517 matches
-
vinovat de siluirea realităților istorice date. Subsidiarul acestei intervenții antinomice fiind decantarea substraturilor filozofiei clasice, așa cum poate fi întâlnită ea, în oralitatea lui Platon sau Aristotel; însă scopul lucrării în sine, ne spune Gilson, reprezintă fixarea atenției cititorului pe marginea predicației teologale ale acestei epoci - fără de care, încercarea de a înțelege filozofia medievală, va sfârși în angoasă și neliniști metafizice. Dacă reușește sau nu să-și îndeplinească țelul, rămâne de văzut. Volumul de față propune o liberă incursiune pe marginea filozofiei
FILOZOFIA IN EVUL MEDIU de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Filozofia_in_evul_mediu_catalin_varga_1328116150.html [Corola-blog/BlogPost/346900_a_348229]
-
de coriștii ruși cât și de soliști ale căror nume nu ne-au fost dezvăluite, cu glas baritonal, de operă, de mai că îți venea să plângi ascultându-i, în loc să te cuprindă o stare de bine sau de satisfacție, conform predicației inițiale. În fine, ca să nu mai lungim vorba, au apărut și două vechi melodii rusești „Kalinka” și „Ochii negri”, ce au produs însă un veritabil vulcan în sală, de s-a ridicat lumea în picioare - cred că nu de indignare
O poveste cu…cântec – Americani… în straie ruseşti by C. R. () [Corola-website/Journalistic/296356_a_297685]
-
progres perpetuu pe teologia filosofică a Sfântului Grigorie și pe critica sa asupra categoriilor clasice ale infinității divine, după cum au imers pe parcursul disputelor sale cu eunomienii. În consecință, infinitatea divină , ca atribut fundamental al lui Dumnezeu care surclasează toate celelalte predicații, are un corolar logic în infinitatea înălțării umane spre Dumnezeu: transcendența absolută a lui Dumnezeu nu este obiectul disperării, și, odată recunoscută rațional, nu frustrează dorința înnăscută și nesfârșită a sufletului pentru Dumnezeu. În lucrarea citată mai sus, Mühlenberg mai
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
făcută chiar de poeții populari care i-au auzit pe țigani numindu-se cu numele de "rom". Poezia apare în volumul Literatura populară, Editura Minerva, 1985. Site web: Puțini au observat că Mihail Eminescu a cules o poezie populară numită "Predicația țiganilor" în care apare autonimul ROM referitor la țigani. Eminescu redă în poezia mai sus menționată, expresia "" - "auziți măi", dar și autonimul "rom" în formă de plural "". Eminescu nu a alterat forma poemului popular, iar acest lucru e demonstrat prin
EMINESCU ȘI COȘBUC ȘTIAU CĂ ȚIGANII SE NUMESC ROM de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1483207912.html [Corola-blog/BlogPost/367486_a_368815]
-
nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați”". Acesta este răspunsul Domnului la întrebarea “celor doisprezece”, așa cum apare la Evanghelistul Marcu (4, 11, 12).” “Trebuie să recunoașteți că pentru imaginea pe care o avem noi despre predicația hristică acesta este un răspuns tare. S-au găsit teologi care să susțină un scandal teologic; nu seamănă a Iisus, nu seamănă a Evanghelie. Sunt mai multe argumente pentru care această afirmație este greu de acceptat. De ce Iisus, predicatorul, Cel
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_volum_stelian_gombos_1355480179.html [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
gramaticale, substantivele speciale de timp și de loc) 2. Numeralul (definiție, numerale cardinale și ordinale, numerale cu valori speciale, caracteristici gramaticale) 3. Clasificatorii (definiție, relația clasificator - substantiv, caracteristici gramaticale, subcategorii) 4. Pronumele (definiție, clasificare) 5. Verbul (definiție, clasificare după criteriul predicației, valenței, naturii obiectului, tranzitivității, aspectului; aspectul, timpul) 6. Adjectivul (definiție, clasificare) 7. Adverbul (definiție, combinarea adverbelor cu verbele, clasificare) 8. Prepoziția (definiție, caracteristicile sintagmelor prepoziționale, principalele prepoziții în limba contemporană) 9. Conjuncția 10. Particulele Sintaxă 1. Tipurile de fraze conform
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209806_a_211135]
-
folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale. Acestora li se alătură manuscrise liturgice, predicații, adnotații ș.a.
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
Adevărul”") exprimând identificarea să cu Divinitatea. Ultimele sale cuvinte au fost ""Important pentru cel ce a atins extazul este că Unul îl reduce la Unitate.”". Deși prin îndrăzneala formulărilor sale unitive și-a ridicat împotriva atât puterea politică (care acuza predicația să de instigare a mulțimii), teologii oficiali (care îl acuzau de panteism), cât și maeștrii sufiți (pentru expresia publică a experiențelor sale spirituale), prestigiul lui el-Hallaj nu a încetat să crească în lumea musulmană după moartea sa, influența să asupra
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
foarte posibil ca Mahomed să fi fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în orașele arabe. Cu toate că, în timpul lui Mahomed, este puțin probabil ca religia Arabiei Centrale să fi fost modificată de influențe iudeo-creștine, prin evreii (prezenți într-
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
biserica de râs și de ocară - căci erau ciudați și răi românii din vremea lui Matei Basarab. Halima numai câte vorbeau; ba de biserici de urdă de le suflă vântul și le curge untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ba chiar o anume slujbă de Paște, toate acestea păstrate încă în memoria poporului în niște recitative vechi. Ei, au trecut vremile acelea. Astăzi poate chiar trebile bisericești să intre sub oblăduirea vreunui strănepot a vestitului părinte Porgație, făcător de predicație, despre care vorbesc acele recitative de mai sus și - mai știi - să modificăm chiar ritul după indicațiunile acelor minunate rămășițe de satiră populară. Sub auspiciile ideilor nouă și a oamenilor noi - cam negri - se poate ca Sf. Sinod să hotărască
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
absolut perfecte, a doua este bazată pe imposibilitatea conceperii inexistenței unei Ființe necesare. O consecință a acestei diferențe este că în timp ce prima formă pare să fie supusă unei critici cum ar fi, critica lui Kant că existența nu este o predicație, cea de a doua ar ieși de sub incidența acestei critici. Pe Gaunilon și Anselm îi desparte în primul rând modul în care cei doi se raportează existența: "Pentru Sfântul Anselm, ea este proprietatea obiectului gândit, înainte de a fi fost gândit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
nu este posibil dacă nu a fost sau dacă nu va fi într-o zi o posibilitate în viitor. Necesitatea exprimă tot ceea ce este comun cu toate posibilitățile temporale 418. Hartshorne consideră că indeterminarea viitorului poate fi reprezentată prin trei predicații diferite în legătură cu viitorul. Pentru orice eveniment, condițiile cauzale îl solicită (va avea loc), îl exclud (nu va avea loc) sau îl lasă nedecis (va avea sau nu va avea loc). Aceste trei posibilități sunt de fapt cele trei posibilități logice
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Tipul calificativ reprezintă un concept descriptiv, caracterizant; adjectivul denotă proprietăți ale unor referenți deja constituiți. Tipul secund, categorial nu denotă proprietăți inerente numelor adiacente, ci îndeplinește în cadrul grupului nominal în care apare o funcție de identificare, de clasificare, de restrângere a predicației. Așadar, adjectivul, fie el calificativ sau categorial, poate participa la descrierea unui obiect, dar această descriere este referință numai dacă adjectivul se comportă substantival. Doar prin recategorizare (un pur, sublimul, săracii, un demisec), adjectivul poate determina direct ocurențe particulare. Adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
evanghelie diferită de cea pe care le-o propovăduise el Însuși (Gal. 1:6-8). În limba greacă, to euangelion Înseamnă „veste bună” și numai prin derivație „evanghelie scrisă”. După toate probabilitățile, Pavel se referă la faptul că sensul revelat al predicației sale (to euangelion) fusese recunoscut ca valid de bătrînii din Ierusalim. În latină to euangelium este transpus pur și simplu prin același cuvînt grecesc, euangelium, ceea ce poate duce la noi confuzii. O lectură fără prejudecăți a pasajului respectiv ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau incorporale, cu alte cuvinte, dacă se admite că genurile și speciile semnifică într-adevăr realități subzistente sunt aceste realități corporale sau incorporale?"89 Prin corporalitate nu se înțelege în acest caz doar ceea ce este substanță, ci și totalitatea proprietăților (predicațiile) adiacente ce pot fi subiectivate (li se atribuie un subiect - de exemplu "albeața"). Dar în acest caz, unei generalizări, pentru că albeața este o generalizare, ea neavând în sine existență substanțială, i se atribuie deja corporalitate. Noțiunile abstracte sunt considerate de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și Omega sau, după cum se întâmplă, îl vedem în toate acestea ca prin oglindă și în oglindă, ori pentru că fiecare din aceste distincții trebuie să fie combinată cu cele care i se alătură, fiind luată în puritatea sa, modurile de predicație se pot dublă"38. Cele două modalități de reprezentare: "ut per speculum et ut in speculo" reprezintă două aspecte: faptul că Dumnezeu se reflectă în natură ca imagine într-o oglindă și astfel îl vom vedea pe Dumnezeu în oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Boetius trebuie să se întrebe și Dacă Tatăl, Fiul și Sfîntul Duh sînt predicate ale Treimii potrivit cu substanța (Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de Trinitate substantialiter praedicentur), mai precis dacă aceste cuvinte exprimă o realitate sau doar o predicație a substanței divine. O operă cu un pronunțat caracter filozofic și la fel de importantă ca bază pentru orice speculație creștină (iar faptul că aceasta era funcția ei e dovedit și de comentariul pătrunzător pe care i l-a consacrat Toma din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opozițiile categoriale de diateză, timp, aspect, mod la verb, determinare, la substantiv etc. Perspectiva sintactică - în complementaritate cu perspectiva deictică - intră într-un raport special, de o complexitate deosebită, cu perspectiva semantică în desfășurarea funcției fundamentale a actului de comunicare - predicația. În câmpul de desfășurare a predicației, raportul special semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod la verb, determinare, la substantiv etc. Perspectiva sintactică - în complementaritate cu perspectiva deictică - intră într-un raport special, de o complexitate deosebită, cu perspectiva semantică în desfășurarea funcției fundamentale a actului de comunicare - predicația. În câmpul de desfășurare a predicației, raportul special semantică-sintaxă guvernează dezvoltarea opozițiilor categoriale de caz și, concomitent, generarea categoriilor de gradul III - funcțiile sintactice. Prin cele trei nivele categoriale: I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepozițiile-morfem a, de, la) sau semnalează (prepozițiile care impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic). Când predicația se realizează prin intonație predicativă, substantivul constituie, singur sau ca centru al unor sintagme nominale, enunțuri nominale exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic). Când predicația se realizează prin intonație predicativă, substantivul constituie, singur sau ca centru al unor sintagme nominale, enunțuri nominale exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică. Substantivul realizează enunțuri nominale exclamative, singur (sau împreună cu diferiți termeni însoțitori, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
politică! un moment n-ai pace!...” (Ibidem, p. 159), „E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului.” (Ibidem, p. 139) sau când este însoțit de un pronume exclamativ: „A! Ce nenorocire!” (Ibidem, p. 118) Când predicația se realizează prin intermediul unui predicat, substantivul poate ocupa diferite poziții sintactice: Este centru al unei sintagme nominale de gradul I, când intră, prin intermediul unei relații sintactice de interdependență cu o sintagmă verbală de gradul I, în structura nucleului predicațional al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor, maxim, minim, optim, suprem etc. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" Constituent principal al sintagmei nominale, adjectivul intră, ca și substantivul, în cele două tipuri de enunțuri, cu intonație predicațională de natură suprasegmentală și cu predicația realizată prin intermediul unui predicat. Predicația se realizează prin mijloace de natură suprasegmentală, când adjectivul realizează, în solidaritate cu substantivul, enunțuri nominale exclamative. Aceste enunțuri se pot înscrie, printr-o relație de incidență, într-un enunț complex sau se pot caracteriza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]