documentele vremii sub numele de “"Cruciferi Santi Regis"” (1177), “"Magister Domus Cruciferorum de Thorda"” (1276) și “"Mile preceptor Domus Cruciferorum de Torda"” (1295). Începând din anul 1331 cruciații de la această mănăstire sunt înlocuiți cu călugări paulini. În jurul anului 1250 au fost colonizate multe familii de secui în satele situate la sud și la vest de Turda, acordându-li
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
creșterea lui au fost afectate profund de acest lucru, rezultând nebunia și nesupunerea lui, și, în consecință, a stabilit să acorde o atenție mult mai mare fiilor săi. Filip al II-lea l-a numit pe Juan de Zúñiga, atunci preceptorul Prințului Diego, să continue acest rol pentru Filip și l-a ales pe García de Loaysa ca tutore. Ei s-au alăturat lui Cristóbal de Moura, un susținător apropiat al regelui Filip al II-lea. Regele a crezut că acestă
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
avea să crească, iar senatorii aveau să se bucure de mai multă libertate în exprimarea opiniilor. Discursurile sale au fost scrise de Seneca, un distins filosof stoic, exilat în Corsica de Claudius și rechemat să se ocupe de Nero, ca preceptor, alături de Afranius Burrus, perfectul pretoriului. Britannicus, fiul lui Claudius, a fost otrăvit la o cină în anul 55. Mama să, Agrippina, a exercitat o enormă influență asupra fiului său, prin intermediul căruia speră să conducă imperiul. Nero a tratat-o cu
Nero () [Corola-website/Science/297118_a_298447]
-
precum și toate subtilitățile graiului popular. Fabulistul a petrecut o bună parte din acești ani de surghiun la moșia prințului Golițîn - demnitar opoziționist și om de cultură cu vederi înaintate - unde a îndeplinit funcția de secretar personal al prințului și de preceptor al copiilor acestuia. În această perioadă a scris câteva comedii și vodeviluri pentru spectacolele organizate la conac, ocupându-se totodată de muzică și pictură. Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape au lăsat numeroase mărturii despre talentul lui multilateral, despre
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Dowager Ducesă de Bourbon (văduva lui Ludovic al III-lea, Prinț de Condé). Guvernanta lui Ludovic a fost Madame de Ventadour care fusese și guvernanta tatălui său. Când a împlinit șapte ani, episcopul de Mirepoix, Jean-François Boyer, a fost numit preceptorul său. De la o vârstă fragedă, Ludovic a fost interesat de miltărie. A suferit o dezamăgire când tatăl său nu i-a permis să i se alăture în 1744 în campania din timpul războiului de succesiune austriac. Când tatăl său era
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
să reflecte propriile interese particulare. Administrația Ming i-a avut pe Marii Secretari pentru a-l asista pe împărat, cu documente gestionate de către aceștia, sub domnia Yongle, și în cele din urmă numiți în calitate de înalți funcționari ai agențiilor și Mari Preceptori, un rang de top, un serviciu public nefuncțional, sub conducerea Împăratului Hongxi (1424-1425). Marele Secretariat și-a atras membrii săi de la Academia Hanlin și au fost considerați ca parte din autoritatea imperială, nu cea ministerială (prin urmare, fiind în contradicție
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
care s-a înscris la schitul evanghelic din Tübingen, unde a studiat teologia și filologia. Cu toate că și-a luat doctoratul în teologie, Hauff nu s-a arătat prea interesat să urmeze o carieră în preoție, alegând să se angajeze ca preceptor al familiei președintelui Consiliului de război din Stuttgart, von Hügel. Educarea celor doi fii ai acestuia îi lăsau însă suficient timp liber pentru proiectele lui literare. În aprilie 1825 a terminat manuscriptul primului almanah de povești, iar în august i-
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
primească cereri de colaborare la reviste și almanahuri. În prima jumătate a anului 1826 a scris povestirile "Othello" și "Die Sängerin" („Cântăreața”), romanul istoric "Leichtenstein" și o continuare a Memoriilor Satanei. În aprilie și-a dat demisia din postul de preceptor al familiei von Hügel, și pleacă într-o călătorie în Franța, Flandra și Germania de Mijloc și de Nord. În timpul sejurului de 6 săptămâni la Paris a scris un al doilea almanah al poveștilor și "Controvers-Predigt über H. Clauren", o
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
lui și a început educația pentru a deveni viitorul împărat. Acest lucru nu a schimbat relația cu sora lui Gisela de care a rămas apropiat până la căsătoria acesteia cu Prințul Leopold al Bavariei. La șase ani a fost încredințat unui preceptor, generalul Charles-Léopold de Gondrecourt (1814 - 1888), erou de război și mare maestru la curte, cunoscut pentru severitatea sa. Prin metodele sale dure, chiar crude, a traumatizat copilul. După intervenția împărătesei, Gondrecourt a fost înlocuit cu colonelul Joseph Latour von Thurmburg
Prințul Rudolf al Austriei () [Corola-website/Science/302930_a_304259]
-
excelso", care dizolva oficial Ordinul, și "Ad providam", care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe nevinovăția sa. Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici, și au fost condamnați să ardă pe rug la Paris, pe 18 martie, 1314. Se spune că de
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
de Răsărit. A fost mediator între regele Ștefan Báthory și țarul Ivan cel Groaznic în anul 1582. După finalizarea studiilor secundare la Mantova, Possevino merge la Roma (1550) unde frecventează cercuri intelectuale. Cardinalul Ercole Gonzaga îl ia ca secretar și preceptor al nepoților săi, Francesco și Scipione. Împreună cu ei călătorește și urmează cursuri de filosofie la Padova (1557) și la Napoli (1559). În iulie 1559 era din nou la Padova. Predicile lui Benedetto Palmio îi schimbă viața și-l îndreaptă spre
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
ei. În 1639 când Ecaterina moare, Oxenstierna a mutat familia ei din castel. Cristina crește în continuare după perceptele stabilite de regele defunct, care hotărâse că ea trebuie să exceleze în "arta de a guverna regatele ca un suveran creștin". Preceptorul ei, Johannes Matthiae, îi impune să lucreze 12 ore pe zi. Studiul limbilor și al istoriei alternează cu educația fizică, geografia și politica. Uimește cu profunzimea cunoștințelor de filosofie și teologie; e interesată de astronomie și de chimie, care abia
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educația se prezintă sub forma unei relații interpersonale de supraveghere și intervenție ce se stabilește între „preceptor” (educator) și copil (viitorul „gentleman”). Filosoful german Immanuel Kant, aprecia că educația contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societății: „este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educație și că se poate ajunge
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
dinastic și a urmărit consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. La Weimar veneau cei mai importanți muzicieni și scriitori ai timpului: Goethe, Herder, Lichtenberg. Pentru a reține aceste somități la curtea sa, ea le-a dat funcții oficiale: preceptori ai copiilor ei, intendenți etc. A murit în 1807 într-o Germanie ocupată de soldații lui Napoleon. Fiul ei a fost capabil să păstreze teritoriile și și-a căsătorit fiul cel mic cu sora țarului Alexandru I. Strănepoata ei, Augusta
Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334741_a_336070]
-
de Gloucester; regele a deblocat 15.000 £ păstrând diferența pentru el. Stabilirea gospodăriei care a început în 1698 a reînviat dușmănia de moarte dintre Anne și William. William a fost determinat să limiteze implicarea Annei și l-a numit ca preceptor pentru Gloucester, împotriva dorinței mamei sale, pe episcopul de Salisbury, Gilbert Burnet. Burnet îi preda lui Gloucester timp de mai multe ore odată pe subiecte cum ar fi constituții feudale ale Europei și legea înainte de momentul creștinismului. De asemenea, el
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
să se căsătorească și să aibă un fiu. Mică Anastasia a fost un copil energic descrisă ca fiind mică de înălțime, cu tendințe de a deveni dolofana, cu ochi albaștri și păr blond roșcat. Anastasia a fost educată de un preceptor elvețian, Pierre Gilliard, ca și surorile sale mai mari Marile Ducese Olga, Tatiana și Maria, și că fratele ei, țareviciul Alexei. Foarte inteligentă dar puțin interesată de școală, Anastasia era dotată cu un excelent simt al umorului și îi plăcea
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
componență: Teodor Toader - (preot) administrator parohial, Dr. Vasile Pașca - medic la Spitalul Județean Huedin, Dr. Gheorghe Popescu - prim judecător, Dr. Gavril Gáll - avocat, Manase Ciungar - profesor, Constantin Căciulă - director la Banca „Vlădeasa”, Mihai Mărincaș - casier la Banca „Vlădeasa”, Gavril Pipoș - preceptor controlor, Mihai Bențe - telefonist, Nicolae Sacaliș - comerciant și Ioan Furcoviciu - pantonfar . După înființarea filiei Huedin, credincioșii de aici au fost păstoriți de preoții Gavril Condor (până în anul 1916), Cornel Condor (1916 - 1920) iar în momentele când aceștia au fost împiedicați
Biserica ortodoxă - Huedin I () [Corola-website/Science/312227_a_313556]
-
9 iunie 1733.Soția sa , Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreținut la Chenonceau un salon frecventat de artiști și literați: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluționarii îl cruță de la distrugere, grație popularității de care se bucura proprietara sa, care câștigase de-a lungul vieții sale afecțiunea tuturor. Începand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
el își ajuta întotdeauna cu plăcere prietenii și rudele. După moartea sa a rămas o moștenire importantă, de 32.000 lire sterline. Starea sănătății lui Newton s-a înrăutățit vizibil în 1725. În acel an Londra a fost vizitată de preceptorul lui Ludovic al XV-lea, abatele Alary, și Newton a putut prezida încă ședința solemnă a Societății Regale, ținută cu acest prilej. Din 1725, Newton și-a încetat de fapt serviciul la Monetărie și și-a predat funcțiile soțului nepoatei
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]