39 matches
-
curând." De dimineață, sculându-se, îi venise brusc ideea că, la urma urmelor, nu știa cât timp putea să dureze situația asta. Se hotărâse să plece. Cum avea recomandări (în meseria lui ai înlesniri), putuse să ajungă la directorul cabinetului prefectoral și îi spusese că nu avea nici o legătură cu Oranul, că nu era treaba lui să rămână aici, că se află aici accidental și că era drept să i se dea voie să plece, chiar dacă, o dată plecat, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în orașul nostru nu erau mai puțin încărcate decât acelea care au ieșit. Fiecare își reținuse un loc pentru ziua aceea în cursul celor două săptămâni de răgaz, tremurând ca nu cumva să nu fie anulată în ultima clipă hotărârea prefectorală. Unii călători care veneau spre oraș nu erau, de altfel, cu totul dezbărați de teamă, căci dacă cunoșteau ei în general soarta celor apropiați lor, nu știau nimic despre ceilalți și despre orașul însuși, căruia îi atribuiau o înfățișare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
feluri de centre semiurbane: centrele administrative (reședințe de subprefecturi); centrele misionare (Liranga, Lekety); centrele companiei (Etoumbi, Lebango, Oroyo). Există de altfel nenumărate centre mixte: Boundji, de exemplu, fosta capitală misionară a nordului, unde au fost instalate în ultimii ani serviciile prefectorale; Mossaka, portul companiei, unde există și un post administrativ etc. Nu vom face analiza diferențierilor care există între aceste diverse categorii de aglomerări (în ciuda interesului pe care l-ar prezenta un astfel de studiu comparativ). Cele mai numeroase și, se
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
franceze către statul centralizat (capitolul 1). Revoluția este importantă, nu doar pentru răsturnarea monarhiei absolute, dar și pentru crearea instituțiilor politice ale Franței moderne, cu precădere a celor de la nivel subnațional. Napoleon I a completat acest proces prin înființarea sistemului prefectoral pentru controlul central-local. Foarte aproape de argumentul menționat în acest capitol introductiv, înființarea statului bunăstării sociale din Franța postbelică a completat acest proces al centralizării, iar dimensiunea teritorială a acestuia este examinată în capitolul 2. Dar chiar și în timplul celei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din vremuri de mișcări revoluționare cum au fost cele din 1830 și 1848.24 Sistemul napoleonian: Franța secolelor al XIX-lea și al XX-lea Caracterul centralist decisiv al instituției departamentale a fost dat de Napoleon Bonaparte prin crearea sistemului prefectoral. Prefectul (préfet), era reprezentantul statului central în departament, în fapt un guvernator de stat, care supraveghea activitatea municipalităților. Primarul, era și el numit de guvernul central și, cel puțin până la apariția legilor democratice locale de la finele secolului al XIX-lea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
central și, cel puțin până la apariția legilor democratice locale de la finele secolului al XIX-lea, a fost un agentul al acestuia. Astfel, până la sfârșitul Primului Imperiu, Franța deținea ceea ce aveau să devină instituțiile tradiționale ale centralizării: municipalitatea, departamentul și sistemul prefectoral. Aceste instituții au rămas temelia noului stat și au constituit un element de continuitate regim după regim în Franța secolelor XIX și XX, de la imperiu la monarhie, de la monarhie la republică, de la republică la imperiu și de la imperiu iar la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai dramatică schimbare produsă de Revoluție a fost abolirea provinciilor istorice și crearea departamentelor. Acestea, nu au fost nici instrumente ale centralizării dar nici ale descentralizării, dar au devenit ale centralizării în momentul în care Napoleon I a creat sistemul prefectoral câte un prefect pentru fiecare departament ca o modalitate de a exercita controlul asupra localității. Municipalitatea a existat înainte de Revoluție și, deși rolul ei nu a fost redus, a devenit, prin instituția primarului, un element al centralizării, chiar dacă a rămas
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Când a fost creat pentru prima dată, la Revoluție, departamentul reprezenta un corp democratic cu un consiliu departamental ales (conseil général) care avea același rol și funcție ca și nou-createle municipalități.3 Dar acesta s-a schimbat odată cu introducerea sistemului prefectoral napoleonian, în care membrii consiliului departamental erau numiți de către guvernul central. Tot de către acesta erau numite și consiliile municiplale și primarii orașelor importante (primarii municipalităților mai mici erau numiți de către prefect). Totuși, departamentul a fost democratizat lent de-a lungul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și comerciale (services publics industriels et commerciaux), astfel încât de-a lungul timpului a furnizat un număr din aceste servicii ca transportul, gazele, electricitatea și telecomunicațiile. Creșterea complexității administrației statale a subliniat faptul că simplul model iacobin al statului și sistemul prefectoral nu erau pe deplin adecvate pentru adiminstrarea acestei complexități. Se știa că statul era excesiv de centralizat și cel puțin câteva măsuri de descentralizare și regionalizare erau necesare. Totuși, în cele din urmă, au existat puține încercări de regionalizare și descentralizare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fianciare oferite pentru exercitarea acestor puteri. Mai mult, la acea vreme, cei mai mulți reprezentanți ai clasei politice, atât de dreapta cât și de stânga, erau departamentaliști convinși și erau legați de noțiunea unității și indivizibilității Republicii, pentru care departamentul și sistemul prefectoral care o însoțeau, reprezentau simbolurile specifice. Regiunea, pe de altă parte, era mai degrabă ca un "văr sărac" tratat cu oarecare suspiciune de către politicienii majoritari și ferm susținută doar de către cei care erau într-un fel marginali precum Michel Rocard
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
europene și a globalizării din timpul anilor 1990. Dar înainte de a descrie în detaliu schimbările recente ale sistemului, este necesar în primul rând să oferim un context istoric pentru a putea aprecia gradul de schimbare care a avut loc. Sistemul prefectoral este cel care constituie conexiunea administrativă dintre societatea locală și statul francez și ar fi bine să începem prin examinarea acestei instituții venerabile. Sistemul prefectoral: între mit și realitate Administrația publică franceză este un paradox. Pe de o parte, există
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un context istoric pentru a putea aprecia gradul de schimbare care a avut loc. Sistemul prefectoral este cel care constituie conexiunea administrativă dintre societatea locală și statul francez și ar fi bine să începem prin examinarea acestei instituții venerabile. Sistemul prefectoral: între mit și realitate Administrația publică franceză este un paradox. Pe de o parte, există mitul "o Republică unică și indivizibilă" care ne-ar face să credem că toată viața locală este controlată de către statul central prin sistemul prefectoral înființat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Sistemul prefectoral: între mit și realitate Administrația publică franceză este un paradox. Pe de o parte, există mitul "o Republică unică și indivizibilă" care ne-ar face să credem că toată viața locală este controlată de către statul central prin sistemul prefectoral înființat de Napoleon I. Howard Machin, în lucrarea sa The Prefect in French Public Administration, descrie cum textele legislative care descriu rolul prefectului au contribuit la stabilirea acestui mit al prefectului atotputernic care impune voința guvernului central asupra autorităților locale
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
rapiditatea curentului electric"! Referirea la curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture) în care locuiau (și încă locuiesc) și de unde își conduceau teritoriile, dar și prioritatea oferită prefecților în cadrul protocolului local de care beneficiau când se întâmpla ca un ministru guvernamental să lipsească. Funcția principală
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care beneficiau când se întâmpla ca un ministru guvernamental să lipsească. Funcția principală a prefectului era de a "încarna" autoritatea politică a statului, executând deciziile guvernului central și, în secolul al XIX-lea, de a organiza alegerile acestuia. Mitul puterii prefectorale și gradul ridicat al centralizării administrative trebuie contrabalansate de un alt aspect al administrației franceze: marea complexitate a administrării și politicii teritoriale din Franța analizată de istorici precum Le Clère și Wright 3. Și Machin subliniază prăpastia dintre mit și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
abordarea teoretică cunoscută ca sociologia organizațională ce fusese dezvoltată în Statele Unite 8. Inspirat de abordarea inițiată de Crozier, Jean-Pierre Worms a efectuat un studiu empiric asupra prefecturii și al legăturilor acestora cu restul sistemului administrativ 9. Worms a găsit organizarea prefectorală ca pe o lume închisă marcată în special de operațiuni de rutină, dar care ducea lipsa resurselor de bază și care se baza pe sistemul politico-administrativ din exterior pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile. Acest lucru l-a determinat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ierarhie de la vârf spre bază. Prin urmare, se pot observa constrângerile și limitările impuse asupra prefectului. Cu toate acestea, în ciuda acestor limitări, prefectul a rămas o figură puternică în administrația publică franceză. Chiar dacă este surprinzător să aflăm că acest corp prefectoral nu are o existență formală legală, calitatea de a fi membru al acestuia este una dintre cele mai căutate poziții printre absolvenții École Nationale d'Administration (ENA). Corpul deține, de asemenea, un puternic simț al importanței rolului și identității acestuia
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care beneficiază de încrederea intuitu personae a puterii centrale, care este dotat cu puteri delegate și care locuiește în mijlocul populației, pentru a asigura legătura între interesul general al comunității franceze și interesele particulare și locale")13. Simțul puternic al identității prefectorale este, după Bernard, rezultatul continuității existenței acestei funcții de-a lungul tuturor regimurilor din Franța, de la Revoluție și chiar din timpul Vechiului Regim: "depuis les missi dominici, les maîtres des requêtes départis pour l'exécution des ordres du roi, "les
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
XX-lea. Acest lucru implică un anumit grad de continuitate. Dar în ceea ce privește poziția prefecților, chiar dacă există continuitate legată de dezvoltările anterioare, descentralizarea din 1982 a adus și schimbări semnificative. După cum argumentează Grémion17, reformele din 1982 nu au cauzat moartea instituției prefectorale, ci mai degrabă transformarea semnificativă a acesteia. Am mai putea adăuga că vechiul sistem ierarhic, dar care aplică modelul regulation croisée, cedează acum în favoarea unui sistem mai complex de "guvernare de tip rețea", în care ierarhia era mai puțin evidentă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nou în "prefect"24. Cum titulatura nu a ținut în timpul celei de-a Patra Republici, guvernul de dreapta al primului-ministru Jaques Chirac a revenit la titulatura originală în 1988 cu scopul de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră un număr de funcții-cheie ca urmare a descentralizării, au rămas, indiferent de titulatură, reprezentanții guvernului și au continuat să întruchipeze autoritatea statului. Într-o anumită privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că deveniseră "adevărații capi" ai serviciilor locale ale statului. Acest fapt era ceva mai nou atâta timp cât, după cum am observat mai sus, câteva dintre cele mai importante servicii locale scăpaseră de sub controlul prefectoral. Pe de altă parte, noile responsabilități ale prefectului ar putea fi mai puțin importante decât ar parea la prima vedere, de vreme ce unele servicii locale, în special cele care implică infrastructura (l'équipement), au trecut deja la consiliile departamentale. După cum afirmă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sensul unei ,,uniformități" transnaționale. Din contră, fiecare țară adoptă aceste direcții generale în funcție de statutul specific și de cultura și tradițiile administrative 3. Este evident că poporul francez nu dorea să unifice numărul mare de municipalități sau să elimine complet sistemul prefectoral. Abordarea incrementalistă a schimbării instituționale a fost complementată de schimbarea din cultura, mentalitatea și valorile care stau la baza acestora, care aparțin elitelor din mediul politic și administrativ, și din procedeele de operare a instituțiilor politice și administrative. În cazul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și administrative. În cazul Franței, acest fapt înseamnă că nu a existat nicio încercare de abandonare a poziției dominante a statului central. Legătura dintre acesta și guvernele subnaționale rămâne ierarhică. Însă nu a existat nici încercarea de a elimina sistemul prefectoral sau de a elimina, într-adevăr, departamentele care reprezintă, probabil, nivelul cel mai numeros al guvernării de la nivel "mezo". Din contră, guvernele și președinții francezi care au succedat, au reafirmat importanța acestor actori și instituții. De fapt, se poate argumenta
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
en crise? (Paris: L'Harmattan, 1992). 39 Pentru un rezumat al acestor transformări, vezi J. Loughlin, op. cit., supra, 2004. 40 Énarques, după cum sunt numiți absolvenții acestei grande école, ocupă pozițiile cele mai însemnate ale serviciului civil francez și ale corpului prefectoral. Formarea lor intelectuală este una generală, însă sunt instruiți pentru funcția de administrator, spre deosebire de cei din serviciul civil britanic care de obicei au o formare după modelul clasic sau german, a căror majoritate este instruită pentru funcția de avocat public
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a proceda, vestigiu al instituției romane, e simplu de executat și puțin costisitor. Doar că e important să se supravegheze și să se regleze operațiilor comisiilor și să se aleagă, în ținuturile înseși, oameni maturi, integri și serviabili pentru funcțiile prefectorale. E important de asemenea să fie recompensați și respectați administratorii cinstiți și să se acționeze cu putere împotriva oricărei fapte necinstite. Țara nu ni se pare nici destul de avansată, nici destul de bogată pentru a fi înzestrată cu o legiune de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]