31 matches
-
Mimi din "La Bohème", de Puccini. Artista continuă colaborarea cu profesoara sa, dr. Ginger Beazley. Artista va interpreta următorul repertoriu: Francis Poulenc - "Les Chemins de L'Amour" (5 min.) - voce și pian; J.S. Bach - Suite no. 3 in C Major (Prelude, Sarabande, Gigue) (10 min.) - violoncel solo; Giacomo Puccini - La Bohème : ariile "Mi Chiamano Mimi" (5 min.) și "Donde Lieta" (4 min.) - voce și pian. Prin acest repertoriu, artista va omagia compozitorii francezi sau inspirați de muzica franceză, cultura franceză și
LA SOIRÉE DE LA FRANCOPHONIE de I C R NEW YORK în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 by http://confluente.ro/i_c_r_new_york_1490758744.html [Corola-blog/BlogPost/370792_a_372121]
-
2017, a primit rolul Mimi din La Bohème, de Puccini. Artista continuă colaborarea cu profesoara sa, dr. Ginger Beazley. În repertoriul recitalului: Francis Poulenc - Les Chemins de L'Amour - voce și pian; J.S. Bach - Suite no. 3 in C Major (Prelude, Sarabande, Gigue) - violoncel solo; Giacomo Puccini - La Bohème : ariile Mi Chiamano Mimi și Donde Lieta - voce și pian. Prin acest repertoriu, artista va omagia compozitorii francezi sau inspirați de muzica franceză, cultura franceză și francofonia: F. Poulenc a fost un
La Soirée de la Francophonie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105663_a_106955]
-
la Mircea Eliade și Bram Stocker) examinează opere, legături „izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs universitar ținut la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. SCRIERI: Proza fantastică românească, București, 1975; Spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca prin vis. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), carte ce marchează o nouă etapă, învederând asumarea artisticului. Autoarei nu-i mai este frică de cuvânt, nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în finețea sugestiei, în efectele de ton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Herbert (n. 1936) Compozitor și pedagog german - Suita op. 3 (1954) Bossi, Marco Enrico (1861 -1925) Organist, compozitor și pedagog italian. - Suită de valsuri op.93 Chailley, Jacques (n. 1910) Compozitor, dirijor și pedagog francez - Suita "Le jardin nupțial"1. Prelude, 2. Revolte 3. Exile (1969) Debussy, Caude (1862 -1918) Compozitor, pianist și critic francez. - Mică suită (1888-1889) - 1. În barcă, 2. Cortegiu, 3. Menuet, 4. Balet Faure, Gabriel (1845 -1924) Compozitor, organist și pedagog francez. - Dolly op. 56 suită de
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
V-XVI este legenda lui Teofil în care se demonstrează superioritatea magiei albe asupra magiei diabolice astfel încât chiar și un pact scris se abrogă dacă vinovatul se căiește și se întoarce în sânul Bisericii. Noua schemă magică a lui Teofil preludează prin destinul protagonistului Faust-ul lui Goethe. Aceasta legendă a circulat în Evul Mediu nu numai în texte narative, ecourile ei fiind atestate de sculpturi de la Notre-Dame de Paris, vizibile în vitralii și în miniaturile unor manuscrise de epocă. Poetul Rutebeuf
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
va fixa, în Flăcări, asupra zonei plutonice. Spațiul epic e o localitate din Valea Prahovei, Schela Veche, reședință, timp de milenii, a urșilor și a mistreților, invadată subit de o omenire rapace, atrasă de știrea că subsolul localității ascunde petrol. Preludată de o proiecție anticipativă asemănătoare unui videoclip, narația propriu-zisă începe cu venirea ultimului „invadator”. Dând curs, ca în romanele precedente, înclinației spre insolit, spectaculos, senzațional, T. narează și aici întâmplări bizare, expune situații șocante, menite să impresioneze, să incite cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
își găsește oile, la propriu și la figurat, prin integrarea în „lumea nouă”, își plasează epicul în lunca Dunării, tărâm păstrător de datini străvechi și de practici magice. Invocarea lor și înfățișarea unor confruntări ale localnicilor cu puhoaiele apelor revărsate preludează viitorul epos al bălții din proza lui Fănuș Neagu și a lui Ștefan Bănulescu. Cu Oraș de provincie (1954) prozatorul trece în mica lume a „târgurilor unde se moare”, dar nu pentru a descoperi „moartea cotidiană”, ci tocmai pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
patriotic și declamator totodată, cu unele tentative de adaptare la hazul autohton. Predilecția pentru stările incerte, pentru îmbinările lexicale stranii, străine spiritului epocii și, uneori, limbii române, pentru fastuos, ocult, pentru personaje bizare, perverse și amatoare de astrologie ori magie, preludează Princepele lui Eugen Barbu. În proiectul romantic al scriitorului, „zorile renașterii” nu cuprind decât o singură scriere epică, Stăvilare. Se aleg apele, ultimul roman al lui B. și totodată cel mai nerealizat. Înscris în ciclul romanesc dedicat contemporaneității, Neamul Coțofănesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat - de baltă, cu pene, cu blană etc. -, crustacei și tocături, ce le inspiră convivilor bună dispoziție și îi transportă într-o plăcută euforie. Această „probă” teoretico-practică preludează fericit amintirile vânătorești date tiparului trei ani mai târziu. SCRIERI: Amintiri de vânătoare, pref. Demostene Botez, București, 1969. Repere bibliografice: Al.A. Philippide, O lectură delectabilă: „Amintiri de vânătoare”, CL, 1970, 2; Gheorghe Zane, Memorii, îngr. Alexandru Bârlădeanu, Daniela Poenaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
cărți și reviste din Occident, unele de apariție recentă. Mari boieri ca, într-o perioadă anterioară, stolnicul Constantin Cantacuzino, iar mai târziu, Dinicu și Iordache Golescu, ierarhi învățați precum Iacob Putneanu, Iacob Stamati, Veniamin Costache au întreprins acțiuni culturale ce preludează și susțin ofensiva iluministă. În Transilvania unirea unei bune părți a românilor ortodocși cu Biserica Romei a făcut posibilă întemeierea de școli românești și trimiterea elevilor celor mai buni la studii superioare în universități din Roma, Viena, Budapesta. Înapoiați de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
de recoltare: prilej de a descoperi indolența, parazitismul și matrapazlâcurile dregătorilor locali. Biografia lui Miron o include și pe aceea a tatălui său, precum și un fel de cronică a familiei lor. Moara de nisip devine, în ultima parte, roman politic, preludând Iisus Tămăduitorul, carte unde protagonistul, Liță Onacă, exercită funcția de prefect numai în interes personal, agonisind bogății și instituind un regim al puterii personale. Promovează în posturi-cheie escroci servili, acoperă nelegiuiri, facilitează afaceri oneroase, chiar criminale, cumpără tot ce se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
de a proiecta tablouri de epocă, înfățișând „lumea bună” în intimitate. Lui Ion Crevedia, bădăranul boierit, afemeiatul, i se urmărește ascensiunea politică până la fotoliul ministerial, ceea ce include și zugrăvirea faunei politicianiste, inclusiv a celei gazetărești. Cu merite și neîmpliniri, Purgatoriul preludează în literatura română romanul citadin de tip nou, diferit de cel de până la primul război, pregătind terenul pentru apariția cronicii romanești a secolului al XX-lea pe care avea să o scrie Cezar Petrescu și prefigurând, fie și doar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
de ambiguizare produs prin stropii de ploaie, ceața din țigarete, mireasma cafelei, apropierea de pragul nopții. Violonistul fără portativ nu apare brusc, ci tabloul sonor al notelor lui este pregătit (atât în hipertext, cât și în hipotext) de imaginea ce preludează contururi pierdute. Spectacolul ambiguizării din cafenea are ca o anticameră crâșma stăpânită de arcușul nervos și nepro fesionist sau, dimpotrivă, fascinant, deși ireal. În [Archaeus], cafeneaua se confundă cu anticamera ei: fără vioară și violonist, totuși cântecul viorii abia aici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dramei psihologice românești. Debitoare naturalismului prin supralicitarea eredității, dar având afinități și cu teatrul ibsenian, Patima roșie este sincronă cu o direcție principală a teatrului european și, în anumite aspecte, anticipează formule viitoare. S. o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui e una clasică, în linia lui I. L. Caragiale, însă aliajul de comic și tragic face din autorul Patimii roșii, într-o anume privință, un precursor al teatrului absurdului. Dacă în Letopiseți (1914), text de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
termeni, că noi dezinformări se stivuiesc peste cele vechi - vezi recentele declarații ale președintelui Voronin privitoare la o cerere a lui Ceaușescu de a i se îngădui să aterizeze la Bolgrad, refuzată de Gorbaciov și Iliescu - produc spaima încremenirii timpului, preludând neantul! În preajma unor alegeri în care opoziția democratică va pierde la scor, Monica Lovinescu are viziunea unei populații care nu găsește în sine puterea de a fi un popor. Nu este singura dezamăgire, o dată ce consemnează: „Așadar, din decembrie încoace n-
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
din Aquino, că, de cum lăsam abecedarul alergam să scotocesc în biblioteca paternă după cele mai noi teze neotomiste, să știți că pe alocuri exagerează. Lectura mea preferată era un album tipărit cu litere verzi, conținând istorioare în suite de desene - preludând benzile desenate. Mă încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese acoperit de o piramidă de mere. Mi se părea formidabil. Citeam curgător "Lir și Tibișir", "Martinică și Puki", " Coana Frosa la București", "Șerban
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
și cultură. Filonul nostalgic dar și revendicativ pînă la insurgență al lirismului transilvan mai vechi face loc unei alte sensibilități, unui rafinament formal. De fapt, e dezvoltarea acelei mutații pe care a adus-o în poetica provinciei în chestiune Blaga, preludat de Emil Isac, prin perspectivă cosmică dar și prin culoare, prin introvertire dar și prin hieratism. Trecut prin alambicul poeticii moderne, fondul primar dobîndește valențe insolite fără a dispărea. Aurel Rău continuă a-și măsura obsedant, cu ochii întredeschiși, ușor
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
și sațiul nu se scaldă în noroaie naturaliste. Ceea ce nu înseamnă că angoasele i se absorb integral în romane - în Jurnalul unui adolescent (1941), în Tinerețe ciudată (1943), în Moartea cotidiană (1946), ultimele două narațiuni de certă noutate în gen, preludând curente ce-și vor revendica geneza în Occident. Aceste romane, precum și Așteptând ceasul de apoi se centrează pe crize - cât privește Așteptând ceasul de apoi, din câte-mi amintesc, după o ședință de lectură, când manuscrisul purta încă titlul Vestitorii
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
sic, n.n.) ale astronomiei; să-și explice ultimile cuceriri ale științei: telegraful fără fir, balonul cu cârmă, navigația sub marină, fotografia culorilor, comunicația cu locuitorii de pe Planeta Marte și atâtea altele minunății ale vremurilor moderne." Un lung studiu despre radium preluda pe cel privind Fericirea în menagiu, apoi Codul manierelor elegante, cu primele imperative: "un tânăr va trebui să dea brațul mamei sale, iar nu surorei, un unchiu nepoatei, un nepot mătușei și un văr verișoarei". Cugetările sunt și ele la
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
retorica d-sale deretorizată, printr-un umor pliat pe tendința circumspecției, pe, totuși, vitalitatea ce însă ocolește rupturile tranșante, singularizarea formală a sfîșierilor, Al.Cistelecan e cel mai de seamă emul prezent, pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Iar "teoria revoluționară", mobilă și polimorfă, schimbătoare precum norul lui Polonius, nu excludea "individualismul exacerbat", ci-l introducea, fără teamă de contradicție, pe ușa din dos a cultului cîrmaciului "genial", id est prin cultul, personalității supreme a partidului și statului, preludat de cultul eroilor "progresiști" ori "patrioți" (de la Petru cel Mare la Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu etc.). Nu deveniseră oare Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen, Tito, Ceaușescu un soi de "botezători" profani ai popoarelor, în numele unei noi
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
-ntunecime". Sau: "soare negru de strigoi". Sau: "Tot omenescul muribund/ Sîngeră-n linii și volute". Sau: " Corolele grădinilor ascund/ Parfum de dinamita". Cu unele puncte de sprijin în pandemoniumul arghezian sau în priveliștile de hăuri cosmice philippidiene, asemenea texte sumbru rafinate preludează saizecismul expresionist. Cînd se va reconstitui o hartă completă a evoluției poeziei noastre, avem impresia că Nicu Caranica va trebui să figureze între precursorii acestuia. Marea a doua, Marea Roșie, e o proiecție a Purgatoriului. O conștientizare a nenorocirii, un "răgaz
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
Gheorghe Grigurcu Multă vreme, Basarabia ocupată de Uniunea Sovietică a constituit pentru români o aspirație, un vis cu contururi romantice al reîntregirii țării. După evenimentele din 1989, preludate de frămîntările înnoitoare ale Moldovei dintre Prut și Nistru, începute cu vreo doi ani mai devreme, a devenit o problemă. Nu doar o problemă geopolitică, ci și una de factură culturală și psihologică, întrucît izolarea îndelungată a ramurii răsăritene a
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]