133 matches
-
apar în același an cu filmul lui Ciulei. Poate nu întâmplător secvența introductivă din Erupția înfățișează un teren petrolier abandonat, cu sonde profilate scheletic într-un decor de zgură, deșertic, cu mecanismele de foraj funcționând în gol, cu melasa țițeiului prelinsă anemic dintr-o țeavă, un peisaj angoasant în care oamenii se ivesc asemeni unor spectre. Regizorul reușește să acumuleze tensiunea din alienarea personajului într-un cadru dat asemeni lui Hitchcock. Așa cum personajul feminin descins dintr-un mediu urban sofisticat are
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
socluri de granit... * Pânzele late și înalte de apă șiroind pe fațadele de sticlă ale edificiilor uriașe ce stălucesc în bătaia soarelui care apune, dar care de fapt nu apune, în aceste imperii în care soarele nu apune niciodată... Apa prelinsă cade spre subsol, o vezi din tunelul prin care treci, iar apa, încolăcindu-se acolo, alcătuiește un zid străveziu prin care pânza de apă apare mișcându-se ca de un cutremur. Am înțeles Spania. Aventura umană spaniolă. Nicăieri apa nu
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile subțiri că un gând. Și ploua răsturnat, despletit, fără margini, și te ștergeam cu prosopul inimii, bucată cu bucată. Urmărind periplul editorial al scriitorului Virgil Dumitrescu, se constată că el a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
globuri cu cartografii din falii fine, obscene, indicând demonstrativ că umbla mult descul ță, ca o bacantă etruscă. în ziua aia s-a nimerit lângă mine, la masa din dreapta, iar eu adusesem dinadins o carte din alea într-un alfabet prelins și nevocalizat, de citit de la dreapta la stânga. Coperțile se sfidau una pe alta, a mea spre dreapta - a ei invers. în cele din urmă, s-a scuturat brusc și a aruncat o privire scurtă spre cartea mea. — Nizami, am informat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
găseau mici pete de sânge coagulat, și un cetățean arăta cu piciorul un fel de pumnal cu plăselele de bronz foarte ornamentate, înfipt în spate, spre șale. În răsturnarea trupului, mânerul era acum înclinat în jos sub pardesiu, și sângele, prelins, îl înroșise în cea mai mare parte. Gulimănescu, în culmea emoției, alergă înapoi acasă, să anunțe pe doamna Bogdan. Sergenții nu mișcaseră într-adevăr trupul din locul său, în așteptarea autorității superioare, prin urmare nu știau cine este mortul. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de ce nu-ți lași tu unchiul tău bătrân ca un hârb să-ți pipăie măcar un pic dolofanul, în zorii zguduiți de ziuă, sau la amiază, colea, când se frânge raza-n paișpe de plăcere pe tingire, sau în amurguri prelinse ca un sânge prins pe bubuoaiele senectuții, Doamne-ajută-mă, că nu fac păcat, și nice tu, că doar așa pun și eu un deget două pe buci, ca pe o icoană înlăcrimată, mirosind a ruj și pudră, nepoțica mea scumpă, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
seamă, zice mama, fără să se uite la el. Dacă te ascunzi sub căciulă - și-n casă la dumneata stai cu cușma pe cap? Și soția ce zice, te suportă, așa, Încușmat? - Scuzați, coniță, eram pe plecate... - șeful Își scoate, prelins, căciula. Și hai, dom’locotinent! Săru’mâna, coniță... - Călătorie sprincenată și salutări soției, zice mama. Mai are vată pentru uz personal, mai are? - Asta-i, că nu prea... Dar lăsați, că mai trec eu... - De ce să mai treci? Pui laba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze cu ușurință grohăitul porcului, cotcodăcelile găinilor, scârțâitul porții, vântul care trântea oblonul de lemn uitat deschis... Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cișmea către care plecase și Elena într-o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de roaderea vremii, le vezi? - șoptea dintr-odată cu ochii umezi. Andrei Vlădescu aștepta la picioarele ei să continue, bătrâna doamnă Marga Pop privea printre frunzele din fața ei, el a întins atunci palma desfăcută și i-a șters cu degetele lacrima prelinsă pe obrazul uscat și plin de riduri: „Nu, asta nu trebuie“. Și ea a întors ochii limpeziți spre el, brusc uscați, în clipa în care iarăși s-au auzit sunetele clavecinului oprite un timp: „Știu eu mai bine ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc și întunecat. Și nu îndrăznea să se plângă nimănui. Era orfană. Nu avea prieteni. Și apoi atâta lucru apucase și ea să învețe: că mai curând este crezut bărbatul care se vaită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pendula molcom Între pânză și model. Picta cu trăsături scurte, smucite, Încheietura mâinii urca și cobora rapid pensula ori lovea fin pânza. — Aaaa, da, a ezitat ea să răspundă. Tabloul ăsta e-o mâzgăleală, se gândea, pete de culoare aprinsă prelinse unele-ntr-altele, dealuri de un verde țipător În fundal și capul unei femei cu gât prelung, prea puțin asemănătoare modelului. — Nu, nu tabloul, a protestat Karl prinzându-i direcția privirii, noul meu studio. N-aș fi putut să-l găsesc fără
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vor fi pocaluri glăsuite-n nopți În care omul a uitat de iahturi Și în țigara de sudori Și-a mai aprins o lacrimă de’nalturi. Vor fi și nopți de neuitat Ce-au logodit un filozof nocturn În prea prelinse stele de înalt Cu tâmplele robite-n ani de scrum. El va rămâne-un muritor Din ochii lui minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iar ce scria în oul ce plutea, era chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra la DCR, era primul menhir din care vedea picurînd sînge. Trebuia să recunoască, desigur, că efectul era spectaculos. - Dumneata ai scris cartea despre pietrele care glăsuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nevastă, care-și avea cartierul general în orașul natal: Manchester. Cei doi fuseseră iubiți din copilărie, așa că femeia avea tot în jur de cincizeci de ani. Ani pe care îi arăta. Curbele corpului ei, cândva periculoase, ajunseseră acum niște fundături prelinse. Era clar că aranjamentul dintre cei doi însemna că nevasta stătea în nordul țării, în vreme ce soțul stătea în sud, iar copiii de-acum mari făceau naveta între cei doi. Cuvântul divorț nu era niciodată pronunțat. El trimitea banii, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vederea i se umbri și apoi rămase în beznă, o secundă sau două, ca împins într-un puț. „Ăsta e un atac cerebral“, gândi brusc pe când literele din pagini se amestecau între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privindu-și mâinile în poale, zâmbind trist. Apoi, tace iarăși o vreme. Dacă o întrebi din ochi, de ce... ea se uită pe geam îndelung, apoi continuă rar, abia șoptit, uitându-se la marginea tivită a pestelcei, ca la o amintire prelinsă ca o lacrimă: - Pen‟ că la niș‟ opșpi ani m-am măritat fără voia mami‟ ș‟a tati‟, după un bărbat sărac... da‟ măcar Gheorghe TESCU 94 eara frumos șî‟ni eara drag... cu cari am luat-o di la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]