6 matches
-
volume mari, unul consacrat ezoterismului în general ("Esoterismul. Ce este ezoterismul?", 1990), iar celălalt dedicat ezoterismelor neoccidentale ("Ezoterisme din alte părți", 1997). El subliniază nouă caracteristici pentru a defini ezoterismul: Cu alte cuvinte, Ca formà, un ezoterist are secretul sàu : preterițiunea; el susține că nu zice nimic, însà, reveleazà (« nu voi spune nimic despre natura sacra a sexualității »: este deja spus) ; de exemplu, simboluri precum màrul sau șarpele încolăcit abundà în indicii și chei despre sexualitate, cu toate acestea ele par
Pierre Riffard () [Corola-website/Science/322016_a_323345]
-
patetic, dar poate fi și comică și grotescă. În afară de aceasta, anumite figuri de stil sau particularități sintactice revin atât de frecvent și în atâtea contexte diferite, încât nu pot avea un sens expresiv precis. Constatăm că Cicero folosește litota sau preterițiunea de mai multe ori în câteva pagini ; putem număra sute de antiteze în paginile revistei Rambler scoase de Samuel Johnson. Ambele practici trădează înclinație pentru jocul cu cuvintele, nepăsare față de sens. *12 Dar cu toate că ideea corespondenței exacte între o figură
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului, încalcă această convenție. Din punct de vedere stilistic, preteriția se apropie de elipsă, prin condensarea formală realizată nu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre „cei mai lucizi critici și cunoscători" ai ei. Este un anticomunist prea înverșunat, absolutizează răul, cum făcuse și Eugen Ionescu, mergând până la „diminuarea meritului celor „. Mai ales în textul dedicat lui Matei Călinescu recurge Breban la figura retorică numită preterițiune : afirmi că nu vei vorbi despre un anume lucru și tocmai prin asta pui acel lucru în și mai puternică lumină. Spun că nu spun, dar spun : „Nu, nu-i reproșez fostului meu prieten că m-a . E prea fin
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic este lipsit de orice corporalitate, dar el este sugerat, totdeauna, pe dos. La Ienăchiță, ca și la Alecu Văcărescu, se constituie o adevărată strategie a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
universuri”)... nu-i, totuși, concludent, pentru că, afirmînd că nu mai poate crea În jurul lui o galaxie de lumi, omul Îndrăgostit implantează, În acest timp, În jurul lui universuri noi (acelea ale imaginației). E vorba, În fond, de figura, deja semnalată, a preterițiunii: discursul ce se scrie din neputința de a-l scrie... A exprima inexprimabilul este, În esență, pariul poetului erotic. Văcăreștii, Conachi folosesc În chip curent acest subterfugiu. Nu afirmă ei tot timpul că n-au cuvinte, n-au instrumente să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]