15 matches
-
(n. 25 februarie 1920, Sangsa-ri, Coreea, d. 3 septembrie 2012, Seul) a fost fondatorul Bisericii Unificării. Când avea 10 ani, familia lui s-a convertit la o formă penticostală de prezbiterianism, care încuraja practici atribuite Duhului Sfânt. În 1936, la vârsta de 16 ani, Moon a avut o vedenie în care Iisus Hristos însuși l-a anunțat că a fost ales de Dumnezeu pentru a duce la capăt restaurarea Împărăției lui
Sun Myung Moon () [Corola-website/Science/315461_a_316790]
-
pe valoarea vieții active, promovând o asceză laică a muncii. Calvinismul s-a răspândit treptat din Elveția în Franța, între 1562-1589, unde au izbucnit războaie religioase, în Țările de Jos, Anglia și, ulterior, în America de Nord. Ulterior, au apărut numeroase culte: prezbiterianism în Scoția, zwinglianism în Elveția, unitarianism în Transilvania, anabaptism. În 1531, Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547) a obligat clerul să-l recunoască ca ""unicul protector și șef al bisericii și clerului din Anglia"". Astfel, dreptul canonic față de rege
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
Primul lor fiu, care s-a născut cu un an înainte de Carol, a murit după câteva ore de la naștere. Anglia, Scoția și Irlanda au fost țările creștine, dar cultul a fost împărțit între diferite confesiuni, cum ar fi catolicism, anglicanism, prezbiterianism și puritanism. Carol a fost botezat la capela regală la 27 iunie de către episcopul anglican al Londrei, William Laud, și dat în grija protestantei contese de Dorset. La naștere, automat, a devenit Duce de Cornwall și Duce de Rothesay, pe lângă
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
a fost decapitat în 1649 iar Anglia a devenit republică. La 6 februarie, Parlamentul Scoției l-a proclamat pe Carol al II-lea ca rege al Marii Britanii însă a refuzat să-i permită să intre în Scoția decât dacă accepta prezbiterianismul de-a lungul insulelor britanice. A fost încoronat rege al Scoției la Scone, la 1 ianuarie 1651. După decesul lui Cromwell în 1658 (la 59 de ani), întreg edificiul prin care încercase să înlocuiacă Anglia tradițională , s-a clătinat. Cromwell
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”. Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, Anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, , dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul,baptismul penticostalismul și altele. Denumirea protestantismului își are originea în acțiunea de frondă a unei facțiuni a Adunării Generale din Imperiul Germano-Roman. În anul 1529 Dieta de la Speyer a adoptat o serie de
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Goodwin, Domnul Phillip Nye, Domnul Wil. Bridges, Domnul Jer. Burroughs, Domnul Sidr. Simpson, toți Independenți, șmd.”" Acești independenți au fost membrii ai Sinodei din Westminster și în "Narațiunea lor Apologetică" ei căutau să găsească o cale între Separatismul extrem și Prezbiterianismul, iar prescripția lor a fost acceptarea modelului stat biserică a Golfului Massachusetts. Williams a atacat argumentele lor exact pentru aceleași motive care el găsise că Golful Massachusetts încălca libertatea de conștiință. În 1652, în timpul celei de-a doua vizite ale
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
care mai pot fi găsiți în Anglia de astăzi își pot găsi o conexiune scoțiană. Deși unii aderenți se mențin pe linia trasată de teologia lui Calvin și a succesorilor săi direcți, există o largă desfășurare de viziuni teologice în cadrul prezbiterianismului contemporan. Urmele prezbiterienilor moderni pot fi găsite în Reforma scoțiană. Congregațiile locale constau din sesiuni alcătuite din reprezentanți ai localnicilor, mod de organizare care este întâlnit la toate nivele superioare celor de bază (Presbytery, Synod and General Assembly). Teoretic, în
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
contemporan. Urmele prezbiterienilor moderni pot fi găsite în Reforma scoțiană. Congregațiile locale constau din sesiuni alcătuite din reprezentanți ai localnicilor, mod de organizare care este întâlnit la toate nivele superioare celor de bază (Presbytery, Synod and General Assembly). Teoretic, în prezbiterianism nu există un episcop; totuși anumite grupuri, mai ales din Europa de Estprecum și alte grupuri ecunemice au episcopi. Oficiul sau instituția celor în vârstă reprezintă un alt semn distinctiv al prezbiterianismului, această entitate nu este preoțească luând parte în
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
bază (Presbytery, Synod and General Assembly). Teoretic, în prezbiterianism nu există un episcop; totuși anumite grupuri, mai ales din Europa de Estprecum și alte grupuri ecunemice au episcopi. Oficiul sau instituția celor în vârstă reprezintă un alt semn distinctiv al prezbiterianismului, această entitate nu este preoțească luând parte în toate deciziile la toate nivelele. Rădăcinile Presbiterianismului se regăsesc în Mișcarea de Reformă Europeană din secolul al 16-lea, exemplul Genevei lui John Calvin reprezentând o influență specială. Cele mai multe biserici din Mișcarea
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, Luterani, Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, Luterani, Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea Luterani si Evanghelici. Termenii utilizați în Franța sunt "Protestant, Calvinist", nu "Prezbiterian". Simbolul este o Cruce Hughenota (Croix Huguenote) with the
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
cu alte biserici, precum Congregaționaliști, Luterani, Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea Luterani si Evanghelici. Termenii utilizați în Franța sunt "Protestant, Calvinist", nu "Prezbiterian". Simbolul este o Cruce Hughenota (Croix Huguenote) with the burning bush. Clergy, or theologians: Lay members: (source
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
intrat într-o combinație cu adevărat periculoasă pentru pacea socială, din mai multe motive. În primul rând, încă din vremea Elisabetei, calvinismul devenise extrem de activ în Anglia, unde a dat naștere puritanismului, și în Scoția, unde s-a transformat în prezbiterianism. În scurtă vreme, anglicanismul a devenit ținta atacurilor puritanilor deoarece, în ochii lor, nu era decât un catolicism deghizat. În al doilea rând, regele Iacob era la origine calvinist (prezbiterian), dar a îmbrățișat repede religia anglicană. El vedea în puritanism
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
numai pe cei vinovați de regicid. Parlamentul convocat de el în 1661 era pro-regalist și pro-anglican, dar a evitat să-i acorde regelui o armată permanentă și prerogative legale. Clarendon a impus un cod de principii care "făcu aproape imposibil prezbiterianismul în Anglia; [dar] sectele, mai puțin organizate, supraviețuiră"27. După îndepărtarea lui Clarendon care nu era pe placul unui public ce trecuse prin experiența puritanismului și a republicanismului, Carol a încredințat afacerile sttului unui grup de cinci demnitari (CABAL), cel
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
p. 298. 25 Ibidem, p. 304. 26 Așa s-a numit înțelegerea dintre Carol I și o parte dintre congregațiile prezbiterienilor scoțieni, având ca obiect susținerea cauzei regale împotriva parlamentului englez. În schimbul ajutorului militar, regele se angajă să permită instalarea prezbiterianismului în Anglia. 27 Maurois, History of England, pp. 325-326. 28 CABAL era un acronim care însemna: Clifford, Arlington, Buckingham, Ashley-Cooper (Shaftesbury) și Lauderdale. 29 Tory (toryes) era denumirea dată briganzilor irlandezi dată de adversarii lor pentru a insinua că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]