10 matches
-
Omul nu a fost, nu este și nu va fi niciodată om, pentru a decide pe urmă dacă primește sau nu să fie dependent de apă, așa cum nu poate să nu fie asociat aerului, hranei, temporalității și altor determinații ale premergerii, duratei și sfârșitului de viață. Material și spiritual, apa condiționează o maximă servitute a omului față de ea, pentru că, în măsura în care omul o bruschează, își atrage de partea sa imediate sau de perspectivă reverse, uneori devastatoare, ale apei. Apa este cauza și
EMIL VAMANU: PROBLEME DE CONŞTIINŢĂ ÎN RAPORTUL APĂ-LUMEA VIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Emil_vamanu_probleme_de_cons_aurel_v_zgheran_1385144967.html [Corola-blog/BlogPost/372328_a_373657]
-
sintagma „cine a pus căcat pe clanță?”. Să mai spun că sub umbrela expresiei și izul emanat, stă rangul de mare creator? Nu, o las pentru altă dată! Ori aici e aici! În chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și nu la Îndemâna oricui bălmăjește sub starea halucinant acusticovizuală, urmare a vreunei intoxicații cu poșircă vândută de nea cutare ce pune preț pe dispreț la a sa bodegă În care... Norocul nostru cu cei care
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
atunci când Înțelegerea ei depășește limitele tradiționale În care este așezată, uneori discursiv, alteori referențial. Interpretarea lucrează, am spus, prin concepte-vedere, prin vârfuri de triunghi. Am definit apoi vederea ca fiind temporalitatea ca existențial al ființei vii, aflată În lume În premergerea către Împlinirea sa identitară. E o vedere-urmă, Însă, pentru că e vederea văzută, nu e vederea prin ochi și nici cea Întoarsă spre el, vederea (de undeva) a ochiului. Repet: e vederea vederii, dar nu felul În care vederea vede, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
figurația umană corespondentă lumii Închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) Încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mîinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rînd, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mîncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de Înecăciunea udă a funeraliilor În solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lesne purtată de vântul luminii și după care, da, abia după care, suntem provizoratul definirii noastre prin precursorat. Și-atunci să ne fie destul că suntem pre-, că ne putem anticipa pe noi înșine și drumul către teritoriile necunoscute prin premergerea unui semn umbros de lumină"1. Se observă că starea prin care se definește precursoratul este una în mișcare, înaintarea către ceva care ne premerge; nu o întoarcere într-un trecut fantasmatic căci nerecuperabil, față de care suntem mereu după, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui capăt viu, nu așezarea, nu rămânerea în odihna ajungerii. Ești preajma Non-Imaginii, în raza chipului Altuia răsărit în suflet. Nu se ajunge până aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea propriei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
figurația umană corespondentă lumii închise și opace) sau pozitive (seria „vizionară”, poetică, a perspectivei „personajului” care se confesează). „Curțile sugrumate”, „casele infirme”, „minore(le) încă blonde (ce) curățau mașinile de gătit și mâinile lor se umpleau de tuci, ca o premergere a nopții”, „borfași de rând, cerșetori și prostituate”, „telali ofticoși, mâncați de rugina lentă a păduchilor”, „căruțele cu zdrențe, cu toate rămășițele civilizației”, „bordeiele pline de înecăciunea udă a funeraliilor în solitudine”, prietenii din „judecătoriile de ocoale”, cu „respirația scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate reduce concomitența la succesiune, adică încrucișarea unor forțe la înșiruirea lor în linie dreaptă. La fel, viața e vîrtej de evenimente, și nu șir de mărgele care decurg una din alta. Că ceva precede altceva și că din această premergere decurge relația cauză-efect este o mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post hoc ergo propter hoc („după ceva, așadar din cauza acelui ceva“) - care reduce coexistența întîmplărilor la un set placid de succesiuni banale
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
punem îl avem înainte de nașterea întrebărilor, respectiv Dumnezeu. Într-o lume care face din a cunoaște o valoare fundamentală acesta este un minus; în schimb, într-o lume în care contemplația ar fi esențială, acesta e un important element pozitiv. Premergerea întru moarte, care pentru Heidegger deschide către autenticitate, se numea la stoici meletê thanatou, având rostul unei deschideri către sine. Unul din semnele lui a trăi (în sens tare, adică autentic) îl constituie încetarea amânărilor, a viețuirii în dulcea umbră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deși se produce o reorizontalizare a condiționărilor discursului, cu un sens non-judicativ măcar bănuit, este sacrificat însuși faptul-de-a-fi al Dasein-ului; acesta nu este trecutul, ci este timp, adică se constituie pe sine prin extaze temporale (cele autentice: reiterarea, clipa și premergerea), care ghidează înseși posibilitățile de a fi ale Dasein-ului. În schimb, adevărul, ca (posibil) principiu fenomenologic al analiticii existențiale, poate susține o reconstituire factică (făptuitoare) a ființării căreia îi este constitutivă relația cu ființa, în întregul ei. Potrivit înseși reglementărilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]