130 matches
-
basme „curat românești și adevărat românești”; a prefațat cartea lui Iacob Psantir, Fermecătorul (1886); este autorul unei excelente ediții a Povestei vorbii, de Anton Pann, care a apărut de două ori, cu o amplă și foarte substanțială introducere. Într-o Precuvântare la ediția a doua a amintitei cărți antonpannești, Gaster și-a relevat și o altă calitate a sa, modestia exemplară, spunând că dacă va fi greșit ceva, el va primi „cu smerenie” orice întâmpinare critică. Cu M. Gaster & Agnes Murgoci
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
se mai face!" Ani la rând, lucrarea lui Zanne a fost în atenția Academiei Române, Analele Academiei Române. Dezbateri cuprinzând rapoartele unor academicieni. Gr. G. Tocilescu (în tom. XIX, 1896-1897) publică un raport pozitiv, în cea mai mare parte un citat din Precuvântarea lui G. Dem Teodorescu la volumul I al corpusului, ideea principală a acestuia fiind că Proverbele românilor sunt "o lucrare unică în felul ei, un monument pentru literatura națională". Istoricul Constantin Erbiceanu (1902, p. 512-515) observă că Zanne a dat
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
la vremea lui, lăsat în umbră de apariția, apropiată, a Tratamentului fabulatoriu, cu încurcata lui prefață. În orice caz, după douăzeci de ani (și ceva) - e, pesemne, o modă... - cînd editura Compania îl publică din nou, punîndu-i și lui o precuvîntare, a Sandei Cordoș, e loc de mai multe răstălmăciri. Prima lectură ne-o ,servește", luînd-o înapoi spre anii '80, întîmplarea că, atunci, l-a tipărit Editura Militară. Lucru, pînă la urmă, de înțeles, dacă ar fi nu să vă povestesc
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
discrete ale lui Fr. Damé, în anii elaborării proiectului, sub-director la Ministerul Instrucțiunii Publice (vol. I, p. XLIX). „O lucrare unică în felul ei, un monument pentru literatura națională” — scria, aflat doar înaintea primelor două volume, cu entuziasm nedisimulat, în Precuvântarea la ediția princeps, G. Dem. Teodorescu (vol. I., p. XIV). Este „o caracterizare care o va însoți de-a lungul întregii sale existențe“, după cum observă, în recenta prefață la reeditare, Nicolae Constantinescu (vol. I, p. 9). Cele două aprecieri, uzând
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
avea imaginație pentru așa sensibilitate extrem vibratilă. A scris, însă, biata de ea, cu ce avea. 1 Datele biografice, după Dicționarul general al literaturii române, Ț-Z, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009 (articolul aparține Luciei Toader Gruzsniczki), dar și după Precuvîntarea lui Vintilă Nicu la vol.: Ada Umbră, Versuri, Ediție alcătuită de Vintilă Nicu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008. Ediția - din care vom cita - include toate poemele apărute în vol. Sub plopi (Editura Ramuri, Craiova, 1921), la care se adaugă alte
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
omenirii. Știindu-se că faptele și martiriul sfinților, trăitori cândva pe pământ, merită prezentate, explicate și înțelese. În ultimă instanță, tocmai această idee călăuzitoare o slujește Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu în cartea preacucerniciei sale Sfinții Neamului Românesc, cu o precuvântare a Prof. Univ. Dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei.
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” Ceea ce (ni se mai spune) transpare dincolo de ele este tocmai „substratul (o sub-stare) metafizic” al unui discurs ontologic de o „admirabilă și precisă precuvântare a lumii, o spunere a ei înainte de cuvinte.”(p.30.) Nu fără o tentă de malițiozitate, Amăriuței îl taxează pe Călinescu, cel ce nu a rezistat ispitei de-a explica cultural „ideile” cuprinse în versurile amintite, identificându-le sursa în
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
Eminescu nu are nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul lor literar, realizat cu concepte din arsenalul filosofiei „...apare clar efortul de depășire a limbajului, a de-construcției semantice”. Tot de aici, revenind la ideea sursei de inspirație din Rigveda, afirmație cade tranșant: orice
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
condusă, prin 1911-1912, de Gârleanu. Mijloacele nu sînt, de bună seamă, la înălțimea viziunii (ca ieri, ca astăzi, ca totdeauna), așa că începutul, nu lipsit de frumusețe, e-un almanah tîrziu al anului 1912, apărut la Editura Revistei "Flacăra". Dintr-o precuvîntare neiscălită, care-l pune pe președinte alături nu doar de semnatari, ci și, arghezian avant la lettre, "în priveliștea marilor morți", Kogălniceanu, Asachi, Heliade Rădulescu, aflăm regrete și promisiuni. Regrete că nu toată lumea a participat, că unii au tărăgănat, că
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
un calendar care, din moși, n-o pomenește...) se arată soarele în apă. Abia întîi octombrie - o sărbătoare laică și ea, pentru cine o cunoaște... - e tot o vinere de după Rusalii, cu tunete și trăsnete. Adio liniștii vacanței... Într-o precuvîntare, după ce calendarul s-a isprăvit, Mangiuca scrie, din Oraviți'a, Temesvar, că sărbătorile și datinile unui popor sînt mai importante chiar decît limba lui, pe care asuprirea o poate schimba. Nimic pe lume, însă, nu poate șterge eresurile, frica și
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
compun rama epicii: în agonia lui, Toma Novac retrăiește șase existențe marcate de căutarea jumătății sale, a perechii în spirit și în eternitate, ca un soi de confirmare a teoriei formulate de prietenul său, Tudor Aliman. Romanul lui Pavio are "Precuvântare" și "Epilog", între ele se succed cele șase istorii de iubire ale perechilor zodiacale. Am ales din romanul lui Milorad Pavio un fragment splendid, o mise-en abyme care dezvăluie într-un registru naiv, vag cărturăresc, povestea perechii originare și ea
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
Cântăreț Orb. Tu Toboșarul. Voi fete obișnuite, feciori la fel, ursitoare, cor antic și ce-o mai trebui. O FATĂ: Iar umplutură... REGIZORUL: Asta-i situația! Nu putem fi vedete cu toții în același timp. La muncă! Rămân în scenă, pentru Precuvântare, Doamna Lume și Destinul. UN BĂIAT: Pe ăsta cine-l face? REGIZORUL: Și tu ai dreptate! Bufonul! El trebuie să fie și să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fie și să facă orice. Și să facă bine! Ceilalți, așezați-vă unde vreți, treceți în sală sau rezemați pereții. (Interpreții se așază pe jos, într-un fel de semicerc. Regizorul trece în sală.) REGIZORUL: Nea Costică! Așezământul pentru Precuvântare! COSTICĂ (din culise): Vine! (Intră cu un cadru pe care scrie Așezământ foto și litografie. Îl așază, iese. Doamna Lume și Bufonul, cu câte o foaie de hârtie în mână, se plasează de-o parte și de alta a cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Prea multă lume strică! (Ies toți. Doamna Lume și Domnul Destin își reiau locul lângă Așezământ.) Următoarea fișă! DOAMNA LUME: Un băiat și o fată... BUFONUL: ... Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... DOAMNA LUME: Oameni normali... BUFONUL: ... îndrăgostiți. REGIZORUL: Nea Costică, scoate Precuvântarea. Să vină îndrăgostiții! (Nea Costică scoate Așezământul, iese cu Doamna Lume. Bufonul trece la arlechin. Intră Ieronim și Cezara.) Cadru boem. La libera voastră fantezie! CEZARA: O pereche de papuci... IERONIM: Și să nu uităm motanul negru. E de efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la Epistolă către Odobescu. (Carte compusă din douăsprezece capitole, publicate în urmă cu câțiva ani în România literară. Douăsprezece, adică exact atâtea câte are, în realitate, eseul Pseudo-cynegeticos, și el tot o epistolă în fond, scrisă cu gândul să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului”.) O replică la replică. Dintre toate diferențele de statut care se pot stabili între cele două eseuri, una mi se pare capitală. Ștefan Cazimir nu mai scrie despre literatura de vânătoare, ci despre literatură ca vânătoare
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
limita dintre eseu și literatură, intitulată Colierul porumbiței, volum apărut la finele anului trecut la Editura Humanitas în traducerea extraordinară semnată de Grete Tartler. Acest tratat despre dragoste și îndrăgostiți este organizat în treizeci de capitole precedate de o așanumită precuvântare, și dovedește o surprinzător de abilă structurare. Pasajele eseistice se îmbină firesc cu versurile și micile povestiri (intitulate „istorioare”), vădind o grijă deosebită pentru formă. Avem de-a face cu un text încheiat la toți nasturii, căruia din punct de
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
lasă mut: „14 martie. Prima zi a Babelor — vreme posomorâtă și vânt rece. Aseară a avut loc la Opera Mare din Paris «premiera» multașteptatului ședevru al lui George Enescu, Oedipe. Opera a fost transmisă prin telefon și radiofonie, cu solemne precuvântări în toate unghiurile României. Pentru toată fustărimea, pentru tot jăvrăretul muzical valah a fost o zi — sau mai bine zis o seară — mare. Poporul valah își trimisese până acum reprezentanții glorioși în curvărimea și în teatrele de la Paris, în vicleimul
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
Lumea ca voință și reprezentare, în așa fel încât la fiecare frază să ai în minte legătura ei organică cu tot ce a precedat-o și tot ce va veni. Astfel, contradicțiile aparente se vor rezolva. Următoarea, de exemplu. În precuvântarea la prima ediție cere să citești mai întâi Anexa, adică volumul doi. După douăzeci și cinci de ani se răzgândește: să începi cum se începe, cu primul volum. Nu mai stau să chibzuiesc. Din solidaritate de vârstă, ascult de sfatul celui mai
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
autorul scrie la rugămințile delicate ale unui prieten, Cornel Ungureanu, după ce primul volum de versuri se publicase "prin presiunea lui Horia Stamatu și I. Cușa", pentru ca, acum, să fie invocat spiritul critic al cititorului: Îți spun aceste vorbe - scrie în loc de precuvîntare, Paul Miron -, ca să-ți cîștig indulgența și să te rog, prietene, să mă tragi de mînecă, dacă exagerez lungimea iepurelui, mormăitul ursului sau frumusețea domnișoarei de la poștă"), memoriile și corespondența lui Paul Miron din Măsura urmelor (Editura Marineasa, 2000) se
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
iradiază de la autor spre public, devenind o entitate vie „cuvântul care zidește”. Lucrarea este organizată în trei capitole mari, cu o prefață intitulată sugestiv „Marian Malciu la a doua incursiune în căutarea libertății interioare”, aparținând profesoarei Gheorghița Durlan și o precuvântare a preotului protopop Pavel Postolachi, la fel de revelatoare în ceea ce privește semnificația profundă a actului scrisului: „Pe aripile cuvântului care zidește”. Ambele „deschideri” ale cărții luminează caracterul aparte al lucrării, complexitatea și adâncimea ei spirituală. În „Capitolul I, Explicații introductive ori cuvântul autorului
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-a înțeles asta din tot ce-a spus Vodă! - mormăi spătarul Vulture către Metodiu. — Femeia tot femeie! - suspină călugărul. Episodul 14 O PRECUVÂNTARE După ce ascultase cu luare aminte vorbele tânguitoare ale lui Barzovie-Vodă, hanul cel tânăr făcu semn să se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie Vodă e și el om.............................................. 14 Episodul 13: Femeia tot femeie......................................................... 15 Episodul 14: O precuvântare.............................................................15 Episodul 15: înainte de masă.............................................................16 Episodul 16: Ce consumau oamenii pe la începutul secolului al XVII-lea..................17 Episodul 17: Drumuri sud-est europene............................................ 18 Episodul 18: în drum spre Hârlău (Moldovaî.................................... 18 Episodul 19: La hotarele Moldovei...................................................19 Episodul 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
valori poetice ale lumii. [...] am simțit întotdeauna regretul de a nu putea împărtăși opiilor mei acest bogat suflet artistic al țării în care s-au născut și au crescut părinții lor.” Testament este, se vede limpede din dedicație și din precuvântarea autorului, o „carte de identitate”, iar Daniel Ioniță mulțumește părinților săi „pentru materialul genetic transmis”, determinare pe care se simte dator să o „dea mai departe” copiilor și nepoților săi. Deși aceștia nu vor mai trăi niciodată în România. Sau
INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ de LUCIAN VASILESCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363178_a_364507]
-
dar cam în același timp, poetul C. Stamati ( 1777-1868), nu tăgăduia influența pe care au avut-o asupra sa câțiva dintre marii scriitori ai lumii- printre care amintește și de Shakespeare.Poetul- care avea o vastă cultură literară- afirma în Precuvântare la Musa română (Musa românească, compuneri originale și imitații din autorii Europei ... tom I, Iași, 1868 ), că a imitat pe marii autori ai Europei, care- la rândul lor- s-au povățuit cu înaintașii lor. După 1848, în primul deceniu al
SHAKESPEARE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR ROMÂNI-PRIMA PARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348188_a_349517]
-
în cele afirmate o dovedește subscrierea la demersul Dvs. Textul pe care vi-l propun este, de fapt, prefața unei cărți de versuri a mea, semnată de Costea Glodeanu, în anul 2003 și care se pliază perfect pe tema dată: Precuvântare la „Înger sechestrat”, de Ion Iancu Vale „Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]