10 matches
-
a plâns Clemanceau în 1918, în ziua când s-a încheiat armistițiul cu Germania... când cu, Capitularea Germaniei... Cred că știi!.. „Atâtea sacrificii, i-a spus bătrânul primministru, fiicei sale... Atâtea sacrificii care nu vor servi la nimic.!” Iată că presimțământul lui, s-a confirmat la nici douăzeci de ani.. Așa e destinul omenirii, domnule...să nu-și găsească niciodată limanul... Într-un continuu neastâmpăr. Pentru că neastâmpărul acesta e sădit în om, domnule..! Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zâmbi el larg, satisfăcut, ca unei cunoștințe, și îi făcu semn cu mâna... „Hai, cu noi..!”... L-au luat cu ei, pe Florin, iar noi ne-am uitat după dânsul, cum ieșea pe ușă, între cei doi milițieni, cu înspăimântătorul presimțământ, că-l vedeam pentru ultima oară... Și, ca o străfulgerare, înaintea ochilor mi s-a arătat...Golgota cu cele Trei Cruci... Totul se petrecu repede... ca un vârtej. Dar, n-am apucat să ne revenim din uimire, că, în clasă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
iulie 1952 Cred că lucrurile se vor aranja - mă gândesc la munca mea și la bani. Am avut de altfel ieri câteva indicii de bun augur și intuiția a ceva fast care va să vină. Mai mult decât atât, am presimțământul că treburile Spaniei se vor aranja și ele cât de curând. În dimineața asta am avut curajul să merg la Maria Pavlovna. A fost foarte bună cu mine. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. De mâine vom reîncepe lecțiile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu indicarea naturii elegiace a liricii sale, am determinat și vibrația ei diferențială, și chiar universul moral în care se mișcă. D. Pillat este un horațian, depănând intuiția timpului ireparabil cu regretul insistent după copilărie și adolescență, mai apoi cu presimțământul morții, fatală finalitate a curgerii vremii, cu ireversibila ei lege, provocând totuși o senină, o temperată melancolie. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Povestea celui din urmă sfânt, cu schițe de Petru Georgescu-Rachtivanu, Paris, 1912; Visări păgâne, București, 1912; Eternități de-o clipă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
materia brută, care o are aici, un corp mai fin, eteric, care să se potrivească cu starea sa nouă? Eu cred în aceasta și aflu o mângâiere. Ce ar fi oare omul dacă n-ar căta să intre măcar prentr-un presimțământ întunecos și straniu în viața sa viitoare spre a căpăta o idee despre ceea ce conține? Ce am fi noi toți dacă n-am crede în aceasta mai mult sau mai puțin clar și adevărat, dacă nu e om care să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl numesc: lumea de spirite. - Însă, domnule conte, zisei, mintea ni spune... - Mintea, repetă el, întrerupîndu-mă, ce e mintea, ce e astă proprietate de-a analiza fiecare gândire, fiecare simțământ al aproapelui său? Părinte! ce e mintea în asemănare cu presimțămîntul? mintea în asemănare cu credința? Cine cunoaște o lume mai bună și o visează numai pe ea, cine crede intim și tare la o unire a simțămintelor sale cu autorul lor, care e Dumnezeu, acela lucră en gros, cine însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arătă, cu o claritate pe care nu o pot descrie, unirea între Dumnezeu și om, între lumea pământească și cea spirituală. El fu acela care-mi dovedi esistența unei relațiuni între noi și lumea spiritelor, care se manifestă prin visuri, presimțăminte, prin simțiri întunecoase, care dovedesc influința unei puteri superioare. El fu acela care primi adevărul esistinței fantasmelor curățită de orice superstițiune, adecă: el nega o manifestare materiala, însă o primi încît se atinge de influința unor ființe superioare asupra simțurilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deșteaptă, căci a trămis de-abia de cinci minute nu știu unde pe camerieră. {EminescuOpVIII 572} Eu alergai în camera soției mele. Iulia sta într-un jeț înaintea toaletei sale, ca și când n-ar fi auzit venirea mea. - Mulțămescu-ți, Doamne, că se-mplinise presimțământul meu!... neci un răspuns. Iulia, eschiamai înfricat, Iulia, nu mă auzi tu?... Aceeași tăcere. Ea sta tăcută înaintea oglindei și frumoasele ei trăsături se reflectau în sticlă:... lanțul câștigat era împregiurul gâtului ei, și ochii săi întunecoși albaștri mă priveau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea cu zăpadă. Ingerii călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dizgrațios, a avut un răsunet neașteptat la tinerii poeți bucovineni: Neculai Roșca, Iulian Vesper, Mircea Streinul, E. Ar. Zaharia, George Drumur, Traian Chelariu, Teofil Lianu, Gh. Antonovici etc. Dintre ei Mircea Streinul se individualizează fragmentar în poezii delirante, litanice, cu presimțământul morții: Îi cad pe umeri stele și, totuși, e voios; în mâna lui stejarii sunt nuiele - de câte ori păduri n-a strâns de jos! * Presimt porțile acestui pământ. Numeroși alți versificatori au apărut în ultimul deceniu, turburat de război, o clasificare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]