1,376 matches
-
autenticitate, iar componenta rațională, care intervine în etapa de elaborare a viziunii, ar fi conotată negativ. Căci nu există viziune poetică în afara expresiei, adică în afara unui efort de elaborare cu o minimă participare a rațiunii. Viziunea neexprimată este o pură presupoziție. Ca o consecință, diferențele dintre mai multe viziuni estetice pot fi estimate estetic în funcție de gradul de elaborare a expresiei, în funcție de posibilitatea rațională a expresiei de a scoate la suprafață iraționalul. Prin urmare, dacă iraționalul este cu adevărat o sursă sau
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
este necesară. O bună lecție de deschidere pretinde, desigur, o cultură mult mai vastă decât materia propriu-zisă care va fi predată. Ea creează cadrul general al cursului care demarează, contextul său cultural și istoric, discută semnificația generală a obiectului său, presupozițiile pe care le adoptă, legătura cu alte domenii ale culturii, cu alte cursuri, anterioare, concomitente sau ulterioare, dând în același timp o indicație asupra stării actuale a domeniului; anticipează tipul de dificultăți pe care le comportă, natura și direcția eforturilor
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
a-i fi dovedit inadecvarea - are la rădăcina ei (și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum am mai spus, în anii studiilor la Universitatea Friedrich-Wilhelm, tînărului român trebuia să-i fi apărut drept evident că "omul științific" îl detronase în ierarhia culturii occidentale celei mai noi pe artist". Eminescu își îndreaptă astfel
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
le expun în acest text, dar fără să vreau să fiu critic față de ea. Dacă lăsăm la o parte opoziția între istoria literară și critica literară, opoziția între critica singulară, numită și noua critică, sau critică tematică, degajată de orice presupoziții de istorie literară, și între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
de Omul recent. România literară va găzdui ea însăși o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții și, mai ales, a autorului. O stranie presupoziție traversează textele și anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obișnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" și diagnosticîndu-l ca atare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
cumplitului vid de personalități reale..." Înainte de a-și șterge cașul de la gură, dl Protopescu face procese de intenție lui Cioran (într-un articol anterior) sau dă cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoțat bine. A doua presupoziție, la fel de urîtă, se citește printre rîndurile articolelor semnate de dnii Adrian Miroiu și Gabriel Andreescu. Acesta din urmă, specializat de la o vreme în afirmații și insinuări calomnioase, nu merită ni cet excčs d'honneur, ni cette indignité. E pur și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
de obiectivitate și universalitate. Iată un exemplu grăitor: "Pseudoincluderea femeilor poate fi foarte bine ilustrată de cercetările unui alt clasic al sociologiei - Emile Durkheim. Cunoscutul său studiu despre sinucidere ca efect al presiunii exercitate de condițiile sociale pornește de la anumite presupoziții de gen (natura diferită a femeilor, existența unei singure ordini sociale) și de la un set de date care indică clar diferențele de gen. în final, în loc să admită faptul că teoria lui nu este universal aplicabilă, Durkheim recurge la o lungă
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
providențială figura lui Lenin? - se întreabă și-și răspunde dl. Șora. Poate pentru că - în înfruntarea, pentru mine de importanță vitală, dintre a avea și a fi - nutream convingerea că (fie și blocat cum era, ca gînditor, de inacceptabile, pentru mine, presupoziții materialiste) el se plasa totuși, cu hotărîre, de partea lui a fi. Și, evident, aici m-am înșelat amarnic. Căci ceea ce gîndeam eu în termenii unei eliberări de balast, în termenii unei libere autodespuieri de excrescențele încremenite ale lui a
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
cîte un ochi de cer sau cîte o umbră de arhitectură, poartă în sine o irepresibilă energie panteistă. Pentru că Niculiu celebrează viața lăuntrică a pădurilor și a stufărișurilor sale, caută cu înfrigurare sufletul lor ascuns și nu se risipește în presupoziții generale și în invocații fără obiect. Cu un instinct de primitiv și cu o devoțiune în care se simt și fiorii unei anumite disperări, el face și un simultan exercițiu de autoidentificare, de contopire cu propriile sale viziuni.
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica este un limbaj și, ca atare, posedă o morfologie, o sintaxă și o teorie a textului (formele muzicale), 2) că se poate defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale. Autorul nu se oprește
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
de înălțime și generează vertijuri incurabile. Dacă te uiți dinspre Eminescu înspre Vlahuță, dinspre Sadoveanu înspre Gr.H.Grandea, dinspre Enescu înspre Ion Cucu și dinspre Luchian înspre Zogu Zaharescu, în mod fatal ai probleme cu siguranța enunțurilor teologice și cu presupoziția că Dumnezeu a creat o lume armonică, unitară și infailibilă. Într-o astfel de alcătuire fără griuri, în care singurele existențe presupuse rămîn cele polare, evident că și percepția este una puternic segregaționistă și balansează competent între miracol și neant
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
eventual pleonastice - "mediatizată în toată mass-media" și cu un registru modern, neologistic, cult: "declin în afaceri", "boli inexplicabile" (JN 3003). Funcția convențională a anunțurilor nu este totdeauna transparentă din formularea lor, așa că precizările care apar uneori furnizează indicii semnificative asupra presupozițiilor din texte: între anunțurile de vânzări, folosirea persuasivă a particulei chiar pune în dubiu sinceritatea tuturor celorlalte mesaje: "Novaprest chiar vă cumpără apartamentele"; "Novaprest chiar cumpără case, apartamente, vile" ( EZ 3345). Asemănător e rolul negației sau al prefixelor negative, care
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
dar care rezolvă definitiv orice dilemă: Atunci când lipsește originalitatea, în sens juridic avem de-a face cu un plagiat, când lipsește originalitatea estetică, avem o operă fără valoare." În ceea ce privește romanul în chestie al lui Barbu, se confirmă, din păcate, ambele presupoziții. Din lectura acestor texte despre plagiat selectate atent de Pavel Balmuș se poate reconstitui ușor atitudinea, mentalitatea plagiatorilor, nu atât din propriile intervenții, cât din cele ale celor care au sărit să-i apere. În fond, lucrurile nu sunt atât
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
de încercată în urma tainelor pe care d-na Zerlendi m-a îndemnat să le cercetez, fără să aibă dezlegarea doctorului..." (p. 78). Naratorul are vocația de a face perceptibil pragul misterului, pragul dintre lumi. Îndoiala naratorului este legată însă de presupoziția probabilului eșec al doctorului Honigberger: "Tot ce știam despre Honigberger mă îndemna să cred că el pătrunsese în Shambala datorită tehnicii sale yogice, în care ajunsese maestru încă înainte de 1858, dar că misiunea cu care fusese încredințat, probabil, nu izbutise
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
Afirmația trimite explicit la un suport etic sau reclamă o justificare etică, nu una a conținutului și implicațiilor textului, ci a raportului cu textul. După ce "marginalizează" două dintre cele mai întâlnite critici care inculpă rescrierea postmodernă ca o utilizare imorală ("presupoziția originalității și autenticității textului literar" - percepută ca un simplu scrupul romantic și modern; "credințele noastre privind statutul deosebit al textului literar" - chestiunea, în perspectivă kantiană, a abordării textului ca mijloc în vederea obținerii unui alt text-scop), autoarea reabilitează conceptul rescrierii de
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
pentru ca susținătorul lui să nu rămână obtuz: operele pe care le citește sunt atât de diferite, încât, în percepția și înțelegerea lor, un "liberalism al conștiinței" (cu formula lui Thibaudet) devine imperios necesar. Adesea, nu este valoros ceea ce ne confirmă presupozițiile, teoria, sistema, ci tocmai ceea ce ni le răstoarnă. O evoluție inversă are C. Rogozanu, cronicar la "România literară", la puțin timp după absolvirea Literelor bucureștene, și "prelins" apoi, în alte publicații deloc obscure: "Observator cultural", "Evenimentul zilei", "Suplimentul de cultură
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
încercare a liberalismului atunci cand ne dam seama că, de fapt, instituirea, consolidarea și prezervarea acestei neutralități, sunt garantate de ieșirea statului din zona neutralității prin selectarea și încurajarea anumitor moduri de a gândi binele public. Nu întâmplător, Rorty va discredita presupoziția ontologica a neutralității liberalismului, pornind de la himerica "neutralitate filosofica". Rawls insistase că o astfel de neutralitate trebuie acceptată doar din rațiuni "politice", nu "metafizice"20. Rorty a continuat acest tip de demers, sugerând că singura neutralitate pe care o avem
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
care o putem ajusta amplificând limitele imaginației noastre sociale. Presupusa neutralitate este substituita cu un ansamblu de separații pragmatice (nu distincții ontologice), instituite în vederea obținerii unor efecte. Rorty nu menționează explicit acest lucru, insă contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cu un ansamblu de separații pragmatice (nu distincții ontologice), instituite în vederea obținerii unor efecte. Rorty nu menționează explicit acest lucru, insă contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
distincții ontologice), instituite în vederea obținerii unor efecte. Rorty nu menționează explicit acest lucru, insă contestarea insistența pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre, crede Rorty, ține de o situație istorică
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în care vorbește despre "cauza înzestrării culturii liberale contemporane cu un vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei culturi de reziduurile retorice care au fost folositoare cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
operaționaliza prin purificarea acelei culturi de reziduurile retorice care au fost folositoare cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin crearea unui teren neutru, de la înălțimea căruia putea să discearnă cu claritate, o dată pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de urmat. Or, constată Rorty, "Lucrurile nu stau ca si cum filosofii au reușit să găsească vreun teren neutru pe care să stea"27. Prin urmare, pentru a evita ridicolul unei promisiuni neonorate, ar fi mai prudent că filosofia să renunțe la presupoziția acestui teren neutru. Altfel spus, neutralitatea este imposibilă din punct de vedere teoretic. Mai mult, arată gânditorul american, în momentul în care trăim în societăți pluraliste, multitudinea poziționărilor, a variantelor de traseu, face imposibilă și identificarea la nivel practic a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o polisemie amețitoare, care refuză să se lase decodat". Acest scurt fragment, citat spre sfîrșitul lucrării, probabil din motive de prelungire a suspansului, este cheia unui cod de interpretare autorizat de însuși Caragiale, cod care capătă astfel autoritate în fața oricăror presupoziții externe. Pe scurt, sufletul omenesc este comparat unui bob de roua, "o infinită oglindă sferica cu conștiința absurdei adîncimi proprii", care este compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara, din "infinitul mic", impalpabil, singurul
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
misiune anume, în numele căreia să se străduiască ulterior să "producă", să ofere ceva. Ce oferă universitatea? Întrebarea are percutanța pe care o obții întotdeauna cînd scormonești dincolo de locurile comune. Cunoaștere? Nici vorbă, lui y Gasset chiar îi repugnă astfel de grandilocvente presupoziții. Un set de cunoștințe? ne vom strădui, ceva mai timid, să ghicim răspunsul corect. Nu, aceasta ar fi misiunea bibliotecilor mai degrabă. Universitatea trebuie să ofere, susține y Gasset, profesioniști. Cu alte cuvinte, inși instruiți conform unui anumit model și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]