14 matches
-
aplică și asupra metodei obținerii adevărului postulându-se, limite ale cunoașterii umane sau chiar merge până la negarea posibilității oricărei cunoașteri. Scepticismul european a avut începuturile în perioada decadenței societății elene. Originea istorică a indoielii gnoseologice grecești se află în perioada precritică a filozofiei elene anume în activitatea sofiștilor. Pyrrhon care a trăit în între anii 360- 270 î.e.n. a inițiat școala. Noua Academie a continuat scepticismul prin filozofii Arcesilaos care a trăit între 316-271 î.e.n. și apoi de către Carneade care a
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
ceea ce este rațional trebuie să fie moral, adică să satisfacă aspirațiile ființei umane Înzestrată cu libertate. De aceea, Kant raportează reciproc, unele la altele, conceptele dreptului și conceptele moralei. 2. Lucrările „mici” ale lui Kant Ca o nostalgie pentru perioada „precritică”, atunci când Kant cocheta cu primele teorii științifice ale vremii, precum „adevărata evaluare a forțelor vii (1746-1749)”, „Problema dacă Pământul Îmbătrânește din punct de vedere fizic”, „Prezentarea succintă a câtorva meditații despre foc”, „Un nou sistem de mișcare și repaus”, „Câteva
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definit pornindu-se de la adevărul obiectului) sunt de fapt indisociabile: un discurs care se dorește deopotrivă empiric și critic nu poate fi decât pozitivist și eshatologic în același timp33. Omul apare în el ca adevăr totodată redus și promis, naivitatea precritică domnind aici nestingherită 34. Mitul nu își poate depăși propriul cadru, nu dezvoltă o reflecție teoretică prin care să se întoarcă împotriva propriilor fundamente și presupoziții 35. E un sistem care nu poate să nu introducă în propria-i ecuație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale autorului despre Kant FILOSOFIA TRANSCENDENTALĂ ȘI PRINCIPIILE METAFIZICE ALE ȘTIINȚEI NATURII Nume mari din tradiția exegezei operei lui Kant, ca și comentatori mai recenți, sunt de acord că două interese au stat în centrul preocupărilor filosofului, în perioada numită precritică: cel pentru analiza unor concepte și principii fundamentale ale științelor naturii și acela pentru determinarea naturii și legitimității cunoașterii metafizice. Cu greu s-ar putea contesta că aceste două interese se regăsesc în opera de maturitate a lui Kant, în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Acesta nu a fost, fără îndoială, și punctul de vedere al lui Kant. Deși a respins categoric pretenția unei cunoașteri independent de experiență a corelațiilor fundamentale proprii lumii naturale, o pretenție pe care a considerat-o reprezentativă pentru o filosofie precritică a naturii, Kant a susținut existența unei cunoașteri a priori nu numai a „naturii în genere”, ci și a unor principii pe care le-a caracterizat drept condiții care fac posibilă cunoașterea naturii corporale. Sunt principiile formulate și „demonstrate” în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale intelectului. „Intuiția și conceptele constituie deci elementele întregii noastre cunoașteri, astfel că nici conceptele fără o intuiție care să le corespundă într-un mod oarecare, nici intuiția fără concepte, nu pot da o cunoaștere.”9 Delimitându-se de raționalismul precritic, Kant sublinia că nu există o cunoaștre intuitivă. Intuiția reprezintă doar o componentă a oricărei cunoașteri despre realitate. În confruntarea cu empirismul lui Locke sau Hume, Kant remarca, pe de altă parte, că din intuiții sensibile nu pot fi derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant, în confruntarea cu cele mai importante tradiții interpretative, se situează aici la nivelul literaturii internaționale. Iată doar câteva sumare indicații în acest sens. Pentru Florian resortul esențial al gândirii lui Kant îl rprezintă conflictul dintre fizica newtoniană și metafizica precritică. Ceea ce și-a propus Kant a fost reabilitarea metafizicii, întemeierea ei ca știință în acord cu ceea ce el aprecia drept lecția esențială a științei moderne. Unei formule ca „fără Hume nici Kant”, ar trebui, prin urmare, să-i fie opusă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o poziție definitorie pentru atitudinea spirituală a modernității occidentale, o poziție cu totul străină Răsăritului ortodox. Spre deosebire de Kant, filosoful român gândea teoria cunoașterii drept o întemeiere a acelui mod de a concepe metafizica pe care cel dintâi îl califica drept „precritic” sau „dogmatic”. „Vasăzică oricât ar fi teoria cunoștinței o disciplină deosebită de metafizică, și oricât ar face parte ea din propedeutica metafizicii, nu este mai puțin adevărat că teoria cunoștinței, făcută ca introducere la metafizică, are cu totul altă înfățișare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Comte vrea să ajungă la adevăr, ceea ce înseamnă cu totul altceva decât "exactitatea goală" pe care o exersează intelectul 201. Subliniem însă că dincolo de elementele dogmatice ale pozitivismului său filozoful francez nu revine totuși la modelul tradițional al metafizicii transcendente, precritice. Dar chiar dacă demască falsele probleme ale filozofiei tradiționale și caută să înlăture definitiv iluziile acesteia, părintele pozitivismului nu poate rămâne străin de drama metafizicii în genere, așa cum a fost ea pusă în lumină de către Dilthey: avansând pe terenul filozofiei, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descriu trei perioade de evoluție a sindromului post-traumatic, în raport cu natura conținutului său, intensitatea și durata de acțiune a factorilor de risc pentru starea de sănătate mintală, după cum se poate vedea mai jos. Faza de evoluție Factorii de risc 1. Faza precritică 1. Sexul feminin Antecedentele psihiatrice Antecedente psihotraumatizante 2. Faza critică 2. Instalarea bruscă, de mare intensitate Severitatea expunerii la stres Efectele fizice Efectele psihice Durata de acțiune a stresului 3. Faza postcritică 3. Absența unui suport Suport emoțional inadecvat Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. Ceea ce se urmărește în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de Kant. Afirmația că o asemenea „metafizică“ face parte din acele lucruri despre care nu se poate spune nimic ne lasă, afirmă Pears, „cu impresia că acesta este un paradox care ascunde o problemă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a consacrat-o dezvoltării gândirii lui Wittgenstein, Pears face afirmații și mai concludente. Ceea ce oferă Tractatus-ul - scrie el - este o „metafizică a experienței“, o metafizică derivată din însăși existența limbajului ce descrie fapte. După cum se știe, distincția dintre metafizica speculativă precritică și „metafizica experienței“ este o distincție kantiană. „Știința se sprijină pe o metafizică fundamentală, care nu este o extindere a științei.“19 Ca și Kant, în prima sa Critică, Wittgenstein cercetează fundamentele cunoașterii bazate pe experiență. TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de Kant. Afirmația că o asemenea „metafizică“ face parte din acele lucruri despre care nu se poate spune nimic ne lasă, afirmă Pears, „cu impresia că acesta este un paradox care ascunde o problemă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]