116 matches
-
de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții de vals vienez" (Vizita maestrului de vînătoare). Dar "timpul n-are răbdare", înaintînd către noi cu ajutorul corespondențelor unui baroc pluriepocal, menit a sugera derizoriul unui prezent prezumțios sub pojghița subțire a căruia se disting figuri, gesturi, ritualuri revolute: "trenul intră grațios în gara împodobită/ cu ghirlande împletite din urechi de mistreț// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ ave ave răspund piculinele cerului dezinfectat// primarul întinde maestrului de vînătoare
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
cel mai greu de obținut, iar Harold Bloom ne învață cum să ne apropiem de Shakespeare, Milton, Borges, Sf. Augustin, Cervantes, Platon, chiar și de Scripturi: fără prejudecăți, fără filtre ideologice sau politice, fără sofisticări inutile și fără a fi prezumțioși, ci cu bun simț, prospețime și bucurie, cu umilință ("Sunt un critic literar ce încearcă să se reeduce, la 71 de ani, cu ajutorul maestrului Saramago."), și cu o deschidere deopotrivă a minții și a inimii: Acesta este întâiul obiectiv al
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
multe alte exemple. Grandios automistificată este întreaga mișcare a personajelor. Pașadia străbate orașul, cu trăsura la pas după el; Pantazi are grijă să i se păstreze masa de la birtul franțuzesc, "cu sfințenie" și numai în colțul cel mai îndepărtat. Hipertrofiatul prezumțios, Gore Pirgu, plănuindu-și căpătuială prin însurătoare, ori supremația față de ceilalți, recurgând la retorica lui 'nveninat frivolă, își construiește alaiurile întoarcerilor acasă, pe măsura perspectivei sale valorice, voit apăsate de batjocură, umilire și ricanare: flașnete, urși, călușari, paparude. Pe targă
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
artificialului. Așezat sub bolta unor atît de elevate considerații, scrisul lui C. D. Zeletin răsfrînge, în chip specific, tocmai aspectul comun al artei și medicinii pe care l-a evidențiat, dăruirea, slujirea aproapelui. Dl Zeletin încearcă a-și depăși demonia prezumțioasei afirmări proprii, a categoricei, intolerantei personalizări, lăsîndu-se pătruns de vocația medicului ideal ce se distinge, precum și un anume tip de artist, în manieră stoică, prin "sacrificiu, tăcere, renunțări, solitudine". D-sale nu-i plac ambițioșii, vanitoșii, mai mult decît numeroși
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
o dată că se situa "pe o poziție democrată în sens european". Părerile lui despre confrații de generație nu sunt dintre cele mai măgulitoare: Eugen Ionescu, "dornic de succes prin orice mijloc" ar fi fost "o lichea talentată", Mihail Sebastian, un prezumțios și îngâmfat, "care face pe pontiful ajuns la definitiva înțelepciune" (1932). Excepția o reprezintă Emil Botta, în care vedea "un mare poet, un actor fin, un suflet rar, un tip de secolul XVIII, un întârziat printre noi și reactualizat de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
cu teoriile ,primitiviste" ale lui Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu, la acesta, pe care, de altfel, îl socotește ,o mină de inteligență și genial într-unele sclipiri", îl supără ,țărănismul idealizant, cu pretenții de realism sociologic"; Mihail Sebastian îi apare ,prezumțios și îngâmfat..., care face pe pontiful ajuns la definitivă înțelepciune"; Mihail Polihroniade este ,mediocru și fudul; C. Fântâneru, ,un om ciudos, imposibil, care are ceva de smintit și iluminat din romanele rusești"; Petru Manoliu, un ,farsor". în schimb, întreaga lui
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
ansamblul lexicului folosit. 12. Există între enunțuri un fel de parâme care fluidează semnificațiile, etajele lor de escortă. Există o singură clauză în acest contract tacit, și anume ca lectorul să fie unul avizat, preocupat de fenomen, nu preconceput, nu prezumțios. 13. Suita de cronici literare, în formatul cărții B5, din 2009, cu un titlu de maximă decență - Valori și prezențe conjuncturale (la care ne vom referi în continuare) - se constituie în adevărate studii de caz. Cu toate că formula comparatistului versat care
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
pîine. M-am apucat îndată de treabă și - martoră stă colecția hebdomadarului - am izbutit, preț de cîțiva ani, să-i asigur ample comentarii, de regulă, cu caracter polemic, împotriva cărora directorul nu exprimă nici o obiecție. Cred că nu sînt prea prezumțios, afirmînd că revista dobândea, datorită prezenței acestor comentarii, un nerv distinctiv, o culoare ce atrăgea într-o măsură particulară. Natural, nu eram de acord cu unele din ideile și atitudinile directorului, dar întrucît nu era o revistă condusă de subsemnatul
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității, rezultatul poate atinge stupoarea citatelor anterioare. Dar să nu închei pe o notă tristă: grație lui Eugen Simion, Basarab Nicolescu sau Eugen Coșeriu, cartea e scoasă din orbita generalităților prezumțioase. În intenție, cartea e lăudabilă, atîta doar că selecția colaboratorilor trebuia făcută mai drastic.
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
credința noastră disponibilă și naivă pînă dincolo de limitele bunului-simț, că astfel nu vom ajunge niciodată în apele sterpe ale marasmului. Ce să-i răspund ca să nu greșesc, așa cum greșesc de cele mai multe ori cînd găsesc de cuviință că trebuie să fiu prezumțios și definitiv, numai ca să conving, ce pot face cu aceste întrebări pe care eu însumi mi le-am pus de atîtea ori? Fiind acum cu Pahopol, față de care nu am ascunzișuri, nici măcar de dragul sclipirii lor trecătoare, pot doar să-i
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
numai ca să conving, ce pot face cu aceste întrebări pe care eu însumi mi le-am pus de atîtea ori? Fiind acum cu Pahopol, față de care nu am ascunzișuri, nici măcar de dragul sclipirii lor trecătoare, pot doar să-i dezvolt, prefăcîndu-mă prezumțios și definitiv, mica demonstrație. El, știu de pe-acum, va sta smerit, gata să provoace rîsul atoatedevastator, rîsul revenirii pe pămînt. Încerc. - Ai dreptate, n-am întîlnit la nimeni, ca la Van Gogh, plăcerea de a descrie ce a pictat
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de morală socială, ca o tentativă de reechilibrare a unei existențe ce-și asumă marginalitatea. Ființa periferică, deposedată de rolul ce s-ar cuveni a-l juca, cel al autenticității, polemizează cu centrul abuziv, predispus la manifestări parazitare, al convenției prezumțioase. între eul poetic cu o situare lăturalnică și lumea asupra căreia se răsfrînge acest centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia o compensează formal, precum o himeră a justiției: "pentru vina
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
-n surdină Sau bubuitul tobelor spre mângâierea Celor orgolioși? Ce liniștit e mortul? Ce superb e? Cu zilele mai adăugam aurul versului, un gram, Copilul ce eram mergea în paralel , alăturea, Un cânt prin frunze, curgător, Ca ruga- rug nemuritor, prezumțios, insinuant, Ca o amantă, un amant, în depărtări mai ard păduri, Cu tinereți din care furi, vezi ochii lupului sticlind, Cu zilele mai nemurind, vecinii, morții ne aud, Cum te iubesc, cum te sărut, o, doamnă brună din sonet, De
SĂ VEZI CHIPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383796_a_385125]
-
concurențială a conducătorului său. Interesul autorului Cadavrelor în vid, culegere ce avea să urmeze, se îndrepta pe atunci spre Arghezi, de curînd reoficializat, a cărui amabilitate, care s-a tradus într-o apreciere superlativă ce-l va fi entuziasmat pe prezumțiosul tînăr bard clujean, atîrna mai greu în cumpănă decît opinia ostracizatului Blaga. Nu uit nici asiduitățile pînă la un unghi al obedienței nu tocmai elegant pe care același Baconsky le îndrepta înspre un alt favorit de excepție al zilei, președintele
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
prin asceză, te-ai aștepta ca Eliade să rămînă la același timbru ideatic. Și totuși nu o face, dovadă articolul de care pomeneam la începutul cronicii. Eliade se distanțează de Apologia virilității scriind că "întreaga lucrare e străbătură de un prezumțios elan către autorealizare, prin însușiri și eforturi personale. Lectura paginilor scrise acum zece luni mă silește să gîndesc asupra evoluției și prefacerilor intime pe care ajungi să le deosebești singur și singur să le depășești." (p. 272) Eliade nu se
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
încercarea conștiinței de-a raționaliza înțelegerea acestei mișcări total impredictibile, iraționale, anarhice a artei, a culturii în ansamblu, fie spre înfățișările unui insolit țipător, fie spre cele ale consumului curent. În orice caz, departe de a-și atinge țelul presupus, prezumțioasele metode n-au făcut decît să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
ar fi vrut să reproducă întocmai cartea d-nei Underhill, din care „memora acasă câteva pagini“, ca un actor, dar memoria sa, puternică altminteri, i-a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor care ține totuși la respectabilitate academică. Dacă un om inteligent - o inteligență „demonică“ pe deasupra - chiar intenționa să plagieze, nu ar fi încercat tocmai să inverseze ordinea problemelor și, în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în somn și în cafeneaua clujeană.// Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care învață rugăciunea ce deschide sufletul/ Aud noaptea în jur arpegiile din unduirea șampaniei" (O zi a luminii la sfîrșit de aprilie). Gheorghe Pârja așează o imagistică prezumțioasă pe fluxul simțirii sale ancestrale calme, contemplative. Impactul dintre două regiuni ale experienței sensibile se transpune în impactul dintre două scriituri: "Rece este grilajul din piața istoriei/ Cuțite de argint/ Lucesc în memoria pietrei./ Astăzi putem adopta copiii elefanților/ Instituția
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
exploziv, precum proliferarea violenței și a drogurilor, a corupției în sfera deopotrivă politică și economică, a cuplului și a sexualității, a bioeticii și ecologiei, a globalizării și a mass media. Abia ieșiți din veritabilul purgatoriu pe care l-a constituit prezumțiosul secol al XX-lea, cu perechile de războaie mondiale și de totalitarisme, ne vedem confruntați cu alte fenomene adînc tulburătoare: spectrul fundamentalismului, teroarea naționalistă ducînd la fragmentarea statelor și la purificarea etnică, proliferarea organizațiilor de factură mafiotă și, nu în
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
soare, să mai prindă un concediu la mare sau o expediție în Himalaia, dacă își pot permite? Doar, la urma urmelor, o dată trăim și orice bucurie, orice splendoare a acestei lumi ni se cuvine în egală măsură!... Nu este cumva prezumțios să aștepți de la alții acte de eroism, în timp ce tu îți vezi de viața ta banală și mai mult sau mai puțin "normală", înscrisă în legile firii? Credeți că ar trebui să ne facem din "martiraj" o vocație, o profesiune de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
doar cu tăcerea pot să-l ajut.) tăcerea/ e o lavă ce acoperă totul" (Poemul tatălui, al fiului său și al fiului fiului său; poemul tatălui). }ipătului ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în apropiere se-aude vuind/ marea
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
nu se lasă cumpărați cu una cu două, l-ar fi avansat Într-o funcție importantă. Din păcate, În acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime, cu termometrul rectal și o gamă largă de teste și analize, medicul legist fusese în măsură să dea presei o declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În magazia de lemne, și cu crăpăturile tot mai adânci din rondul de flori devastat de căldură. Ducea cu el această singurătate În timp ce urmărea cu fruntea lipită de geam succesiunea regulată a merilor bătrâni care străjuiau șoseaua națională cu indicativul prezumțios DN1C. Ce va duce cu el acum? Va putea alege ceva oare din această lume? Căci nu de amintiri era vorba, ci de ceva mai mult, așa cum, bunăoară, amprenta unei mâini nu e doar amintirea ei, ci și... sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noastre, au fost incluși și ei într-un segment separat al acestuia 2. În aceasta rezidă și rațiunea pentru care volumul a fost întitulat "Diplomați ai României" titulatură considerată de noi a fi cât mai riguros circumstanțiată și mai puțin prezumțioasă, neutră dacă se poate o prezentare sine ira et studio și în nici un caz, ad ostentatione; nu a intrat câtuși de puțin în intenția noastră să includem pe toți diplomații și consulii români din toate timpurile; nu ne arogăm acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]