95 matches
-
la Sofia (17 mai 1933) și la Budapesta (22 mai 1933). Conferința lui Del Vecchio a fost publicată În Bulletin trimestriel de la Société de Legislation comparée de Paris (1934, nr. 4) . În sumar ni se prezintă: I. Organizațiile statale și prestatale; II. Definiția Statului, Etatism, legalitate, pozitivitate; III. Productivitatea juridică originară a indivizilor și grupurilor. Consecințe pentru viața Statului: necesitatea unei lucrări (activități) permanente a acestuia; IV. Exemple istorice. Disoluția Imperiului Carolingian și și fenomenologia politicii subsecventă. Manifestări caracteristice ale crizei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
permanente, de conciliere sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua poziție - relevă filosoful neokantian - rezidă În afirmația că „un anumit caracter politic” poate fi constatat chiar În faza numită prestatală, În familia patriarhală, așa cum ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată, simultan, un caracter public, dar și privat, de exemplu În funcția penală; deci: cu caracter politic! De fapt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putea spune, că această viață s-ar simplifica până la o anulare aproape completă”. În opțiunea pe care a asumat-o și definit-o, Giorgio del Vecchio conchide peremptoriu: „A recunoaște procesul etatizării Dreptului, semnifică totuși a admite existența fazelor juridice prestatale și chiar antistatale. De altfel, etatizarea nu este altceva decât o complicare și am putea să zicem, o ridicare la puterea doua, a pozitivității”. Filosoful explică ce Înseamnă pozitivitatea, când scrie: „Într-adevăr, atunci când este nevoie mereu de un progres
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Horodiștea și Tudora (jud. Botoșani).43 Aceste așezări întărite arată un anumit grad de organizare politică și militară a societății de pe teritoriul Moldovei, care prefațează evoluția societății românești spre organizarea cnezatelor și voievodatelor, ca organisme politice specifice românilor din perioada prestatală. Nu departe de comuna Filipeni, pe teritoriul satului Oțelești (comuna Izvorul Berheciului), care, inițial, au făcut parte din aceeași moșie dăruită pisarului Oțel în 1437, de domnii Moldovei Ilie și Ștefan, se află o fostă cetate (Cetățuia) a cărei urme
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primele decenii după Descălecare. Admitem numai că populația era rară, trăind în comunități mici, pe care le numim sate, deși satele nu erau singura formă de locuire, și care își schimbau locul în cadrul aceluiași hotar. Or, definitoriu pentru societatea românească prestatală este tocmai existența hotarelor stabilite de comunitățile locale numite obști, care puteau să-și schimbe locul fără să depășească hotarul; altfel ar fi inițiat un conflict cu vecinul de hotar. Hotarele despărțitoare de obști, apoi de moșii sau de moșia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
situația întâlnită pe teritoriul viitoarei comune Filipeni; existența, în cadrul hotarului moșiei Filipeni, a mai multor așezări, unele dispărute între timp, altele cu o mare putere de dăinuire. Filipeni Cu siguranță, satul Filipeni face parte din categoria satelor vechi, nu neapărat prestatale, dar mai vechi decât perioada domniei lui Ștefan cel Mare, de la care toți ar vrea să descindă, deși atestarea, deocamdată, datează din anul 1565, de la domnitorul Alexandru Lăpușneanu. în acest document se menționează c Filipaș (Dunavăț) a cumpărat jumătate din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asocieze cu alte obști de pe aceeași vale și să alcătuiască o unitate economică și militară. Asociațiile de obști alegeau în fruntea lor un voievod (comandant militar) atunci când nevoile de apărare se impuneau. Cnezatele și voievodatele la români au reprezentat organisme prestatale, fiind centre de putere și de administrație a teritoriului din raza de competență. Inițial toate obștile au fost libere, însă puterea de stat - domnii au dăruit sate unor slujitori credincioși care devin sate (obști) dependente, conduse de vatamani și staroști
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cneaz. Bun strateg, Tihomir se căsători cu Ana, fiica lui Bărbat , fratele lui Litovoi. Care-i dădu ca zestre ginerelui său partea sa dintre Jiu și Olt, din dreptul Strehaiei, Tihomir devenind astfel și cneaz. La începutul acestor mici formațiuni prestatale, nu mitropolitul făcea ungerea și încoronarea ca în cazul domnitorilor de țară ci alte înalte fețe bisericești împreună cu boierii care aveau drept de judecată pe moșia lor și făceau parte din sfatul conducătorului. În aceste cazuri, după oficierea juridică și
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
o perioadă nu prea mare de timp de către Marele Ducat al Lituaniei. În spațiul românesc demarează din nou procesul de formare a statului, întrerupt în repetate rînduri de invaziile nomade. De data aceasta nu mai era vorba de efemere formațiuni prestatale, precum tot felul de țări, cnezate, voievodate sau jupanate efemere (de genul celor ale lui Dobrotiță, Ioan, Farcaș, Seneslau, Menumorut sau Gelu), ci de state în toată puterea cuvîntului. Astfel, la începutul secolului XIV i-au naștere Muntenia (Țara Românescă
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] () [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
au supraviețuit în timp, atât în timpul ocupației romane, cât și după aceasta. Perioada de afirmare deplină a obștii sătești are loc în interiorul comunității daco-romane. Începând cu retragerea împăratului Aurelian din anii 269/275 din Dacia, și până la organizarea primelor formațiuni prestatale (sec. IX-X), obștile sătești au constituit principalele forme de organizare a muncii și a producției în interiorul poporului român în formare. În continuare, pentru o mai bună înțelegere a obștii sătești, vă propun unele aspecte legate acest fenomen. Obștea sătească era
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
specialitate publicate în reviste, majoritatea în Germania. Prin analiza amănunțită a izvoarelor narative a combătut teoria roesleriană a evacuării totale a populației din Dacia, a demonstrat că sciții lui Ataias au venit cu câteva decenii mai devreme decât 339, formațiunea prestatală a lui Dromichetes nu a fost în Bărăgan, ci în Bugeac, nu a existat un rex Histrianorum, cu formația sa, ci sunt tribali cu care s-au luptat Ataias și Filip al II-lea, a emendat lacune despre daci din
DOCTOR HONORIS CAUSA AL UNIVERSITĂŢII DIN CRAIOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373138_a_374467]
-
fost reprezentantul român pe lângă președintele Autorității Naționale Palestiniene, Yasser Arafat. Prima misiune dintre cele două cu care am fost trimis de ministrul afacerilor externe de atunci, domnul Teodor Meleșcanu, a avut ca scop să asigure reprezentarea diplomatică română în forma prestatală palestiniană instalată în Gaza și Ierihon, în baza acordurilor de pace israeliano-palestiniene, în urma cărora primul ministru al Israelului domnul Yithzak Rabin, ministrul de externe domnul Shimon Peres și președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei, domnul Yasser Arafat, au primit Premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
adică aristocrația boierii, care beneficiau de o serie de privilegii. Funcțiile (dregătoriile) au apărut după întemeiere, dar boierimea, ca o categorie socială distinctă, exista (dăinuia) încă înainte de apariția statului medieval și provenea din acei fruntași ai cnezatelor și voievodatelor, formațiuni prestatale, și era alcătuită din proprietarii de pământ, slavi la origini, apoi români, după asimilare. Așa se explică o mare parte din toponimia noastră-ei au dat nume proprii localităților și râurilor, care s-au menținut și după asimilarea lor. Ca element
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care o garantează cu oastea și autoritatea sa, recunoscută (sprijinită) de biserică. În consecință, trebuie să admitem că, în vremea veche, înainte de descălecare, o pătură socială fără privilegii scrise a exercitat un drept de stăpânire asupra satelor aservite. Această nobilime prestatală a seniorilor de pământ (boieri), ale cărei privilegii feudale nu erau consemnate în scris, fiind bazate pe o situație de fapt, se poate identifica cu acea pătură suprapusă din sânul obștei de care a fost vorba mai sus. În momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil, stăpân. Cnejii alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moșii dintr-o perioadă anterioară domniei, care se deosebeau de boieri numai prin lipsa privilegiului de imunitate. În concluzie, în toate țările române, cnezii alcătuiau o singură (aceeași) instituție cnezială-o pătură de proprietari de pământ, neprivilegiați, cu origine comună, nobilimea prestatală, asemănătoare la toți românii. În cele trei țări, instituția (categoria) cnezilor reprezintă prima formă a clasei stăpânitoare (feudale). Această categorie a supraviețuit, după întemeierea statului medieval, dar era deja pe cale de dispariție.15 După acest interludiu, conceptual și teoretic, să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a românilor și marchează o nouă treaptă în organizarea politică, prin creșterea în suprafață a uniunilor de obști teritoriale existente. Extinderea lor teritorială s-a făcut prin înțelegere sau constrângere, și prin amplificarea funcțiilor interne și externe ale organismelor politice prestatale. Astfel de închegări statale se manifestă în Europa acestei vremi, atât în vest cât și în est. Structurile politice teritoriale închegate sunt amintite și în izvoarele scrise-cronici, inscripții. Una din cele mai vechi atestări ale românilor din nordul Dunării o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuitorilor de rând ai obștei și este credincioasă voievodului ca persoană. Cetele înarmate ale voievodului Transilvaniei, spunea Anonymus în cronica sa, alcătuiau un aparat militar bine închegat, permanent, care să apere comunitatea respectivă, voievodatul, de primejdia dinafară. Și conducătorii formațiunilor prestatale din nordul Dunări, în secolul al X-lea, menționați de scriitorii bizantini, aveau oști (cete militare) însemnate, cu fortificații de apărare, iar cei din Dobrogea erau destul de puternici ca să înfrunte pe bizantini. Aceste formațiuni (înjghebări) întrețineau legături economice și politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmate de buzduganul fixat în vârful unui bici de luptă-în general, acesta era armamentul folosit în aceste secole. În concluzie, perioada din preajma Anului 1000 marchează o nouă etapă și în ceea ce privește organizarea politică și militară a societății românești, prin cristalizarea instituțiilor prestatale, în cadrul țărilor, voievodatelor, diferențiate după zona geografică și organizarea politică.Unele dintre aceste formațiuni erau întinse ("țări"și voievodate), altele aveau aspectul unor formațiuni politice mai mici ca suprafață și grad de evoluție social-politică. Noile organisme teritorial-politice aveau un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunile deluroase, cu voievodate separate. Această tradiție de a numi târgurile cu nume de râuri este întâlnită și în Transilvania și Banat: Tg. Mureș, Bistrița, Timișoara. Să precizăm și faptul că târgurile de văi stăteau în legătură cu asociațiile de obști prestatale. Alte forme de târguri primare și locale sunt așa-numitele "orașe-obștii", precum Huși, Fălticeni, Botoșani, Rădăuți, Pitești, București. Rezultă, așadar, că unele orașe s-au constituit prin trecerea pe cale economică de la obștea țărănească la o comunitate liberă orășenească, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1445, când ei se revoltă împotriva turcilor sub conducerea unui celnic, dar fără succes. Vlahii din Thesalia și Pind erau organizați politic ca o confederație de obști țărănești, așa cum întâlnim și în nordul Dunării, era o organizare de tip prestatal, în care diferențierea socială nu era așa accentuată. În sudul Dunării, până în secolul al XI-lea, Vlahiile erau organisme autonome, "țări" aflate în munți, iar "Sclaviniile", organisme ale slavilor, se aflau la câmpie, pe văile râurilor, ca triburi separate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și slv. zemlja) și astfel le înregistrează vechile izvoare scrise. Amintirea acestor uniuni din vechime s-a perpetuat pe pământul românesc până astăzi: Țara Maramureșului, Țara Oașului, Țara Hațegului, Țara Făgărașului, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Vrancei, Vlașca. Asemenea formațiuni prestatale, fixate teritorial, dar cu granițe elastice, erau prezente în perioada aceasta pretutindeni, la deal și munte, în depresiuni și pe cursul apelor, în zonele de podiș și de câmpie, în lunca marilor râuri și a Dunării. Cu predilecție, ele acopereau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și consolidate. Pentru teritoriile situate la est de Carpați, pentru realitățile etnice și politice din aceste secole, avem puține informații provenite din izvoare scrise și arheologice. Totuși, ele oferă elemente prețioase referitoare la alcătuirile politice din aceste regiuni. Aceste înjghebări prestatale sunt urmarea firească a evoluției generale a societății și a structurării sale. Astfel, în epica medievală islandeză, "Saga lui Eymund", se relevă implicarea vlahilor (Blokumenn) alături de pecenegi în luptele fratricide (intestine) pentru tronul Rusiei kievene. Pe sprijinul lor conta principele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]