100 matches
-
timpuri, a fost ținută, până la căsătorie, pe lângă părinți. Alexandru Pârâianu s-a dedicat scrisului, semnând cu pseudonimul Bogdan Amaru . A scris multe și de toate: poezii, schițe, nuvele, recen- zii și cronici literare, romane, reportaje, monografii . Dar opera lui re - prezentativă în literatură este piesa de teatru Goana după fluturi (1933) Dacă n-ar fi murit numai la 29 de ani, cu talentul său „incontestabil ca o lamă de oțel”, ar fi rămas un nume de referință în literatura româ- nă
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Aniversare_bogdan_amaru_arti_al_florin_tene_1365705280.html [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
Structura de determinare nominal-verbală (determinanți verbali circumstanțiali și complementari - elementele complementare de direcție, posibilitate, grad, cantitate, rezultat și durată) 4. Tipuri speciale de fraze (fraza cu predicate verbe serializate, fraza pivotală, fraza cu predicat structura S-P, fraza comparativă, fraza prezentativă, fraza pasivă, fraza cu morfemul ba, fraza de emfatizare) 5. Fraza complexă (prin coordonare și subordonare) Lexicologie 1. Procedee de formare a cuvintelor 2. Vocabularul de bază și vocabularul general 3. Arhaismele, neologismele și împrumuturile 4. Tipuri de dicționare Bibliografie
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209806_a_211135]
-
prea”, "prilično" „considerabil de”, "sasvim" „cu totul”, "skoro" „aproape”, "veoma" „foarte”, "vrlo" „foarte”. Exemple în propoziții: "Ona je mnogo veća" „Ea este cu mult mai mare”, "Bio je vrlo malen" „Era foarte mic”. Particule incitative Particule afirmative și negative: Particule prezentative Modalizatori: Această secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii croate în comparație cu cele ale românei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în aceasta și câteva propoziții subordonate. Negarea predicatului se face în general cu particula negativă "ne" plasată
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Subiectul și predicatul se acordă între ele în număr și persoană, iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti": "Ovo je moj drug" „Acesta e colegul/tovarășul meu”, "No, to bi bila lijepa parada!" „Ei, asta ar fi o paradă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
subiectul în persoana, număr și gen. În această ultima categorie se acordă nu numai participiul pasiv (folosit la diateza pasivă), ci și cel activ folosit la timpurile compuse cu acestă: "Ptice șu letele „Păsările zburau”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativa cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la nominativ singular neutru, si predicatul nominal cu verbul copulativ "biți": Ovo je moja ćerka" „Aceasta e fiica mea”. Numele predicativ al predicatului nominal cu verbul copulativ "biți" este de regulă la
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
un criteriu de natură filosofică, acela al „reprezentării”, căreia i s-ar opune „prezentarea”. Dacă Aristotel raporta întreaga poezie la principiul mimesis-ului, adică al reprezentării, pentru poeticianul francez, originalitatea absolută a Iluminărilor lui Rimbaud ar consta tocmai în exploatarea funcției „prezentative” (din moment ce Iluminările nu presupun nici un fel de referință, creând efectiv o lume). Deși permite includerea în sistem a aspectelor lăsate pe dinafară de poetica tradițională, constituind totodată unul dintre modelele cele mai esențializate, distincția „prezentare”/„reprezentare”, perpetuează, în ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fost apreciată astfel: 18 cazuri N0, 26 cazuri N1 și 6 cazuri N2. Cazurile cu metastaze ganglionare sunt mai frecvente decât cele cu ganglioni axilari negativi. Ca și în lotul precedent, cazurile fără invazie ganglionară reprezintă totuși o categorie re prezentativă. Gradarea histologică și cea nucleară au reprezentat alți doi parametri importanți, studiați la acest grup de paciente. S au utilizat 2 sisteme de gradare: Elston & Ellis (formare de tubuli, grading nuclear, index mitotic; este sistemul Scarf Bloom - Richardson modificat) și
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
intra, ca predicat, în relația sintactică cu un subiect de persoana I: „Și când răcnește o dată cât ce poate, eu zvârrr! chibriturile din mână, țuști! la spatele lui Zaharia, și-ncepem a horăi...” (I. Creangă) Interjecțiile volitive (între ele, cele prezentative, însoțitoare ale unor gesturi: iată, poftim, na, uite) își au ele înseși un punct de plecare în locutor; planul lor semantic, însă, nu se caracterizează prin „gramaticalizarea” acestei „origini”; în consecință, nu cer și nu admit un subiect sintactic. Specificul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.: „- Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da.” (I.L. Caragiale) • interjecționale, când enunțul se realizează prin interjecții: vai, off! etc.: „- Bine, Costică, acum vii?... ai venit cam târziu! - Ei, aș!” (I.L. Caragiale) Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi determinanți, care dezvoltă mai ales funcțiile de complement: „Vai de biet român săracul, / Îndărăt tot dă ca racul.” (M. Eminescu) și circumstanțial: „Hai în codrul cu verdeață, / Und-izvoare plâng în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu aceeași poveste.” Când regentul este o interjecție volițională sau o onamotopee, complementul direct funcționează, sub aspect semantic, tot ca expresie a unei limite exterioare (pentru o acțiune reflectată interjecțional sau onomatopeic): „Na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pentru interjecțiile prezentative: iată, uite, complementul direct reprezintă, cel mai adesea, însăși rațiunea apariției lor în enunț; complementul direct exprimă „obiectul” care este (sau trebuie) luat în atenție: „Iată lacul. Luna plină Poleindu-l îl străbate.” (M. Eminescu) „- Măi Păsărilă, iacătă-o, ia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iar, pe de altă parte, dobîndirea valorilor pragmatice ale acestor forme): constituirea formelor de politețe, evoluția conectorilor pragmatici (evoluția conectorilor adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele vechi etc. V. conector, deixis, gramaticalizare. ERMAN - KOSTINAS 1993; JUCKER 1995; BRINTON 1996; SARFATI 1997; MARCHELLO- NIZIA 2006. RN PRAGMATICĂ. În anul 1938, filozoful american Charles
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin", deși textul aparține unui tip de enunțare non-deictică, el este presărat cu intervenții "vorbite" ale enunțiatorului: în rîndurile care preced, găsim astfel paranteza "trebuie s-o spunem!" sau prezentativul "iată-l". Este un mod de exprimare caracteristic unei scenografii care seamănă în multe privințe cu cea a cotidianului Libération și în care se amestecă registre discursive a priori foarte îndepărtate unele de altele: oralitatea conversației și stilul scris, prezența
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
situat cel mai la dreapta, rema, corespunde cu ceea ce se spune despre temă. Este elementul frastic cel mai informativ, cel care contribuie la progresia comunicării. Decupajul enunțurilor permite scoaterea în evidență a unor construcții precum fraze cu structuri emfatice (cu prezentativ) sau pasive. În structurile emfatice, rema este dată direct, în vreme ce tema este întrucîtva adăugată. Structura emfatică ce ocupă locul temei prezintă un vid referențial, așa cum se va vedea în exemplul publicitar de mai jos: T6 Numai cu căpșune proaspăt culese
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dintr-o mișcare concluzivă. Așa cum spune J.-B. Grize: "nu nodurile unei rețele sînt cele care contează, ci totalitatea lor, globalitatea lor" (1993: 337). Tocmai această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
această (re)totalizare, această globalizare, este marcată de indicatorii de la sfîrșitul unui segment textual explicativ. Prezentativul IATĂ împarte un rol mai general cu (ACEASTA) ESTE: IATĂ trimite la cotextul anterior ca la o dovadă a lui p. Aceste structuri emfatice prezentative nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu instaurează numai o trimitere referențială. Prezentarea unui obiect al discursului are întrucîtva legătură cu construirea unei lumi și cu stabilirea, între cel care explică și destinatarul său, a unui contract de credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul unei relaționări valabile mai întîi pentru
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
credibilitate-adevăr. Structurile emfatice au totodată o valoare (re)prezentativă și o valoare enunțiativă bine detaliată de A. Rabatel: [...] voici/voilà [iată/uite] are un rol aproape la fel de eficace ca și c'est [aceasta este], prezentînd faptele conținute în enunț în urma prezentativului drept rezultatul unei relaționări valabile mai întîi pentru enunțător, dar și pentru co-enunțător, mult mai implicat aici decît cu există. De altfel, putem nota că voici/voilà [iată/uite], prin prezența etimologică sensibilă a imperativului "vois ici", "vois là" [ia
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
astfel incontestabilă. Cum pe de altă parte concluzia pare să decurgă din co-observația enunțătorului și a co-enunțătorului ei, reiese că această concluzie E2 este dată ca o co-concluzie a lui E2 și a co-enunțătorului ei. (2001: 141-142) În explicație, combinația prezentativului și a interogativului DE CE conduce la construcția finală a unei credințe împărtășite care înlocuiește diferența de cunoștințe de la începutul chestionării inițiale. Explicația se încheie cu un consens cu privire la faptele observate și la cauzalitatea care le leagă. IATĂ pune accentul (focus-ul
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
propozițiilor p și q nu face nimic ca să se adapteze la o stare a lumii, ci dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie analiza prezentativelor printr-o observație care merge mult mai departe decît utilizările narative pe care le descrie: Prezentativele manifestă o forță argumentativă indirectă de temut, deoarece [...] ne (pe noi, cititorii) invită să împărtășim cu focalizatorul inferențe desprinse din observarea faptelor, asupra lumii
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dimpotrivă, ea face în așa fel încît lumea să fie văzută de potențialul cititor-auditor conform cu credința propusă de enunțător. A. Rabatel își încheie analiza prezentativelor printr-o observație care merge mult mai departe decît utilizările narative pe care le descrie: Prezentativele manifestă o forță argumentativă indirectă de temut, deoarece [...] ne (pe noi, cititorii) invită să împărtășim cu focalizatorul inferențe desprinse din observarea faptelor, asupra lumii evidențelor, despre care știm că nu sînt chiar atît de eficace decît atunci cînd sînt împărtășite
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
declanșatori (declanșatori de presupoziții, GALR, II, 855), determinante - determinanți/determinatori/determinativi (determinanți, Acte, 29; clasa determinanților, DSL, 167; clasa determinatorilor, Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
în acest tipar multe formații aparținând terminologiilor, reprezentate adesea de adjective substantivizate sau de cuvinte cu utilizare atât adjectivală, cât și substantivală. Vezi, pentru terminologia gramaticală 36: cauzative 37, conative, delocutive, demarcative, diacritice, expresive, factitive, hipocoristice, indiciale, jonctive, masive, prefixoide, prezentative, relative 38 etc. Sunt numeroase exemple și din alte terminologii sau din limbajul comun: *antiimflamatoare, *antitusive, *antivirale, *barbiturice, *blindate, *celulare, *contraceptive, *demachiante, *deodorante, *detartrante, *energizante, *executive, *melaminate, *periodice, *pesticide etc. Majoritatea sunt la origine adjective care se asociază curent fie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
trebuie să faci/. La nivelul secvenței de realizare a "performanței", depinde de el cum va aplica modalitatea/știi să faci/care apare în prezentarea cărților; cunoașterea apare prin găsirea altor oameni mari în afară de tatăl său. De fapt, EXISTĂ este un prezentativ a cărui funcție textuală este de a semnala, într-un cadru deja delimitat, un nou element care reiese din necesitatea descoperirii. În continuare vom analiza alte două propoziții introduse de indicatori temporali, după cum "mai repede" apărea în [P4] și "mai
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
subliniată în cîteva rînduri: "Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei și ai lui Mini." Poetica descrierii găsește în forma personajului-reflector o modalitate tipică de introducere și dezvoltare a registrului prezentativ. Philippe Hamon este de opinie că "în discursul realist-lizibil, conjuncția personaj-descriere ar putea fi plasată sub semnul general al motivației în toate sensurile acestui ultim termen: a) un sens semiologic personajul, desemnat prin semnificantul descriptiv (o descriere de mediu, de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]