13 matches
-
înseamnă „munte, deal, colina“, sens care ne întâmpină încă la bănățeni și în Crișana. Deși majoritatea cercetătorilor români și străini susțin originea codrului în felul explicat mai sus, n-au lipsit pa¬reri care puneau acest substan¬tiv pe seama fondului prelatin autohton (Hașdeu, Philippide, Păscu, Gh. Ivănescu, A. Vraciu, Miklosich, Barić, Reichenkron). De exemplu, Hașdeu îl explică prin sanscritul ka + dru „ce arbore“, adică „ce mulțime de copaci!“ În favoarea vechimii multimilenare a vorbei în dis¬cutie pledează și comparația nesemnalată până
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1404122093.html [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
latinesc. Margayami... lângă... kudra. Ce mult se aseamănă cu: merge... lângă... codru! S-a spus pe bună dreptate că, printre cuvintele românești cu etimologia necunoscută, unele trebuie să fie strămoșești, au¬tohtone. Exagerările, absoluți¬zările, în sensul negarii elemen¬tului prelatin din Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are două sensuri: „a strigă“ (cu etimologia necunoscu¬ta), dar comparabil cu termeni baltici și ,,a arunca“ (tot
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_carstoiu_1404122093.html [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
soare sunt sp. suelto „liber, slobod“ (sol), jap. jiyu „liber“ (cf. ch. ji „soare“), tc. erkin „liber, independent“ (cf. skr. arka „soare“). În sfârșit, latinii aveau assĕro „a libera“, asserui me „m-am eliberat“, în legătură cu soarele cu r ca în prelatină: v. ind., dacică, pregreacă (egeeană) și, mai ales, cu sera „soare“ din limba siagha-yen (Papua Noua Guinee). Explicația legăturii cu soarele constă în faptul că omul care stă la închisoare, adică temniță, este în întuneric (temn- pe slavă), când iese afară, la
LIBER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1474536885.html [Corola-blog/BlogPost/344836_a_346165]
-
hasa. Lat. sparus era un alt soi de sulița cu numele provenit din i.e. *spar că și engl. spear „idem“ și se vede aici par al nostru, al dacilor, pe care-l găsim și în parc explicat că provenind din prelatinul * parra „prăjina“. Vom vedea relația imediat. Firește este și acesta un reflex al focului par, por, pară, pur, dar și al soarelui pari în yupultepec, baure etc., varianta rotacizata a lui Apolo. În sfârșit, iaculum, sulița scurtă de aruncat, e
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1431412351.html [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
slavonei liturgice. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau prelatină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
de limbă, a formulei silabice în cea aglutinantă și a acesteia în formula flexionară. 7) Limbile tracă și latină au adus în constituirea limbii române continuitatea globală a materialului lingvistic, continuitate care înscrie limba română în spațiul lingvistic est european prelatin, în spațiul lingvistic romanic și indoeuropean, în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul verbal de exprimare a spiritului românesc. Emanații ale acestui spirit, cuvintele românești nu pot fi analizate etimologic ca piese izolate împrumutate din latină, din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
relativ nou și unitar în profunzimea sa. Unitatea profundă a acestui spațiu, constatabilă la nivel lexical între română, albaneză, slavă, maghiară, dialectele turco-tătare și ugro-finice, este dată în primul rând de continuitatea pe întreg acest spațiu a materialului lingvistic autohton prelatin de factură aglutinantă. În al doilea rând, pentru înțelegerea globală a fenomenului trebuie avută în vedere continuitatea străveche a materialului autohton din estul Europei în spațiul italic, unde s-a constituit latina, și în spațiul euro asiatic pe care s-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
țară, cerul”, cuman. alan „ib.” etc. Alte exemple: Mână. Este dat de dicționare ca fiind la origine lat. manus, de unde nu poate rezulta nici felul cum acest cuvânt s-a integrat în limba română și nici preistoria lui în continuitatea prelatină a materialului lingvistic, aceasta cu atât mai mult cu cât derivate românești precum a meni, a pomeni sunt aduse din slavă, a mântui din maghiară, a menține din franceză, mănunchi din latină etc. Cuvântul este analizabil etimologic: m-ân-ă. Prima parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ajunsă la întîmplările celei de a patra generații a clanului este urmată de jumătatea de pagină scrisă în cursive în care sînt imaginate primele așezări în zonă unde, împinse de foame, aveau să se succeadă și să se amestece populații prelatine, grecești, albaneze, iudaice. Multitudinea de personaje și întîmplări din roman ce alcătuiesc retrospectiva Italiei postunitare nu îl face cîtuși de puțin greoi; este obținută performanța de a da mult, conform canoanelor prozei istorice, în ritmul sacadat al unei cărți de
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
cuvinte-cheie : Murga și druga. Pentru a desluși valorile semantice și simbolice ale termenului „Murga”, trebuie să pornesc de la probabila lui etimologie (fără să mă mai opresc asupra soluțiilor care s-au dovedit a fi eronate). Murg este un cuvânt autohton (prelatin), din fondul comun indo- -european, care s-a păstrat în limbile română și albaneză cu sensul adjectival de „închis la culoare, brun, negru” etc. Prin extensie, animale de culoare închisă : cal, câine, bou-murg, respectiv iapă, cățea, vacă-murgă. Sau fructe de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ales în mediile rustice.45 Aportul autohton a intrat în patrimoniul spiritual al locuitorilor din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în zona de nord-est, fie din cea iliro-panonică, din nord-vestul Peninsulei Balcanice. Stabilirea elementelor fonetice, morfologice și lexicale neromane este rezultatul comparării limbii române cu limbile romanice din apus și cu albaneza, în care se găsesc forme și cuvinte românești prelatine asemănătoare, uneori identice. Prin confruntarea românei cu idiomurile balcanice, în primul rând cu albaneza, deducem că există importante elemente "albaneze", considerate împrumuturi sau moșteniri din epoca de formare a limbii. Prin unele trăsături caracteristice, româna a fost considerată de unii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latineînaintea lor, Pușcariu ajunsese până la 1947. Raportul real între elementele latine și cele preromane (autohtone) este de 1500-1600 cuvinte latine de bază la 160-170 autohtone (traco-dace), așadar un total maxim de 1700 cuvinte moștenite. Concluzia ce se impune: cuvintele autohtone (prelatine) reprezintă doar o 1/10 din lexic, dar sunt importante (în ciuda numărului lor redus) ele sunt resturi din substratul de limbă traco-dac, înlocuit prin latină după cucerirea Daciei. Cuvintele autohtone, distincte de celelalte în lexicul românesc, sunt generale, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]