3,420 matches
-
după multe altele. Dar cel mai lesne e de recunoscut după mers; adică după mersul ideilor și după ținuta științifică a discursului critic. Semnul distinctiv e unul formal: un anumit comportament intelectual, un anumit stil al ideilor și al argumentației, presărat cu asertări, decelări, inferențe, aprehendări și sintagme latiniste. La debutul său, în volumul Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005), craioveanul Cătălin Ghiță se resimte benefic de o astfel de influență. Semnele sunt foarte discrete
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
Bacău, Neamț și Suceava. Când am ajuns dimineață la locul plantarii mi s-a tăiat respirația: am mai organizat acțiuni de amploare, dar niciodată n-am mai văzut așa o desfășurare de forțe că la Udești. Dealurile fuseseră parcelate și presărate cu mănunchiuri de puieți și de săpăligi. Pâlcurile de voluntari cu eșarfe verzi șerpuiau către parcelele repartizate ca niște omizi uriașe. În vârfuri și la poale, camerele, stațiile și antenele de televiziune așteptau începerea transmisiei. Din aer, elicopterul Realității survolă
Superproducţie de voluntariat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82806_a_84131]
-
recunosc că după ce am citit acest text, am stat puțin să încerc să îl înțeleg în întregime... tot nu am reușit, poate pentru că ai vrut să fie din start un articol măcar controversat... cred că este primul articol care, desi presărat cu idei misogine, te face să uiți acest lucru și să ierți pe cel care l-a scris, tocmai pentru că este intitulat Elogiu... Felicitări pentru el! mă gândeam că încercările mele fortzate de a scrie câteva rânduri aici, de ceva
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
ei, a încrederii și totuși a aventurii și lista ar putea continua... Până la urmă, trag concluzia că femeia adevărată e un soi de bărbat, doar că are “dotarea” necesară să fie femeie? O himera frumoasă în care ai curajul să presari brumă de vise care ți-a mai rămas, fanteziile și speranțele, având siguranță că nu o poți avea ? Cam tristă poezia asta @Mircea: Nu și-o ia Bucurenci, că n-are de ce. A scris frumos, curat literar și, cred eu
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
mult două ori pe lună și nu ieșim niciodată la bere. Când sun la o instituție de stat și sunt amânat de trei-patru ori pe motiv că funcționarul pe care-l caut nu e-n birou, incep o lungă perorație, presărată cu vorbe proaste, despre slujbașii care trag chiulul pe banii mei. Invariabil, ieșirea mea nu produce nici un efect la celălalt capăt al firului. Cel mult, mi se închide telefonul în nas. Și totuși, eșecul repetat nu mă convinge să renunț
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
se pare, tocmai evadarea din jocul posesie-posedat. Și se poate specula la nesfîrșit pe această temă. De reținut este tocmai reținerea autoarei, ea nu dorește să șocheze cu tema aleasă, aparent nu dorește să epateze pe nimeni. Experiența descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90 este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine cu gînduri mari în capitală, care primește de acasă bani și mîncare la pachet
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
din pricina precauției mele excesive, iar eu am răspuns că, ținînd mîna pe mînerul umbrelei puteai să te sprijini în ea, și că era mai comodă decît bastonul, care are mînerul în formă de măciulie. Și astfel ne-am continuat drumul, presărat de chicoteli și glume pe seama umbrelei mele. Ne-am așezat la masă, la capătul unei dimineți minunate și, după ce am mîncat, ne-am petrecut mai bine de trei ceasuri jucînd cărți, după cum e obiceiul în timpul acestor excursii la țară. Un
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
Mateiu Caragiale, de exemplu. Filosofia nietzscheeană este cea care înnobilează automat personajele. Voința de putere este o altă clonă brebaniană - originalul (Bunavestire) se pierde undeva pe la sfîrșitul deceniului opt. De atunci, scriitorul nostru a urmat o pantă descendentă, o involuție presărată cu mii de pagini. Nicolae Breban se transformă încet-încet dintr-un scriitor care a avut ceva de spus, într-un straniu caz literar. Nicolae Breban, Voința de putere. Ziua și noaptea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 614p., f.p.
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Hercule Poirot sau Miss Marple. Revăzînd cîteva dintre acele filme, mi-am dat seama că era necesar, ca să fac credibilă și ludică intriga rocambolescă a lui Robert Thomas, să includ flash-back-uri în jurul asasinării lui Marcel. M-am amuzat așadar să presar în film imagini cu femei în timpul nopții, menite să le confirme sau să le infirme spusele. A jongla cu statutul acestor planuri (adevăr sau minciună) însemna să ataci una din temele principale ale acestui gen de film: minciuna, întărită aici
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
cred, cel mai clar provocarea pe care o reprezintă orice nouă carte a scriitorului italian. Nu mai este, bănuiesc, o noutate pentru nimeni că studiile teoretice, eseurile și articolele lui Eco au, în plus, calități literare evidente, sînt scrise excelent, presărate cu exemple sclipitoare (și nu de puține ori amuzante). însă experiența crucială pe care o reprezintă pentru autor (fie în calitatea sa de teoretician, fie în aceea de practician), întîlnirea cu Literatura, ne încurajează să încercăm o lectură în cheie
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
egal, în care oricine să aibă acces la scrierile etice ale înțelepților și la cunoașterea lui Dumnezeu. Dar, mai mult decât atât, dicționarul este un instrument de lucru inclusiv pentru cei care înoată în necunoștință de cauză prin cultura încă presărată de nume și obiceiuri străvechi, din ce în ce mai îndepărtată de preocupările noastre. Pauline Bebe, Femeile și iudaismul. Dicționar. Traducere de Janina Ianoși. Editura Hasefer, București , 2002
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
o mișcare coregrafică, sprijinul pe această coordonată a expresiei trupului și jocul vizual, desenul corpurilor pe o scenă sînt zonele care îl interesează pe Măniuțiu de cîțiva ani în mod evident. Iar semne care l-au condus aici au fost presărate și în Nunta sau Săptămîna luminată, în mișcarea scenică aflată în imediata vecinătate cu cea a dansului. În tot acest demers, teoretic, conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
unul din misterele rămase nerezolvate din Femeia în roșu, deși crimă perfectă nu există, iar amprente textuale probabil că sînt, dacă e să ne uităm și numai la micile "ghionturi" cu "tratamentul fabulator" și "tratamentul halucinatoriu" (Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu) presărate pe-alocuri, și autoironia babețiană a "personajului A.". Singura problemă cu amprentele e că, deși crezute infailibile, printr-o operație chirurgicală de transfer între trei persoane, urmele lor se pot pierde, cum se întîmplă în romanul lui Nedelciu, Babeți și
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra artistului, nu uitați povestea pe care Miller o spune unor copii, presărată cu detalii atât de absurde încât până și copiii ajung să exclame: "Nu te cred... Nu e adevărat." "Ba e adevărat", replică scriitorul, sobru. "Și dacă nu ești cuminte, te plesnesc."
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
nu glumă. Nu mai vorbim de bucuria soldaților care de multă vreme Își doreau o excursie, ultima fiind cu mulți ani În urmă pe traseul GERMANIA-RUSIA. Destul de plicticoasă, de altfel! Actualul traseu de marș era deosebit de pitoresc și a fost presărat cu tot felul de Întâmplări nostime care mențineau la cote Înalte buna dispoziție a participanților. Mici prădăciuni, câteva incendieri, violuri, bătăi cu sau fără folosirea muniției din dotare, ceva obuze prin turlele bisericilor, În fine, tot ce este prevăzut În
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
acestei utopii? Vladimir Tismăneanu oferă un răspuns indirect la această întrebare atașînd la sfîrșitul volumului superbele (chiar și din cea mai pură perspectivă literară vorbind) scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și într-o dureroasă înțelegere umană: "...nu pot să nu tresar cînd vă aud spunînd, ostateci încă ai incandescenței voastre juvenile: «La révolution, nous l'avons tant aimée...». Și nu pot
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
unicatele partidului, cei care știau cum se face propriu-zis o afacere de stat. Să-i adăugăm și pe tehnocrații experți în sugerea de bani de la buget. Direct sau prin interpuși, toți aceștia au întreținut calea corupției după '89. O cale presărată cu îmbogățiri șubițe, cu VIP-uri cu discurs liberal și cu un trecut de securiști impecabil, dar și de tineri cu inițiativa cărora dacă le cauți mai cu atenție în biografie descoperi că au ținut aproape de nucleul corupției post revoluționare
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
mult, la noi s-a practicat și stilul, deloc ortodox, în care primul imperativ era urmat de al doilea, după formula: "Dacă nu se potolește... Umflați-l!" Și exemplele nu lipsesc, ca un cortegiu de lustrații, nu de puține ori presărat cu victime: N. Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Petre Țuțea, Vasile Voiculescu și lista, din nefericire, ar putea umple câteva zeci de pagini. Nepotoliți și potolitori sunt și azi când, chipurile, ne-am descătușat de vechile obiceiuri. Primii, după un
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Gallimard), alta este situația pentru ceea ce numim scrieri scurte. Lui Foucault îi plăcea să se rupă de munca sa, la început printr-o dispersie sistematică a arhivei. Mai este necesar să amintim de fragmentarea extremă a textelor sale? Foucault a presărat în întreaga lume elementele acestei arhive. Ce exemplu mai frumos decât cercetările sale despre universul carceral ar putea fi dat pentru a ilustra preocuparea lui Foucault de a dispersa arhiva pe suporturi total diferite? Pornind de la textul manifest din presă
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
generos rezervat prozei scurte și dramaturgiei. Studiul debutează cu o anticameră biografică a primei părți a vieții, urmată apoi - se putea altfel? - de câteva pagini despre componența, ideologia (“doctrinele” ar putea fi mai potrivit) și mentorii Cercului Literar de la Sibiu, presărate cu portrete ale lui Ion D. Sârbu semnate de Cornel Regman, Aug. Doinaș, Virgil Nemoianu, printre care un interesant “catalog ludic” realizat, pare-se, de Ion Negoițescu. Coordonatele itinerariului existențial al lui Sârbu sunt structurate atent, adesea însoțite de mărturiile
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
un domeniu puțin și temător abordat, ci, mai întîi de toate, discursul solid a lui Paul Bortnovschi, exprimat prin cuvînt și imagine, un discurs plin de forță, de un rafinat și modern mod de a-și privi profesiunea și contemporaneitatea, presărat de-a lungul cărții. Felul în care își comentează decorurile la diferitele spectacole la care a lucrat devine o modalitate care îl introduce pe cititor în dinamica unui alt tip de limbaj, un alt tip de a privi o montare
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
doldora cu opere poetice complete, în manuscris, și cu proze lipsite de valoare, în schimb, de mare întindere. Orgoliul autorilor lezați de un răspuns neconvenabil se manifestă agresiv, după ce aceiași veniseră cu masca falsei modestii pe chip și cu creștetul presărat cu cenușă. Ar mai fi o problemă, reproșul celor care își trimit la redacție lucrările, fără să-și oprească cópii, și li se pierde pe drum astfel tocmai varianta ultimă, refăcută, cea mai lucrată și cea mai dragă autorilor lor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
asta, a spus bărbatul, și o să așteptăm până se întorc locatarii ca să ne arate drumul și să ne ajute. Și din nou au traversat păduricea de pini. Dar acolo unde fusese casa nu mai era acum decât un luminiș mic, presărat cu stânci. Au amuțit amândoi. Pe urmă femeia s-a lăsat să alunece jos și, întinsă pe pietre, a plâns cu fața îngropată în țărână. Să mergem, a spus bărbatul. Încotro? a întrebat ea. Trebuie să găsim vreun drum. Pentru
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Constantin Țoiu 19 aprilie 1974. Pe fața de masă, în dreapta personajului important de care depind multe, se află o pată veche de sos, întinsă, întărită pe care cineva a presărat sare, ca s-o scoată, probabil, sau s-o acopere numai. Cât a țnut conversața, scrumiera (personajul fuma mult) și-așa plină dinainte, se umpluse de tot. Trebuia golită urgent; mirosea de trăznea. Discuța, curios, fără să fie un interogatoriu
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
repezi asupra vizitatorului cel mai apetisant, devorându-l cu o înfiorătoare rapiditate, chiar înainte ca acesta să-și dea seama și să protesteze. Un rău început, fiindcă dedate la carne de om, de cu totul altă prospețme decât pastilele nutritive presărate prin iarbă de către supraveghetorii lor secreț, carnivorele în chestiune capătă o genă de invincibil apetit la adresa genului uman, care cu un secol mai devrme le exterminase, deoarece le consumau oile. Primului vizitator, înfulecat într-un minut, i-au urmat două
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]