445 matches
-
atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai muzicii, de la Augustin la Isidor din Sevilla, constituie puntea de trecere de la lumea antică la cea medievală; ei sunt încă înrădăcinați în cultura antichității clasice, cu câteva presentimente mai mult sau mai puțin conștiente, despre profundele transformări care au avut loc în muzică sau erau în curs, în structura tehnică și funcția sa socială. 2.8 Atitudinea generală a Sfinților Părinți față de muzică Aproape toți primii părinți ai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sau asiatică. În istoria muzicii, după cum am văzut, au fost numeroși muzicienii care au afirmat că muzica este mijlocul prin care se întâlnește divinitatea. Îl cităm doar pe Ernst Theodor Amadeus Hoffmann (1776-1822) ca „purtător de cuvânt” al tuturor celorlalți: „Presentimentul a ceea ce este mai înalt și mai sfânt, a forței spirituale care aprinde flăcările în toată natura, se exprimă prin intermediul notelor; astfel, muzica devine expresia celei mai înalte împliniri a existenței”. La sfârșitul acestei sintetice incursiuni în istoria muzicii sacre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
năzuințele și scopurile lor". "Națiunea cea mai ignorantă, adaugă el, cea mai plină de prejudecăți este din acest punct de vedere, adesea, cea dintîi: epoca dorințelor de emigrare și a călătoriilor pline de speranță, în străinătate, reprezintă deja boală, morbiditate, presentiment al morții"205. Nu se putea să fii mai explicit în exaltarea tacită a virtuților particulare ale poporului german considerat primitiv atît de către francezi, de englezi sau de italieni cît și de către aristocrația luminată care domnea asupra lui. Totuși, a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
urmează pas cu pas toate ipostazele tehnicilor de divinație În diferitele epoci și culturi, se Încadrează și modelul propus de John Collins (apud A. Lehmann, J. Myers, 1985, p. 197): a) visele reprezintă forma cea mai răspândită de divinație; b) presentimentele - indivizii anticipează unele evenimente sau cer unor specialiști ai divinației să le interpreteze aceste stări; c) acțiunile corpului - sughițul, strănutul, zbaterea ochiului sunt considerate elemente care anunță anumite evenimente sau acțiuni; d) ordaliile sunt acțiuni de divinație, referitoare la statutul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naturale - formele plantelor, mișcările copacilor, schimbările meteorologice, traseul astrelor etc.); j) alte forme de divinație (precum moartea neașteptată). La rândul său, Evan M. Zuesse (1987b, vol. IV, p. 376) propune o tipologie Întemeiată pe trei mari familii: a) divinația intuitivă (presentimente, viziuni ale persoanelor charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decodarea pe baza unei „științe” a manifestărilor impersonale: astrologia, numerologia, cititul În palmă sau În alte forme ale naturii). Riturile divinatorii pot să se rezume la practici individuale sau În grup restrâns. Ele pot fi performate de oameni obișnuiți (interpretarea presentimentelor, a viselor, a semnelor din cafea sau a liniilor din palmă) sau pot căpăta dimensiuni sociale ample, fiind performate de persoane care aparțin unor grupuri sau chiar organizații specializate. Astfel, sistemul oracolelor conduce la apariția unor congregații de specialiști În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G. Bacovia. P.-P. este însă, în primul rând, un eminescianizant. Lirismul lui, în care răzbate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Creator și creatură” și este, în sfârșit, „vocea lui Dumnezeu”, expresie care trimite la o temă de inspirație augustiniană, și anume conștiința ca voce a lui Dumnezeu în noi. Pentru a prezenta concepția sa despre conștiință, vorbește despre un anumit presentiment al sacrului, un instinct spiritual - așezat în intimitatea omului - care permite să recunoască și să îmbrățișeze imperativul religios. În acest mod, ea este accesibilă fie pentru cei care gândesc și acționează ca și cum nu ar fi nimic obiectiv în cadrul religiei, fie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv, Lucian Blaga fiind (alături de câțiva, puțini) doar o excepție. Mai apoi, însă, cizelând cu migală versul, dar, mai ales, conferindu-i o dramatică încărcătură emoțională prin presentimentul iminentei morți, B. reușește să transmită, prin câteva dintre ultimele sale poezii, fiorul autenticei trăiri întru artă: „M-a fulgerat dureroasă dorința plecării. [...] Umbra tristeții mele s-acopere lumea. De ce mai plânge cineva când sufăr eu destul? Nu mă clătinați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
lui Jupiter, arată perseverență; pe al lui Saturn, arată fatalitate; pe muntele lui Mercur, o carieră de negustor; pe muntele lui Marte, o configurație militară. O insulă reprezintă o cădere morală; adulter, pe muntele lui Venus; pe muntele Lunii, arată presentimente. Punctele albicioase și găurile sunt de rău augur; linii pe muntele lui Venus indică boli; pe muntele lui Jupiter, riscuri în serviciu, orgoliu; pe muntele lui Saturn, indică dificultăți în destin. Când pielea palmelor e mai galbenă, poate fi un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
clar și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând pe când citim, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că nu vrem să știm mai mult. Ne e frică de final și am preferea să nu-l știm. Iată, deci, unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de a afla ce face Dickens cu eroii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
larg deschiși și gura căscată, ca să vezi și să simți gustul fiecărei părticele din coborâre? Odată starea de spirit instalată, propozițiile, incidentele, străluminările revin mereu. Victima se simte iar copil. Biserica așteaptă sânge proaspăt. Un tată, ca o stafie, are presentimentul că fiul îi va muri. Iată cum e subminată cronologia într-un mod nou și subtil. Viitorul pare deja trecut, toate momentele sunt simultane, trăim toate vremurile deodată. Capitolul al cincilea îngroașă mult "umbra" cu care începe (repetând finalul capitolului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiica la o școală catolică din alte motive decât religia, însă). Aceasta nu înseamnă că refuză ordinea catolică a lumii. Universul ei se supune lui Dumnezeu. Pe de altă parte, universul lui Ralph e total anarhic, în ciuda faptului că are presentimentul morții. Diferența între Ralph și Helen stă în aceea că Ralph gândește totul în relație cu sexul, în vreme ce Helen așteaptă marea iubire. Poate că nici autorul însuși nu și-a dat seama ce uscat e Ralph ca personaj, din cauza ateismului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare astfel scrisă meticulos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
este țesută cu destulă justețe, ne lăsăm antrenați de emoția personajelor; căci, cu cât sunt ele mai emoționate, cu atât mai puțin ne lasă libertatea de a reflecta dacă au motiv să fie. Filosofii să nu ne mai sâcâie cu privire la presentimente, la instinctele pe care le utilizăm în aceste întâlniri; să nu mai aibă nimic de criticat, de exemplu, că un tată, în prezența unui fiu necunoscut, simte o emoție ascunsă care o ia înaintea lămuririi situației: ei ne demonstrează, fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Maiorescu, prim-ministru la vremea aceea, a fost destul de meschin ca să nu-i acorde lui Iorga permisiunea să participe ca delegat român. Dar Iorga s-a dus totuși și își amintea mai tîrziu de atmosfera încărcată a Congresului și de presentimentele tuturor participanților 238. A susținut două comunicări, una despre Bazele necesare ale noii istorii a Evului Mediu, iar cealaltă despre Supraviețuitorii bizantini din țările Române. În octombrie 1913, Iorga a plecat la Belgrad ca să-i prezinte regelui Petru I al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
porții Palatului. Regele era interesat doar de comorile palpabile. Iar vînturile reci care băteau dinspre Moldova ucideau dragostea disprețuită a națiunii române. Atunci cînd Carol i-a părăsit pe prințesa Elena și pe fiul său Mihai, Brătienii au avut un presentiment. Privind lucrurile retrospectiv, exilarea lui Carol era justificată, în ciuda faptului că Iorga își exprimase de multe ori ura față de acest aranjament; dar Iorga nu era deloc politician, pe cînd Brătienii erau. Din cauza afecțiunii sale personale față de Carol și a urii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război (1978), M. își propune să înregistreze minuțios toate scrierile autorului referitoare la viața militară, angrenând în expunere pe memorialist, pe povestitor, pe romancier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
reflectă evenimentele ritualice ale vieții: nunta și moartea. „Obloanele”, „pridvorul", „poarta”, „hornul” trăgând „alene din ciubuc” fac din casa amintirii un univers cald și intim, ce ține la distanță securizanta teroare a morții, lăsând să se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. Tânăra pereche de ieri sau de acum trăiește, sub oblăduirea căminului, efemeritatea clipei sărbătorești a iubirii și a nunții, recurente În șirul generațiilor, având ca martor, clopotul din „turnul vechi din sat”. Ambivalența sunetului „de nunta sau de moarte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]