160 matches
-
părut ușurat. ,Bine, dragă domnule. Puteți începe conferința. Doamne ajută!" Am intrat în scenă și m-am apropiat de rampă. Am găsit exagerate aplauzele cu care m-a primit publicul. În fond, nu făcusem încă nici o acrobație, nici un număr de prestidigitație sau de telepatie. (Astăzi, după ce au trecut peste trei lustri, încep să suspectez că înainte de a intra în scenă schimbasem deja mesaje telepatice cu o bună parte din auditoriu.) De la galerie a izbucnit deodată un strigăt care m-a surprins
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice, poți să revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice, poți să revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
la Păstorel Teodoreanu. Iar aceștia sunt doar câțiva! Principiul este acela nărăvaș al bulgărelui de zăpadă rostogolit cu grație pe niște câmpuri, numai că aici nu e vorba de umor, ci de amorul absolut față de poezie care îl inspiră în prestidigitația cu versurile poeziei lumii, din toate timpurile și limbile pământului. Șerban Foarță caută avid (și găsește) în toate direcțiile orice ar putea fi pus în legătură cu motivul „ubi sunt”. Analizează stilistic, lexical, comparatistic sau sursologic și face istoria romanțata a acestui
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
cronologia operei, dar încep cu romanele pentru că editorilor li s-a părut mai ușor de rezolvat acest sector de creație. De aici pornesc de fapt suspiciunile despre seriozitatea noii ediții. Nota asupra ediției Rebreanu (p. LXIX-LXII) e o mostră de prestidigitație nereușită, de promisiuni înșelătoare. Editorii promit o nouă ediție integrală Rebreanu (ceea ce e un curaj enorm pentru doi novici pe acest tărâm, un curaj pe deplin stimabil), care va fi deosebit alcătuită față de "cele alcătuite până acum de diferiți devotați
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
în dublu sens a obiectelor în elemente imateriale ("pielea este acoperită de cuvinte, cuvintele sunt acoperite de tăcere"), poemul în proză transformîndu-se într-un fel de artă poetică, în care se regăsesc cîteva din coordonatele fundamentale ale universului Aglajei: circul, prestidigitațiile, iluzionismul, cruzimile inofensive, imaginare. în poemul Cartofii - care ne poate trimite cu gîndul și la tabloul lui Van Gogh -, iarna, o femeie "tricotează o tăcere lungă". Personajele întîmplărilor din prozele acestui volum "zboară și mănîncă lumină" (în Dumnezeu și zborul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
formeze un public rafinat și, în acest sens, Infernala comedie - tocmai referința românească nr. 1 a genului - poate fi văzută ca o nouă șansă. Scrise, cum spuneam, în mare parte în 1978, între două volume ,serioase", sonetele nu sînt doar prestidigitație lirică pe un subiect frivol interzis, un exercițiu superior în underground pentru menținerea în formă la nivel oficial. Poetul și-a pus talentul la bătaie cu toată seriozitatea, sonetele fiind o altă fațetă a personalității sale poetice, cu atît mai
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
dintr-un punct aleatoriu, poeta sosește în alt punct aleatoriu, sugerînd acea coerență a imprevizibilului care face parte, pînă la un punct, din "logica" plăsmuirii artistice moderne. Cunoscătorii pot savura rafinamentul numeroaselor corespondențe frapante și totuși captivante precum numerele de prestidigitație ale unui maestru: "țin minte mîinile tale deprinse să șoptească/ deprinse să umple potire/ pe mine mă descriau navigînd de-a lungul unei linii/ ce urca pe așchiile madrigalului, caligrafiind filosofal o distonie" (firul subțire al zilei ce se înfiorează
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
d. predomină sub chipul unor digresiuni care ne opresc (nu fără savoare) la tot pasul. Jouisseur al asociațiilor, autorul alunecă lesne de tot de la un subiect la altul, de la un termen de comparație la altul, cu aerul de jonglerie, de prestidigitație cu elementele date: "Constantin Noica, interogat de noi prin mijlocirea unei amice spiritiste, bună cunoscătoare a ultimului Hasdeu, ne roagă să aplicăm la gîlceava Provinciei cu Centrul doctrina sa despre contradicția unilaterală, în cadrul căreia unul dintre agenții conflictuali, cel tare
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
mai schimbat nimic, decretându-se: Mircea Eliade s-a născut la București, la 28 februarie 1907. Pentru numele lui Dumnezeu! Adăugați, vă rog: 28 februarie stil vechi = 13 martie 1907. Cer scuze pentru insistența cu care am prezentat această incredibilă prestidigitație a datelor. Sarabanda continuă însă să ne joace feste și azi, prin articole și monografii, nu numai în România, ci și în Franța, Germania și Italia. întocmirea neatentă a acestui microscopic portret biografic din pagina a doua a volumelor editate
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
La o parte! / Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni, / La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste”.). Oscilația, apoi osmoza mai organică între “semnele chinezești” ale prestidigitației imagistice, adesea îndrăznețe, și formele mai decantate sau mai directe ale confesiunii cu accente reținut-dramatice caracterizează deja aceste prime versuri din care autoarea a eliminat pentru antologia de față unele texte situate de Laurențiu Ulici sub eticheta unui “romanțios oniric
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
să uimească prin ineditul asociațiilor, corvoada care le era impusă se arăta ucigătoare. În unele momente când lupta la care fuseseră înhămați parcurgea o trecătoare destindere, G. Călinescu era tratat cu o anumită bunăvoință, i se permiteau mici tumbe de prestidigitație care să-i mai potolească setea de spectacol. După o scurtă escapadă, se așeza și el în bancă, alături de alți savanți ascultând atent lecțiile insipide ale unor activiști de partid, din care era constrâns să extragă în-vățăminte pentru propria activitate
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
corpul și textul, iată cîteva dintre imaginile poetice dominante. Există și cîteva scrieri palimpsest dintre care se distinge o reinterpretare a "Cîntării cîntărilor" în care Sulamita este o "flacără pregătită/ pentru un zeu sălbatic, un trup/ coborît dintre lianele cerului". Prestidigitației profeților îi sînt dedicate versuri dintre cele mai reușite: "Mă intorc la uneltele mele și văd/ niște surdomuți vorbindu-și cu mîini fosforescente la căderea nopții". Apar și cîteva evadări din registrul grav în lumea nouă a postmodernității: "dublu click
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
Gabriela Gheorghișor Ca poet, dar și ca autor al romanului Mortido, O. Nimigean a fost caracterizat îndeosebi prin termeni care țin de sfera optzecismului postmodernist: histrionism poetico-stilistic, prestidigitație, disponibilitate experimentală, ludic și (auto)ironie, ostentație intertextuală, sarabandă livrescă. Odată cu Rădăcina de bucsau, o narațiune autenticistă cu trenă simbolică, în care miza existențială surclasa jerbele esteticului, ex(-) centricul O. Nimigean a părut să fie acceptat, cu bilet personalizat, în
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze, chiar dacă livrate într-o cheie ironică. Un exercițiu remarcabil de prestidigitație actoricească, de iluzionism comic, care ne aduce pe buze un râs sincer dăruit unui comic subtil.
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
magazin de amanet” sau ”Charlie mănâncă un șiret.” Apoi, Chaplin și echipa sa dezvoltau ideea și ajustau detaliile, adăugând sarea și piperul umorului voluntar și al celui dedus. În poeziile din Falsul Dimitrie ale lui Crudu se folosesc tehnici de prestidigitație ce au tangență cu arta marilor maeștri ai filmului mut. Falsul Dimitrie e singur ca un cuțit înfipt în pâine, ca un bocanc cu talpa desprinsă aruncat sub pat, ca un gândac de bucătărie ce merge dintr-un capăt în
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
făcut de multă vreme locuri comune ale literaturii, cum ar fi răsărirea lunii sau înmânarea unui buchet de flori femeii iubite, par evocate acum pentru întâia dată. Surprinzător, pentru cititorii sceptici, este faptul că prozatorul folosește, în numărul său de prestidigitație, pe scară largă metafora, străvechea figură de stil considerată de atâția specialiști uzată moral. Iată însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
fond o interogație, exemplele memorabile, de multe ori de domeniul anecdoticului, transformă eseurile lui Ortega y Gasset în demonstrații pasionante la capătul cărora lucrurile se înfățișează într-o lumină inedită, o nouă perspectivă se deschide, ca într-un exercițiu de prestidigitație. Prezente in nuce, în eseul din 1925 (Dezumanizarea artei), toate aceste particularități de stil și metodă, conferă argumentației, excelent conduse, acel charm aparte ce ține de catifelarea vocii, de opțiunea pentru sensul real, viu al lucrurilor, dezmorțind articulațiile rigide ale
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
pentru a evita să reapară o scrisoare - care, odată cunoscută, ar fi pus în pericol multe vieți -, Athos îl pune pe valetul său cel amuțit să o mestece cu grijă și să o înghită. Este mai mult un truc de prestidigitație, cum singur recunoaște. Pentru că, dacă adversarul ar avea ideea să caute în măruntaiele valetului, scrisoarea ar putea redeveni letală. Dacă antidotul vorbirii e tăcerea, uneltirea izvodită prin scrisori poate fi contracarată printr-o foaie albă de hîrtie. Dintr-o nuvelă
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
în cazul nostru fiind vorba despre descrierea sunetelor, a mișcărilor și a imaginilor din jur. Atenția naratorului cade când pe planul apropiat când pe planul îndepărtat (decorul), tonul liric fiind mai mereu întrerupt de prozaic, seriosul și ludicul alternând în funcție de prestidigitația auctorială." Alin Creangă, rafinat comentator de literatură, ar putea fi cândva un Paul Zarifopol al timpului nostru. Un subiect insolit și dificil, a cărui tratare pretinde recunoașterea unor pattern-uri artistice complexe, și anume Reprezentări ale teatralității în romanul românesc
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-o epocă a inocenței pierdute, le putem numi revelatoare. Din păcate pentru autor, măștile lui poetice, alternate prin prestidigitații prozodice, i-au acoperit figura nu atât de zâmbitoare pe cât le-a apărut unor critici. Trecând în revistă influențele asimilate și expuse de O. Nimigean, Paul Cernat îi reproșa absența atmosferei (pe care o găsea însă la Șerban Foarță!); și
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală; vreau să spun că, fără perspectiva postmodernistă, Bacovia nu ar fi fost descoperit și evaluat la proporțiile de acum". Cum așa? Cum ne-am putea da seama situîndu-ne, bieți profani, în afara prestidigitației postmodernist-textualiste,că ar exista o apropiere mai mare - decisivă chiar! - a lui Bacovia de Ion Barbu decît de Arghezi sau Blaga? Într-un loc, Marin Mincu face apel la sintagma "instanță tiranică". Nu cumva e una de autocaracterizare? Căci întregul
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
mai reprezintă azi interes decât pentru istoricul literar preocupat de originile „nouăzeciștilor”. Ca Petru Cimpoeșu, care și-a strâns nu demult în volum nuvelele din anii ’80 - Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite (2008), Petre Barbu a renunțat într-atât la prestidigitațiile livrești specifice perioadei, încât cărțile de după Revoluție par opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul că cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
pe Bittman în rolul unui Nicolaescu mai tânăr și mai rock: "Stai așa, stai așa, stai așa în poala... mea". În Supraviețuitorul, tinerețea de cursă lungă a comisarului Moldovan era revizitată cu ajutorul actorului ceh Petr Falc, care printr-o fină prestidigitație vorbea cu vocea viril scrâșnită a pistolarului interbelic, spaima legionarilor conduși, adesea pe ultimul drum, de Paraipan (Gheorghe Dinică). Ce nu mai poate comisarul la senectute, poate fostul model Petr Falc, oricum ar fi, chiar pensionat, comisarul atrage femeile frumoase
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
a Mentaliștilor, Saliera. De data aceasta, celor doi le sunt rezervate, cu asupra de măsură, roluri de spectatori. Ajunși la Viena pentru a urmări o finală de Cupa Davis între Austria și România, cei doi asistă la o sumă de prestidigitații aiuritoare. Bustul reginei Nefertiti, nu demult furat de la Luvru, reapare în locul trofeului celei mai importante competiții de tenis. Asta în timp ce din Muzeul imperial tocmai dispăruse o prețioasă Salieră executată de Benvenuto Cellini. (Interesant jocul etimologic, care spune multe despre estetismul
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]