14 matches
-
5 <titlu> O sinteză a teoriei literare moderne Veacul nostru a cunoscut, mai mult decât oricare altele, o continuă interogație cu privire la structura și validitatea valorilor, a valorilor politice și morale, dar și literare. Romantismul, simbolismul ori prerafaelitismul, au însemnat, pentru secolul trecut, momente de negație, mai mult sau mai puțin violentă, ale literaturii precedente sau în curs. Dar aceste negații înlocuiesc, de fapt, o convenție literară cu alta, un sistem de valori, cu altul. Revolta dadaiștilor ori
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
asta ca un profesor de erotologie, iar Erminia acceptă învățătura ca pe o decizie ex cathedra. Orice vanitate carnală murise în ea, dacă existase vreodată, și soiul acesta de dispute înfățișa pentru ea cea mai înaltă voluptate posibilă. G. Călinescu - Prerafaelitismul, continuă Ioanide, nu e totul. Îndrăgostit sau căsătorit, bărbatul - vorbesc de cel normal - caută mereu altceva. Sunt femei cu prestigiu exclusiv fizic. Nu-ți vorbesc de simple mizerabile instincte, de femei căutate pentru voluptate. De fapt și în direcția asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sincronizare periferică) fac irelevantă viziunea progresivă, teleologică asupra evoluției formelor și a succesiunii școlilor artistice din Occident (mai ales a celor din Franța, cu tradiția ei „revoluționară”). Doctrinele estetismului postromantic apărute între 1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul englez al lui John Ruskin și Dante Gabriel Rosetti, Simbolismul, Decadentismul. După 1890, e tematizată ruptura: la 1892, un grup de artiști plastici din München intră în conflict cu autoritățile statului bavarez, refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia, Traian Demetrescu, Mihail Cruceanu, Andrei Naum, A. Toma), un postromantism heinian, baladesc și folclorizant, cu elemente „secesioniste” (Șt. O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură. E mult prerafaelitism în lirica lui Petică (prințese clorotice, bolnave), precum este vădită înrîurirea lui Verlaine. Parcurile, grădinile cu havuzuri, păunii, n-au altă origine. În același timp, prin Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
termenul care dă și numele a două mișcări, secesionismul vienez și secesionismul münchenez sau german, în cuprinsul cărora simbolismul joacă un rol important. Simbolismul decupează propriul raport polemic cu naturalismul, pictura academică, fie un raport precursorial, de continuitate în raport cu romantismul, prerafaelitismul. Acest caracter polemic este modelat de contextul culturii naționale, subliniat și nuanțat în cadrul culturilor ale căror națiuni se află într-un proces de emancipare precum în Cehia și Ungaria incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propriile sale ingerințe estetice conferind particularismul, specificul simbolismului românesc din care nu lipsesc reperele decadente. Ca și simbolismul european, simbolismul românesc este unul sincretic, eclectic, suferind influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat ca relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată de temele privilegiate ale decadentismului, un anumit senzualism Jugendstil într-o bună parte din tablourile cu țigănci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de repede, nu numai în Anglia, dar în toată lumea cultă și care a dus numele lui Ruskin în triumf pretutindeni unde arta și problemele ei se puneau cu o adâncă și încordată pasiune"78. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și ceva de la articolul lui Petică, prerafaeliții continuau să servească drept reper, dar nu cu succes, așa cum remarcă Adrian Maniu cu privire la pictura pictorului simbolist Alexis Macedonski, fiul poetului "rozelor ce mor". Critica lui Maniu relevă o serie de trăsături ale prerafaelitismului pe care pictorul român nu reușise să le asimileze. Situarea între doi poli estetici relevă două formule de stilizare, în sensul prerafaelismului, cu un efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image poétique. Admirația pictorilor români pentru Burne-Jones era consolidată de afinitățile "poetice" pe care critica franceză le descoperea între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raport de echivalență, Moreau și Burne-Jones fac schimb de trăsături, pentru a forma imaginea unică a unui ideal pictural de pictură "poetică" așa cum este el configurat de către scriitori. Simbolismul încarnat de Moreau se regăsește într-un raport de sinonimie cu prerafaelitismul reprezentat de Burne-Jones"83. Frăția prerafaelită (Pre-Rapahelite Brotherhood)84 fondată la Londra în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști, William Holman Hunt (1827-1910), Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) și John Everett Millais (1829-1896
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
numai "pe seama originalității naționale". "Originalitatea națională" este recuperabilă ca tradiție bizantină, a cărei expresie cardinală o constituie pictura murală a mânăstirilor, însă criticul împărtășește o viziune eclectică asupra viitorului artelor decorative în România, care ar trebui să mixeze neobizantinismul cu prerafaelitismul și tehnicile decorativiste ale lui Gustave Moreau și Puvis de Chavanes, ambii considerați precursori ai simbolismului. "La această întrebare vom răspunde fără teamă cu o dezmințire că prima sarcină a artei românești va fi să se inspire din arta populară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau izolarea figurei în tablou și întrebuințarea naturei numai ca împodobire decorativă a acesteia (Însemnat tabloul: "Fluturi albi")"182. Esteticianul elogiază la Teișanu "specializarea în arta aplicată a placatelor, sau cucerirea unei superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu să reflecteze cu privire la miniaturismul aproape japonizant al artei lui Teișanu. Sugestia esteticianului ține de o disociere a procedeelor decorative pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]