240 matches
-
natal, memorialistul face următoarea profeție de credință: "cred că spiritul în care am fost crescut poate fi evocat prin aceste câteva cuvinte: m-am născut și mi-am trăit copilăria în dangătul clopotelor de vecernie, în mirosul tămâiei și gustul prescurei, la umbra bisericii strămoșești". Oare ce dangăt de clopot îl va fi îndemnat pe Petru Groza să scrie la distanță de două sute de pagini aceste cuvinte insultătoare la adresa unor social-democrați români morți în pușcăriile comuniste, cuvinte extrase parcă din manualele
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
bazate pe alte temeiuri. Truman ne cerea, mie și lui Liviu, să-l acoperim cu "milioanele" (erau ani de inflație) obținute atunci când colinda cartierul cu preotul bisericii unde era cântăreț. În schimb, lăsa descuiat, când pleca, geamantanul unde își ținea prescurile. Ce m-a atras, la Don Quijote, la prima lectură? Întrucât țin să respect pariul sincerității, nu vă voi spune nimic despre, eventualele, "emoții estetice". Ceea ce știu cu certitudine este altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
mai știa să oprească, trăgând de zăbale, țintuind alergarea în hamuri. Doamne, cât de liberi și de nesmeriți se înalță pe ei, se bulucesc, se sufocă, înjură, stufăriș de mădulare și de cuvinte, închide-le gura cu un dumicat de prescură. Ține-le firea în lanț, găsește-le cușcă și botniță și la picioare pune-le fiare. De ce ai aștepta să te vâneze și apoi să te schingiuie și să te omoare? Poți să mergi blând și șezând netemător, pe spinarea
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
un nabab prin toată România Tainică-o Țară care îi aparține... Artur Silveștri a fost un semn de la Dumnezeu pentru a ne demonstra că totul ține de noi, de verticalitatea cu care privim lucrurile esențiale... S-a frânt că o prescure, pentru noi, fiecare”. Unul dintre Marii Duhovnici și Mărturisitori ai Ortodoxiei, pătimitor al prigoanelor și persecuțiilor atee din veacul al XX-lea, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc ne arata măsură trăirii creștinului autentic, a ortodoxului mistico-ascetic prin excelență: „Nu este vorba
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
secară, Grăul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea când e de cosit. Să văd pâinea bună în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu Pe Iisus să-l văd rastignit pe Cruce In prescura care la altar s-aduce. Curășește-mi gândul inima o spală, Să nu am în gură vorbe se ocară. Fă să piară Doamne răul tot din mine, Să rămână doar ce-i frumos și bine. Viersul meu să fie apă cristalină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
din lanul de secară,Grăul copt în holde să-l văd aurit,Unduind ca marea când e de cosit.Să văd pâinea bună în spicul de grâuși sămânța vieții în apa din râuPe Iisus să-l văd rastignit pe CruceIn prescura care la altar s-aduce.Curășește-mi gândul inima o spală,Să nu am în gură vorbe se ocară.Fă să piară Doamne răul tot din mine,Să rămână doar ce-i frumos și bine.Viersul meu să fie apă cristalină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l/ multplînsumi suflet exilîndu-l Tatăl/ într-un mormînt al lacrimilor tale“ (Tu). Cititorul poeziei lui Horia Zilieru are două „soluții“ de lectură: fie
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
mergînd pe manuscripte palimpseste./ Amarnic drog te mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma în gînd troița călătoare/ cu Maica din icoana văzătoare/ pe bolta surdă depănîndu-l ghemul/ acelui drum fără de capăt. Unde/ l-au
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
administrativă a unei biserici sau mănăstiri. 2. Părintele Virgil Gheorghiu redevine preot al Bisericii Române în Le Monde, 3 martie 1966, p. 10. 3. De fapt, pistornic este un sigiliu de piatră sau de lemn folosit pentru a imprima pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 4. Revista Biserica Ortodoxă Română apare neîntrerupt din anul 1882 până astăzi. 5. Revista Glasul Bisericii apare neîntrerupt din anul 1948 până în prezent. 6. Olimp Căciulă - A cunoscut Iosif Flaviu pe Apostolul Pavel? în Glasul
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
lampioane... limonadă... fracuri, decorațiuni, decorați, donițe, menajerii, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, hîrdaie, bone, doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e Balada rabiatei Arabella: "Arabella lui Glucoză/ și-a făcut rost de-un buldozer/ și-a luat-o cu el prin sat/ chitită pe demolat"... ceea ce, evident, a stârnit populația din Scăieți la înjurături "de parastas, de patrafir și de prescură/ și ce le-a mai venit la gură,/ cum cere datina străbună": "Fă, îți dezafectăm mașina,/ te fugărim ca pe Nadina,/ ca să te saturi de răscoală./ Civilizația rurală/ e concepută ca să ție/ din moși-strămoși întru vecie...". Evident, balada se încheie
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
de fier, și-a folosit instinctul de conservare să-și crească cei patru copii: Ana, Gheorghe, Vasile și Arcadie, pentru că bunicul se implica mai puțin în viața de familie, fiind ocupat tot timpul cu biserica, de unde aducea colaci, pomeni și prescuri, cu atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-ntorc și, în plus, am plecat special de acasă să particip la o îngropăciune. Chiar aproape de prag, în semiântuneric, o femeie în genunchi spală cu cârpa scândurile chioșcului. Fără să se ridice, împinge încetișor în față căldărușa. - Domnu’, dacă vrei prescură și lumânări, mai așteaptă, mai am de șters și de frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de crin veșted; sub grindă, într-un lăstar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea-s rămase din vremurile de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o scoase la iveală dintr-un cotlon al casei. După care, ridicându-se cu un oftat de pe scaun, își agăță cu băgare de seamă scripca strămoșească la loc în perete și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
incert, labil, înveninat de umorile încercărilor acumulate inclusiv în dimensiunea ancestrală ("Nu ai de la mine, / nu am de la tine decît umbra în descreștere / niște ulcioare de umplere să nu însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și lîna mielului anonim, duhul amar care / spune că ne-am mai dus, dar că nu mai venim" - 11 miniaturi ale plînsului), poeta urmărește o redempțiune ce trebuie să învingă blocuri compacte de materie apocaliptică. Ele îi
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care la altar s-aduce. ,, - Ochiul curat - ......................................................................... Am început comentariul prin aceste versuri din ultimul capitol al cărții cu același nume Ochiul curat, considerând că poeta Dorina Stoica mânuiește cu pricepere cuvintul știind să scoată la iveală toate forțele lui
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creștinii de-a lungul anului. În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Tot în Joia Mare, în Maramureș nu se dă prescura acasă, ci se oprește de la toată lumea, căci din ea se pregătesc pastile. Seară, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, făcute din pânză albă și cusute cu negru. Vopsitul ouălor în roșu se face în
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
răstignit". Dragostea care-i dă fiori poetului se materializează într-o zeiță superbă pe care, înflăcărat precum zeul Amor, este nerăbdătror s-o strângă la piept ca pe o "lacrimă de post, făcând mătănii în fiecare dimineață cu chip de prescură" - și o dumnezeiește pentru eternitate. În extazul adorației, dragostea o ține "în dinți, în mansarda inimii" , altfel ar sufocau-o dacă nu i-ar da libertatea să se bucure de lumina cerească, fiindcă în aceeași situație de beatitudine se găsește
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
la Înălțare, se spune că cerul e deschis. Celui ce-n acest timp moare, sufletul în rai e trimis. În sfântă zi e prăznuită Sărbătoarea Eroilor. De duhovnici e amintită creștinilor, jertfirea lor. Morților se dă pomană cu lumină și prescură, lângă porția de hrană, un pahar de băutură. După tradiție sfântă, din zori de zi la înserat, credincioșii se salută, spunând ,,Hristos s-a înălțat!" Prin obiceiuri străbune, ouă în roșu se vopsesc și se invocă minune de credincioși, când
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
și bălării, vestire de Prunc, născut și dus la ceruri seara pe-un braț de cruce de un înger... Se-aud colindele din Răsărit în liniștea fără de nume și-acum coboară ceru-n lume, rupând din pâine și din vin, prescuri, în staulul pustiu... E laudă și plâns și imn și numai zare-nseninată într-o eternă sărbătoare... Și tu, măicuță, să apari din neguri de singurătate și să-mi aduci din podul tău urcior cu vin și cu bucate și-o
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]