23 matches
-
1477, cănd Matei Corvinul, regele Ungariei prin Decret, a desființat mănăstirea din cauza „moravurilor celor rele și a vieții decăzute" a abaților, prin același decret a dispus ca averea mănăstirii - din care făcea parte și satul Feldioara să fie trecută la prepozitura (consistorul) bisericii fecioarei Maria din orașul Sibiu, averea trecând în anul 1556 la fiscul ungar. În anul 1589 satul Feldioara ajunge în posesiunea lui Balthazar Bathory, care-l deține până în anul 1594, după această dată nu s-au mai găsit
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
în orice caz în timpul regelui Emeric. Ulterior, regele Andrei al II-lea al Ungariei a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Răscoala lui Gheorghe Doja, din cauza căreia Bakócz a devenit din ce în ce mai antipatic în cadrul nobilimii (mulți l-au considerat pe el a fi de vină pentru izbucnirea răscoalei). I-a supărat și pe sașii transilvăneni, pentru că a trecut în subordinea sa directă prepozitura sașilor de la Sibiu și Episcopia de Milcov. Cu acest gest de al său Bakócz a provocat direct trecera sașilor la protestantismul lutheran. La sfârșitul vieții sale a suferit de gută, iar în 1519 a făcut accident vascular cerebral, în urma căruia
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
Cisnădie, Ocna Sibiului, Gușterița etc. Fortificația și biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui Andrei al II-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
Sibiului, Gușterița etc. Fortificația și biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui Andrei al II-lea (1205-1235). La scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, abației cisterciene din Cârța. Acest document
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Printre elementele componente ale acestei incinte se află și Pasajul Scărilor, lângă incinta bisericii evanghelice. Orașul Sibiu a început să se dezvolte după întemeierea Prepoziturii Sibiului în 1191 și mai ales în urma diplomei lui Andrei al II-lea din 1224, prin care Sibiului i-au fost conferite o serie de drepturi și privilegii de natură economică și social-politică. Ca urmare a dezvoltării urbane, au fost
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
fost administrat exclusiv de statul român. Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni, alte organizații religioase importante dezvoltării comunităților germane erau abațiile cisterciene de la Igriș, din Banat și Cârța din Făgăraș. Cea mai timpurie formă de organizare a sașilor a vizat viața religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existență, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu, Nocrich și Brașov, adică zonele de colonizare primară a sașilor pe teritoriul Transilvaniei. Încă din secolul al XIV-lea, sașii
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
comunităților germane erau abațiile cisterciene de la Igriș, din Banat și Cârța din Făgăraș. Cea mai timpurie formă de organizare a sașilor a vizat viața religioasă, Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191. În primii săi ani de existență, prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu, Nocrich și Brașov, adică zonele de colonizare primară a sașilor pe teritoriul Transilvaniei. Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit al Sibiului era una din cele mai importante investituri regale care necesita confirmarea papei. Prepozitura avea sediul la Sibiu, dar au fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat înființarea de capituli și decanate în toate teritoriile săsești cuprinzând în administrare mai puține sate decât districtele și scaunele. Prea puțini capituli erau afiliați prepoziturii Sibiului, majoritatea lor aparținând de episcopatul Transilvaniei. Țara Bârsei, ca de altfel toți capitulii care nu aparțineau de episcopatului Transilvaniei, aparținea Arhiepiscopiei de Strigoniu. A urmat o perioadă în care capitulii și-au consolidat autonomia în secolele al XIII-lea
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici, deoarece regiunea cuprindea mai multe sate care erau în proprietate nobililor, greavilor, prepoziturii Sibiului sau chiar episcopiei Transilvaniei. Din această cauză, numeroși țărani au încercat zadarnic să obțină statutul juridic de „"libertas Cibiniensis"”, cu atât mai mult cu cât existau sate ce nu aparțineau jurisdicției scăunale. Se poate considera că în anul 1263
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății a fost făcută în data de 20 decembrie 1191 sub numele "Cibinium" într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existența unei prepozituri a Sibiului ("praepositura Cibiniensis"), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Prima atestare documentară în forma "Hermannstadt" datează din anul 1366, dar există și o menținue mai veche aiânumelui "Villa Hermanni" (1223). În anul 1241 a fost atacat, cucerit și parțial distrus
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de Alba Iulia, deoarece - spre deosebire de sași - secuii nu au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu fruntea lată, muncitori, temperament iritabil, tăcuți și iubitori de libertate". Numeroși rebeli si revoluționari din Transilvania au fost
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
cistercienilor. Din 1406 datează o scrisoare a călugărițelor din convent către Papa de la Roma, prin care i se cerea dreptatea într-o chestiune litiginoasă. Ulterior anului 1474, când abația cisterciană de la Cârța este desființată, capela Sf. Ecaterina trece sub administrația prepoziturii de Sibiu. Trei ani mai târziu, în 1477, regele Matias Corvinul acordă magistraturii brașovene privilegiul de a numi rectorul capelei. În acest document se arată faptul că lăcașul aparținuse abației de Kerz (Cârța), lucru regăsit și într-un document din
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
că inițial ocupația principală a fost cultura cerealelor. Cu timpul, locuitorii s-au specializat în viticultură. O a doua menționare apare în 1334, numai cu denumirea de Ekemezev. Următoarea menționare este din 1359, în care localitatea apare ca proprietate a prepoziturii ("Probstei") din Sibiu, de care ținea și Probștea Mică ("Kleinprobstdorf"), părți din Bălcaciu ("Bulkesch") și Jidvei ("Seiden"), precum și Ruși ("Reußen"). De aici și denumirea germană de Großprobstdorf (satul cel mare al prepozitului). În 1414 localitatea apare cu traducerea în latină
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
aici și denumirea germană de Großprobstdorf (satul cel mare al prepozitului). În 1414 localitatea apare cu traducerea în latină a denumirii germane, "villa Praepositii". În 1494 apare menționată prima dată denumirea germană de "Groszprozdorff". În 1424 regele Sigismund a desființat prepozitura Sibiului și a tranferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. În 1469 regele Matia Corvin a hotărât ca locuitorii din localitate să-și plăteacă dările împreună cu locuitorii din cele Șapte Scaune. În 1494 funcționari ai comitelui au venit să încaseze ilegal impozite
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
venit să încaseze ilegal impozite, motiv pentru care Consiliul din Sibiu s-a adresat voievodului cu o plângere. Abia în 1499, la ordinul voievodului Transilvaniei, din registrele de impozite ale comitatului au fost radiate localitățile care făcuseră parte din proprietățile prepoziturii. Acest lucru a fost întărit printr-un privilegiu emis în 1505. Conform datelor păstrate în registrele din Sibiu, localitatea era condusă în 1495 de un "Hann" și mai mulți "bătrâni" ("Älteste"). Din 1506 li s-a adăugat și un judecător
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
sau "Andreanum", reiese că ei au fost chemați de regele Geza II, care le-a acordat o serie de privilegii menționate în diplomă. La început, ei s-au constituit în capitlurile Sibiu, Nocrich și Cincu, din care s-a format prepozitura Sibiu (1188-1191). De-aici colonizarea a continuat până la începutul secolului al XIII-lea-teritoriile (regiunile) colonizate în Transilvania alcătuiesc, în 1224, o fâșie îngustă ce se întinde de la Orăștie până la Baraolt. Prin diploma acordată, regele a unit toate comitatele din acest teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau privilegiile acordate coloniștilor germani la început de regele Geysa II (1141-1162). Autonomia lor s-a manifestat mai întâi în plan bisericesc, regele Bela III și legatul papal au hotărât ca biserica sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II (1141-1162). Autonomia lor s-a manifestat mai întâi în plan bisericesc, regele Bela III și legatul papal au hotărât ca biserica sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a intrat în conflict cu prepozitura săsească. După instituirea autonomiei bisericești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de Alba Iulia a intrat în conflict cu prepozitura săsească. După instituirea autonomiei bisericești, a urmat acordarea autonomiei judiciar-administrative a sașilor, la începutul secolului al XIII-lea. Toate aceste drepturi și privilegii au fost incluse în privilegiul special pentru sași, "Andreanum" (1224), al regelui Andrei II (1205-1235). Acordat în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]