30 matches
-
fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate, iar asintaxismul său postmodern se relevă, din capul locului, ca teribil(ist)ă aglutinare de imagini expresionist-simpatetice mulate pe vectorii sintagmelor nominale cu predicativitate «extirpată» - sau numai «înjumătățită» - prin interactive funcționalizări dinamice ale modurilor nepersonale.“ Dincolo însă de lungimea frazelor, rămâne de neuitat stilul. În poezia lui Aurel Pantea, criticul remarcă „trei tipuri esențiale de motilitate regresivă“ și anume „coborârea voluntară edulcorată, coborârea injoncționată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca accentul predicativ, care cădea inițial în aceeași măsură pe ambii termeni, să se condenseze numai pe al doilea (cel care arată starea), pentru ca acest verb să devină un semicopulativ (un element nu lipsit de sens lexical, dar lipsit de predicativitate), iar adjectivul să devină numele lui predicativ. „Prin stabilirea caracterului predicativ, verbul devine un inducător al adjectivului nume predicativ”. Verbul nu-și pierde conținutul semantic și caracterul predicativ în măsura în care le pierd verbele semicopulative. Determinantul nu atribuie o calitate permanentă, așa cum
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
111 În alte studii se folosește, pentru a denumi același concept, noțiunea de "propoziție redusă" (engl. small clause). Termenul propoziție redusă face referire la istoria derivațională a acestor tipare, provenite din structuri bipropoziționale, în urma mai multor transformări: suprimarea morfemelor de predicativitate ale uneia dintre propoziții, suprimarea complementizatorilor, ridicarea unor constituenți din propoziția redusă în propoziția matrice. 112 Vezi interpretarea și terminologia din GALR II (2008: 194; 301-306). 113 În tipologia lui Carlson (1980), stage-level predicate. 114 Această distincție depinde de natura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a spune că ceva există și că acest ceva are un nume. Ca atare, se ajunge astfel la o reevaluare a accepțiunii tradiționale a predicației, fiindcă ceea ce se consideră în mod obișnuit punere a temei este deja activat de o predicativitate nominală. În fine, nominația reprezintă forma evidentă de manifestare a conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate, prin realizarea unei relații plurivalente între el și realitate și prin umanizarea realității. V. categorizare, dialectică, dialogism, glosocosmos, logosferă, punct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relațiile și restricțiile de formă sau de topică pe care le impune componentelor; d) determină organizarea funcțională a propoziției prin funcțiile pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea poziției prin coordonare; f) prin relația de predicativitate, grupul organizat în jurul lui are autonomie de comunicare; g) se actualizează, în mod caracteristic, printr-un verb la un mod predicativ. În privința caracteristicilor c și d, se poate aprecia că nu predicatul impune restricții de formă componentelor propoziției, așa cum nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea. Din perspectivă logică, predicația constă în capacitatea unei unități logice de a atribui proprietăți obiectelor (non)animate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specifice (care marchează modul, timpul, eventual, numărul și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timpul, eventual, numărul și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și persoana). Se admite că o comunicare se realizează, de regulă, prin intermediul predicației, "funcție primordială a comunicării", concretizată prin capacitățile verbului de a dezvolta sensuri temporale, de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de persoană și de număr. V. predicat, predicativitate. DSL 2001. RN PREDICATIVITATE. Trăsătură pragmatică, predicativitatea se definește ca proprietatea unui predicat al enunțării de a pune în relație nucleul său semantico-sintactic cu realitatea extralingvistică exprimată, ancorată spațio-temporal și modalizată. Prin intermediul predicativității o succesiune de cuvinte dobîndește autonomie enunțiativă și devine obiect al analizei discursului. V. predicat, enunțare. DSL 2001. RN PREDISCURS. În 1958, J. Lacan a utilizat termenul prediscurs pentru a desemna subiectul înainte de a se realiza achiziția cuvîntului. Ulterior, M.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
printre logisticieni, îl are Gottlob Frege. Ideea de bază a poziției sale în privința statutului logicii și a implicațiilor formalismului în discursul de tip filosofic, așadar și în privința legăturilor dintre lingvistic și ontic, dintre logic și ontologic, este aceea a socotirii predicativității după modelul conceptului de funcție. La fel de semnificativă în acest orizont tematic este și celebra teză Frege-Russell despre dubla semnificație a lui "este": copulativă și existențială; nu în sine, însă, pentru că diferența în cauză fusese gândită încă de la începuturile istorice ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
exemplu, conceptul de "copac" are în extensiunea sa toți copacii de diferite soiuri și mai departe fiecare "individual-copac"; parcursul valoric al unei funcții este similar extensiunii unui concept. Pe de altă parte, nesaturația conceptului asemenea nesaturației funcției se exprimă în predicativitatea conceptului, anume în faptul că acesta cere o "întregire", posibilă în relația predicativă (așa cum funcția cere o întregire prin argument). Cum argumentul nu se confundă cu funcția, nici obiectul care cade sub un concept nu poate fi confundat cu însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este un predicat (în posibilitate), în vreme ce obiectul poate fi subiect.36 Formula de logică a predicatelor în ordine istorică, prima construcție a acesteia din sistemul logicii simbolice se întemeiază pe identitatea formală dintre concept și funcție și pe ideea de predicativitate, după care conceptul, nesaturat, cum am văzut, se întregește prin preluarea unei "poziții" în relația predicativă. Pentru noi este însă important faptul că există o cale inteligibilă ba și legitimă din punct de vedere logic-judicativ-constitutiv, potrivit ideilor formulate mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este) P; (2) formularea unui sistem al categoriilor (predicamentelor) care își capătă sensul prin operația de predicare, adică în structura judecății (de predicație); (3) încadrarea logic-judicativă a "ființei veșnice", prezentarea acesteia printr-o descriere suficient întemeiată prin raportare la exigențele predicativității (adică ale judicativului). De aceea putem găsi în filosofia aristotelică temeiurile judicative ale întregii metafizici occidentale, al cărei obiect apare astfel: a) ființa și categoriile ca "determinații" ale ei; b) ființarea prin predicatele ei cele mai generale; iar dintr-o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
heterogene, adică unul al aspectului formal, celălalt al aspectului alethic: subiectul și verbul, de exemplu, sau predicatul și timpul, cum deja am văzut în teoria conceptului-funcție a lui Frege. Desigur, într-un astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității (predicației); ceea ce înseamnă că o cercetare, fie și grabită, a acestui moment din istoria logicii, semnificativ pentru istoria gândirii, rostirii și făptuirii umane, trebuie să socotească împreună cuplul heterogen cu faptul predicativității. Opțiunea pentru unul sau altul dintre cupluri nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel de moment nu putea fi ocolită problema predicativității (predicației); ceea ce înseamnă că o cercetare, fie și grabită, a acestui moment din istoria logicii, semnificativ pentru istoria gândirii, rostirii și făptuirii umane, trebuie să socotească împreună cuplul heterogen cu faptul predicativității. Opțiunea pentru unul sau altul dintre cupluri nu este cu totul vizibilă; cert, însă, ea este legată de rezultatul unei evaluări la nivelul aspectului alethic: care dintre cei doi "termeni", verbul sau timpul, este mai "prețios", adică mai eficient în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se sprijine pe ceva stabil, pe un fel de "substrat", pe ceva care să fie întărit în dimensiunea sa ființială și să devină o ființare fermă în însuși faptul ei de a ființa, suficient de puternică pentru a suporta greutatea predicativității, adică a tuturor a operațiilor de predicare și a predicatelor corespunzătoare. În plus, întrucât predicarea, care constă în alăturarea (legarea) "predicatului" la un "subiect", reprezintă o funcțiune pur formală (S și P pot primi fel de fel de interpretări, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
generalizării acestuia. Întotdeauna predicatul trebuie să fie mai general (constituit cu o sferă mai largă) decât este subiectul. Ceea ce înseamnă că disponibilitatea obiectuală cea mai firească a predicatului este către funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
complex cu sens unitar”, împreună cu un verb predicativ („supin, la infinitiv sau la conjunctiv, sinonim cu infinitivul”). În această structură complexă, „semantic, rolul principal revine formei nominale sau conjunctivului; gramatical, rolul principal revine verbului cu sens modal, care poartă semnele predicativității.” (I, p. 204) Limitându-se la o descriere superficială a acestor categorii de verbe, autorii Gramaticii Academiei se opresc numai la verbele de modalitate, deși recunosc că „atât verbele de modalitate, cât și cele de aspect se disting prin conținutul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
operatori modali” (Ion poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă. (vol.II, p.255), structuri cu operator modal: Ion trebuie/ poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în desfășurarea raportului semantic dintre verb (realitate lingvistică) și o acțiune (stare etc.) (realitate extralingvistică), interpretată prin enunțul sintactic - obiect al procesului de comunicare. Situat în centrul actului lingvistic, ca nucleu și condiție esențială a comunicării, verbului îi sunt imanente predicativitatea și temporalitatea. Pe de o parte, activitatea lingvistică înseamnă raportarea, prin intermediul limbii, la o realitate extralingvistică, pe de alta, orice act lingvistic situează în timp și se situează în timp. Fiind o categorie gramaticală circumscrisă actului lingvistic concret, modul presupune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de o parte, activitatea lingvistică înseamnă raportarea, prin intermediul limbii, la o realitate extralingvistică, pe de alta, orice act lingvistic situează în timp și se situează în timp. Fiind o categorie gramaticală circumscrisă actului lingvistic concret, modul presupune aceste două coordonate - predicativitatea și temporalitatea, precum și înscrierea în opoziția categoriei gramaticale a persoanei. Se înțelege, de aici, că distincția moduri predicative - moduri nepredicative, asociată curent și cu distincția moduri personale - moduri nepersonale, nu are îndreptățire. Formele „nepredicative” - infinitiv, gerunziu, participiu, supin - sunt, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbii române : propoziția, ca „unitatea de bază a sintaxei” (G.A., II, p. 7) și fraza - „unitatea sintactică superioară propoziției (...), constituită din două sau mai multe propoziții” (idem). Statutul propoziției de unitate de bază este asigurat de (1) predicație (sau predicativitate), "raportarea conținutului ei la realitatea obiectivă reflectată", (2) autonomie sintactică, semantică și comunicațională, (3) indici de predicație: „Propoziția este cea mai mică unitate a sintaxei care poate apărea de sine stătătoare și care comunică prin cuvinte cu indici de predicație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe lângă că sunt lipsite de autonomie, nici nu „comunică o judecată logică” (II, p. 7), de vreme ce în sine, "predicatul", realizat numai prin verbul copulativ, nu exprimă o idee predicativă: ideea predicativă (sens complex), tocmai pentru că "esența propoziției este predicația (sau predicativitatea)"(ibidem), se întemeiază în primul rând pe raportul de complementaritate verb copulativ + propoziția predicativă; în structura „Lumea-i... + cum este.” (M. Eminescu) există o singură idee predicativă, deci, nu doua propoziții. În sfârșit, se caracterizează totdeauna prin autonomie, în interpretarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
durea etc.) vs. verbe de conjugarea a III-a (terminate în -e: a prinde, a ajunge etc.) vs. verbe de conjugarea a IV-a (terminate în -i/ -î: a iubi, a coborî etc.) * capacitatea de a forma singure predicatul propoziției/ predicativitate: verbe predicative (verbe care au înțeles de sine stătător și care, folosite la un mod personal, predicativ, pot forma singure predicatul unei propoziții: a iubi, a cere, a spera, a exista, a trăi etc.) vs. verbe nepredicative (verbe care nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]