13 matches
-
atât acestor comparații, ci modului în care sunt utilizate. Criticile vizează trei puncte esențiale: decontextualizarea: s-a argumentat că, atunci când H. Breuil (1952) a comparat unele elemente ale societăților din Noua Guinee cu cele paleolitice, a neglijat total contextul descoperirilor. prezentismul: teoriile fondate pe comparatism implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
din contra, se poate afirma că „ceea ce se găsește la rădăcinile ni-hilismului zilelor noastre este în esență setea după Absolut pe care o experimentează omul”. Creștinismul, cu viziunea lui escatologică, poate oferi o ieșire pentru impasul unei culturi captivă în prezentism. Astă-zi, este în criză memoria: „Ceea ce riscă să dispară astăzi este trecutul, ca o continuitate a experienței, o înlănțuire de semnificații”. N-ar fi niciodată posibil, în timpul postmodernității, să se dezvolte mari povestiri (grands récits). Creștinismul trebuie să ajute la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Această primă cauză a urâtului trebuie s-o avem prezentă astăzi în slujirea Cuvântului. Putem înșirui o listă lungă de rupturi, ca exemplificare de situații urâte: ruptura dintre trecut, prezent și viitor (cultura de astăzi a rămas blocată într-un prezentism amenințător); ruptura dintre drum și orizont (omul de astăzi rar de tot atinge pasiunea acelui „cum” să meargă și e cuprins de preocuparea lui „pentru ce” și „unde” să meargă); ruptura dintre „particular” și „întreg” (cultura ultimilor noastre decenii este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
care se exprimă ca o cultură a efemerului. Consecințele acestui fapt sunt distrugătoare. Spre exemplu, o societate care minimalizează sensul istoriei sfârșește prin a eluda obligația formativă a tinerilor și aceștia, în acest fel, riscă să rămână încurcați în cultura prezentismului, în cultul actualității ca scop în sine. O societate care ignoră trecutul se expune la repetarea cu mai multă ușurință a erorilor deja comise. Ei bine, căderea sensului istoric este imputabilă și unui sistem de viață care a marginalizat pe
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o perioadă în care gravitația în jurul unuia sau altuia dintre cele două blocuri a sfidat aranjamente politice exclusiv interne. Prin urmare, pacea democratică ar fi un artefact al Războiului Rece. În sfârșit, explicațiile pacifismului democrat sunt acuzate că suferă de prezentismul caracteristic optimismului determinat de sfârșitul Războiului Rece. Sesizând transformarea sistemică în comportamentul statelor la sfârșitul Războiului Rece, adepții păcii democratice au dorit să explice acest fenomen prin procese relativ noi. Democratizarea îndeplinește acest criteriu, însă factorii care au favorizat sau
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
altuia dintre cele două blocuri a sfidat aranjamente politice exclusiv interne. Prin urmare, pacea democratică ar fi un artefact al „războiului rece” (Gowa și Farber, 1996, pp. 239-263; Gowa, 1999). În sfârșit, explicațiile pacifismului democrat sunt acuzate că suferă de prezentismul caracteristic optimismului determinat de sfârșitul „războiului rece”. Sesizând transformarea sistemică în comportamentul statelor la sfârșitul „războiului rece”, adepții păcii democratice au dorit să explice acest fenomen prin procese relativ noi. Democratizarea îndeplinește acest criteriu, însă factorii care au favorizat sau
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
poezie la alta, asemenea imagini capătă aureola câte unui accent suplimentar și se fortifică prin acumulare. Din păcate, tot restul devine - cu un cuvânt exigent - rezidual și, prin aceasta, eliminabil. Se poate să fie vorba de o memorie oblică a prezentismului rusesc din anii 80 (definit de Mihail Epstein și exersat de Parșcikov, Mihail Aizenberg, Tatiana Șcerbina sau Nina Iskrenko). La aceștia, totul se reifică, totul se preschimbă în obiect palpabil și - în cele din urmă - totul poate fi reprezentat ca
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de trecere bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism la lumea hipercolorată a consumului obsesiv din capitalism, adică o „lume de mărci și branduri, etichete și termene de garanție” - un prezentism (cu termenul istoricului François Hartog) marcat de o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
este Cartea tuturor intențiilor de Marin Mălaicu-Hondrari. Să recunoaștem că nici numele autorului nu este dintre cele mai obișnuite. Generația încă-tânără, căreia diferiți comentatori îi lipesc tot felul de etichete minimalizatoare (de la "lipsă de proiect" și "ignorarea mizelor mari" la "prezentism"), pare un rezervor inepuizabil de surprize. De fapt, Marin Mălaicu-Hondrari, ca și Constantin Acosmei, înainte de a deveni o semnătură vizibilă pentru toată lumea, reprezintă o identitate artistică închegată. A doua ediție a celui de-al doilea titlu care-i aparține (primul
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
literatura se citește masiv, iar publicul gustă încă un „realism național” pe care-l putem identifica prin două trăsături: tratarea în fel și chip a realității cotidiene contemporane (urbane, altminteri scriitorul e acuzat de „regional”1) - ceea ce s-ar numi prezentism - și sondarea magico-mitică a unei istorii culturale străvechi, premoderne dar aristocrate, în lumina căreia se reliefează caractere periferice, profunde, pierdute. Un fel de redivivus al comediei și tragediei de altădată, numai că mizele sunt mult mai diverse, iar conștiința „istorică
Florence Noiville: „La Le Monde des livres, avem timp, avem buget“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3563_a_4888]
-
ea, critica, nu poate foarte mult în anumite privințe, dar nu crede că e o verigă de prisos între cititor și autor, ba, dimpotrivă, ar putea avea o funcție taumaturgică în cazurile (frecvente, după opinia sa) de "ciudată boală a prezentismului", care se manifestă așa: "Istoria începe cu noi, înaintea noastră a fost ori un deșert, ori un pre-postmodernism etc." Critica lui Daniel Cristea Enache pune mereu față-n față valorile verificate cu acelea recente încercând să despartă "ce e rău
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
nr. 3/ 2005, Radu Andriescu publică un surprinzător articol despre "optzecismul" rusesc, descriin- du-l cu precizie: "Câteva curente poetice foarte bine conturate și a căror teoretizare a început încă din prima jumătate a deceniului nouă, respectiv metarealismul, conceptualismul și prezentismul au trasat o hartă poetică foarte asemănătoare celei de la început de secol șdouăzeciț: simbolism, futurism și akmeism." Este, din câte știm, pentru prima dată în presa noastră literară când se schițează o analiză a tendințelor din literatura rusă de la sfârșitul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
ideile de justiție depind de înțelesurile atribuite bunurilor sociale de membrii unei comunități particulare, are periculoase afinități cu ideologia „valorilor asiatice” (despre care m-am exprimat în textul pe marginea lui John Gray menționat la nota11). Pe de altă parte, prezentismul celor mai multe dispute în jurul comunitarismului a reușit să șteargă din memoria americană mai multe decenii de eforturi în aceeași direcție. Cea mai mare omisiune privește gruparea care a încercat să treacă de la experiența „comunităților insulare” (island communities), dominantă în Lumea Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]