442 matches
-
modifică destinul. "Cu una dintre acele aparent absurde intuiții sufletești, de care pe moment nu ții seama, însă rămân înauntru, ca să iasă la lumină peste luni și ani, când mecanismul destinului se va pune în mișcare, Antonio a avut un presentiment: de parcă... fulgerătoarea întâlnire a privirilor ar fi stabilit fără știrea lor o legătură neștirbită în veșnicie. Deja în trecut, mai mult decât o dată, constatase incredibila putere a dragostei, în stare să reînndoade cu nesfârșită tenacitate și răbdare, de-a-lungul unor întâmplări
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
am văzut umbrela la locul ei, ca și cum ar fi încercat să mă prevină cu privire la ceva, dar nu i-am dat importanță. Nici nu am coborît bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un asemenea artefact, am fost tentat să mă întorc din nou
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
de convingeri, un om care nu scrie decît despre lucruri în care crede. Ca să observi toate astea nu e nevoie să faci parte dintr-un club de adulatori halucinați. E suficient să ai o percepție calmă, liberă de frustrări și presentimente. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri în expresia de sine Prietenie probabil că există între Dvs.. Îmi amintesc că într-un interviu televizat de acum cîțiva ani ați afirmat, citez aproximativ, că, deși de la un moment median al vieții
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
întîi dintr-un signal, inclus în somnul grefierului. Ceea ce la Walter Benjamin era șalul sau pălăria de paie devine la personajul lui Cimpoeșu pasărea în zborul ei planat. Accentul e pus aici nu pe euforia dobîndită în vis, ci pe presentimentul de groază. Judele povestește că a simțit bătaia aripilor care i-a trimis un aer rece în obraji, și a rămas încremenit în fața privirii fixe din pupilele roșii, cenușii sau galbene, sinistre, iar penajul păsării și-a modificat brusc culoarea
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
au stîrnit entuziasmul prietenilor și au atras atenția cîtorva critici. Aveam să împlinesc douăzeci și trei de ani luna următoare, săvîrșisem infracțiunea de a nu mă prezenta la serviciul militar, eram veteran după două blenoragii, și fumam zilnic, fără nici un presentiment, șaizeci de țigări de tutun tare. Timpul liber mi-l petreceam cînd în Barranquilla, cînd la Cartagena de Indias, pe coasta dinspre Marea Caraibilor a Columbiei, supraviețuind regește cu ce mi se plătea pentru notele zilnice la Heraldul, abia puțin
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și el într-un biet eroism al supraviețuirii. Artistul protestează, denunță vehement, se luptă cu materia și cu fantasmele, apoi, vlăguit moral, cade în melancolie. Observă, comentează și transformă eșecul în ceremonial. Fără a-l lega în vreun fel de presentimente sumbre sau de angoase milenariste, el este tot mai mult un hermeneut al crizei, dacă nu chiar un profet al entropiei. Într-un mod exemplar și paradigmatic, această stare se regăsește și în sculptura românească de astăzi. Citind impasul global
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-o orbire de sine învârtoșind echivocuri - începusem să dezghioc o infimă descurajare, presentiment salin că dinspre oricine reciprocitatea vreunui râs înfundat - fără cruzimea vreunei îndoieli - are rarisima șansă de-a izbucni homeric. Trîitor ascuns Vedeam capul strivit al unui șarpe atârnând pe-o ferăstruică rotundă, făcând parcă mătănii în asfințit și mă găsisem
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
complementară pe aceeași temă este, în același număr de revistă, aceea a dlui Mac Linscott Ricketts. * În revista Spiritul critic („revistă cu volum și periodicitate variabile”), numărul 4, descoperim un Nicolae Breban în ipostază de critic literar: O viziune a presentimentelor la Nichita Stănescu. Dl Breban semnalează cîteva poezii în care marele poet și-a presimțit, în mod frapant, sfîrșitul. * La Bistrița, apare o nouă revistă, Litera Nordului. Numărul 1, anul 1 din 2003 promite, ca să zicem așa.Așteptăm urmarea. Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
și cel sanguin) proliferarea muzicii savante (cele două toposuri fiind, de altfel, singurele care ocrotesc și hrănesc muzica de tip cult). De data aceasta însă creațiile sonore par a sta sub semnul pasiunii, ca sevă învietoare a afectivității ori ca presentiment al dragostei și al infinitului după care tânjește orice suflet sensibil. 15. Muzica epocilor melancolice se impune prin eleganța și eficacitatea soluțiilor, dar și prin tempoul desfășurărilor și al modulațiilor întru precipitarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor și, în final, a
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
am descoperit până la această vârstă și habar nu am cum vor vota românii, mă prefac a nu observa încărcătura emoțională a perioadei și încerc să mă refer la ceea ce am observat de vreo săptămână încoace. O fac însă mânat de presentimente rele, induse de ceea ce văd în jurul meu. Indiferență, descurajare, nepăsare. Scindare. Ziarele au scris despre o așa-zisă radicalizare a campaniei, pe măsură ce ne apropiam de punctul de maximă intensitate - 28 noiembrie. Sincer să fiu, n-am descifrat nici un fel de
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
dincolo de faptele de eroism, pământenii din viitor asigură partea amuzantă a cărții întrucât ei nu înțeleg mai nimic din tot ce li se întâmplă pe străvechea și pura (prin ingenuitatea ei) planetă. Au în echipaj un... xenolog, dar dincolo de vagi presentimente nu ajung niciodată să separe realitatea de vis. Bătrânul Ronnie formulează chiar un frumos paradox: "Trebuie să înveți o grămadă de lucruri ca să scapi de iluzia cunoașterii și să-ți dai cu adevărat seama că nu știi nimic." Finalul, de
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Cineva s-a străduit (negreșit la dorința amfitrionului) să adune tot ce împrăștia verbal de dimineața până seara magistrul, abordând mereu alte subiecte (în acest fel au prins cheag convorbirile cu Eckermann). Schiller s-a consumat precipitat, poate că și presentimentul sfârșitului apropiat i-a insuflat energia de a lucra în transă, necedând maladiilor și disperării. într-un editorial recent, un ziarist german susține că deviza care poate fi împrumutată ca o lecție a marelui înaintaș este: ,să sfidăm letargia!" A
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
decît să constate satisfacția cu care le acceptă ca fiind emanații ale propriei lor intuiții. De fapt, intuiția este cea care, peremptoriu, fascinează în cartea lui Dan Dediu. întregul alai al supozițiilor, demonstrațiilor, bilanțurilor pornește din pînza freatică a unui presentiment deopotrivă fortifiant și verosimil, pertinent și autoritar. Categoric, Dediu are instinctul de a dezvălui, de a dezbrăca trupul judecăților de valoare, ungîndu-i din belșug nuditatea cu acuitate și elocință. 3) E ca și cum ai savura o banană, ce-și lasă urma
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
un chip insuportabil. Alt motiv care explică repulsia ce-i inspiră Otello și Desdemona, cuplu fizic atît de seducător. Desdemona, la rîndul ei, în actul ultim se purifică în fața oglinzii pentru a-și transforma chipul într-o viitoare mască mortuară: presentiment al morții pe care albul feței îl anunță, contrast poetic cu albul voalului ce-i va servi de instrument lui Otello pentru a o strangula. Desdemona, „împachetată” ca într-o instalație a celebrului Cristo, moare în alb. Și, în fața aceleiași
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea agoniilor/ apel pentru restabilirea circulației/ prin labirintul viselor defuncte” (Ora 25). Mai avem a face în acest prim capitol cu notificări febrile ale nopții și solitudinii, precum un presentiment al nopții istorice și al izolării forțate de care va avea parte în curînd întreaga literatură, întreaga obște românească: “Mîinile difuze ale înserării/ au început să coboare pe acoperișuri,/ au început să mîngîie/ cu degetele lor calme/ frunțile din țiglă
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
în adîncimi; dar nici romanul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît romanul. Paris, 10 August 1939. întors de la țară, revin într-un Paris plin de așteptare și febră. Presentimentul războiului. Agonia. Europei? Elitele presimt moartea. Mă-ntorc în București, curînd. Va fi, cred, nevoie să fiu acolo. Problemele mele personale îmi par a fi, deodată, de-o intolerabilă meschinărie. Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
--- (urmare din numărul trecut) 20 Iulie. - Am cumparat jurnalul lui André Gîde. Sînt în el, uneori, lucruri aproape imbecile. Ce mi se pare curios și fără scuze e faptul că în Iulie 1914, nu avea niciun presentiment al războiului, al dramei lumii ce stă gata să izbucnească. Preocupările lui sînt ridicule (niciun fel de participare!): la 1 Iulie, o "durere de cap, umilitoare", care "aprčs diner,...s'est dissipé". în ziua de 2 Iulie, se plînge că
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
de secol XIX, "fin-de siécle", atunci când apare ideea eșecului omului modern, a falimentului educației, a dezagregării societății, în ciuda aparenței de lume consolidată. Avântul nemaiîntâlnit al științelor, marile descoperiri ale fizicii, abia acestea îi dau lui Henry Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
de foarte multe ori tragică, a balcanismului, culori tari zugrăvesc teroarea istoriei: ,,Vrajbă și spaimă!/ Pragul casei e frânt/ Satele ard,/ Câmpiile pier,/ În vreme ce noi/ Urcăm eliberați/ Pe colinele morții.” (Lumina Dardaniei). Lacrimile au funcție unificatoare, punte între sensibilități similare. Presentimentul paradisiac rămâne aproape. Baki Ymeri crede în Dumnezeu, în dragostea autentică, apreciază noblețea bărbăției, respectul față de părinți, simplitatea fidelității. Rugăciunea curată alină multe din suferințele pământești: ,,Doamne,/ Cât de aproape de mine tu ești/ Și cât de departe/ Noi suntem de
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând citind un roman, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că de fapt nu vrem să știm mai mult. Ne e frică de final și am preferea să nu-l știm. Iată deci unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
unui român memorialistic al soțului ei, care, ca fost prizonier în Iugoslavia, a simțit nevoia să-și istorisească în scris peripețiile. "Scriitorul" nu are chef să parcurgă opera unui diletant și, în plus, se burzuluiește la vederea ei dintr-un presentiment al rivalității, care, din nefericire, i se confirmă. Marianne abandonează lectură românului Hotel Europa și citește exclusiv textul diletantului, iar la sfârșit exclama: "- Am terminat și să știi că mi-a placut." Personajul-narator recunoaște cu umor: "Sincer să fiu, credeam
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
într-un altundeva, pe care interdicția inițială nici nu ne lasă să-l bănuim, presupune o apropiere de moarte. Căci moartea este simbolul absolut al trecerilor și al tărîmului de dincolo. Ceea ce semnalează pasiunea erotică, susține Bataille, este tocmai un presentiment al sfîrșitului, un fel de angoasa morbida, o "aureola de moarte", ca să folosesc fericită expresie a autorului. În ființă iubita întrezărim apropierea morții, cum bine știm, de altfel, din sonetele lui Shakespeare ori din poemele lui Donne. Dar mai întrezărim
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
mai mult: probează că în linia mare a noului curent sînt purtătorii de cuvînt ai celei mai moderne expresivități. Cum s-a ajuns aici? Voi începe cu o mărturisire personală. Pe cînd pregăteam o cercetare de natură bibliografică incitat de presentimentul marilor mutații (dinspre simbolism spre ceva pe care l-aș fi numit, absolut preliminar, postsimbolism) mi-a atras atenția o notă semnată în anii '30 în coloanele ziarului Vremea de cel ce avea să devină curînd unanim apreciatul gînditor Constantin
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]