10 matches
-
Gorzo și Lazăr mă somează, vag paternalist, să îmi clarific poziția față de un presupus „obiect al disprețului” și față de „arta burgheză”, „mai bine” decât în primul text despre Toni Erdmann, unde aș fi făcut o „interpretare greșită, căci viciată de prezumțiozitate”. O să intru mai târziu în analiza scurtă a acestei retorici agresive, deocamdată încerc să clarific niște noțiuni vagi din textul lor. Avem nevoie de o înțelegere comună și precisă a ce înseamnă „artă burgheză”. Eu aș zice că este un
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
strong>). Cronica-replică abundă de sentințe, fiind construită pe antagonizarea aproape constantă între „cum a scris David Schwartz că stau lucrurile” și „<em>cum stau ele de fapt</em>”. Teza generală fiind aceea, care rămâne, cu foarte mici excepții, nedemonstrată, a „prezumțiozității” textului meu. Mai simplu spus, că eu am văzut în film ce am vrut eu să văd și nu ce arată filmul „cu adevărat” și că textul face procese de intenție. Or, aș zice că orice replică ce se dorește
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
sunt conștienți, sau nu vor să ia în serios, nici forța de exotizare și inferiorizare a accentului în limba engleză, nici ierarhiile bazate pe naționalități, regiuni de proveniență și apartenență la consensul „civilizat”, nu ține în niciun caz de presupusa „prezumțiozitate” a afirmațiilor mele. Pentru ei, filmul „nu păcătuiește printr-o exotizare fundamentală”. Merită, cred, să ne întrebăm care o fi limita dincolo de care exotizarea devine fundamentală? Despre importanța geografiei locale Un alt argument bizar adus de Gorzo și Lazăr este
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
remarcă referitoare la problemele pe care și le-ar fi pus sau nu regizoarea pentru acest final, ci doar o critică, din punct de vedere politic, nu estetic, a opțiunii pentru rezolvarea individuală a schimbării slujbei cu alta la fel de problematică. Prezumțiozitatea nu este la mine, ci la cei care îmi atribuie intenții pe care nu le-am avut și lucruri pe care nu le-am spus. Însă, așa cum se vede din citatul următor, regizoarea nu pare să considere, precum Gorzo și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
Urmuz. Bogata sa arhivă se păstrează la King’s College din Londra. Textele strânse în Notații critice au, așa cum mărturisea autorul într-un cuvânt înainte, o „impetuozitate tinerească”, apelând masiv la ironie și sarcasm. Cum însă ținta lor - de exemplu, prezumțiozitatea unor diletanți - este facilă, comentariile constituie mai degrabă un exercițiu de virtuozitate. Ulterior G. renunță la critică, mulțumindu-se să prezinte onest cărți de valoare recunoscută, adeseori din literatura universală. Pasionat cu adevărat de muzică, ajunge cu timpul să scrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
semantic și conceptual, de multitudinea abordărilor și nu în ultimul rând de existența a peste 500 de definiții și accepțiuni ale mitului 7. S-ar putea ridica problema utilității, a sensului sau chiar a fezabilității unui astfel de demers. Dincolo de prezumțiozitatea doar până la un punct voalată a unei atare întreprinderi, este necesară stabilirea unui acord între autor și cititor asupra gradului de valabilitate al ideilor exprimate și al așteptărilor din ambele părți. Cu alte cuvinte, nu trebuie scăpată din vedere natura
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îndeosebi în deceniile trei și patru ale veacului trecut, cu asupra de măsură. Au fost aruncate în discursul public al presei și al nenumăratelor conferințe judecăți deformatoare, duzini de epitete devalorizante, reproșuri dure pînă la negări violente. Revenea frecvent veleitarismul, prezumțiozitatea (cum zice chiar Vulcănescu) sau infatuarea tinerei generații, iar stilul unor atare incriminări era, de pildă, precum cel al unei note din Viața Românească (oct. 1934), semnată P. Nicanor & co. (sub care se ascundeau Topîrceanu sau Ibrăileanu) și intitulată Ultimele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
filonul” mistic în artă și în literatură, însă până la urmă totul a rămas în stadiul de schiță. Plecând de la operă (product folcloric sau izvodire cultă), și nu de la preconcept, emite, cu o superbie în care intră o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Glinka de V. V. Stasov și Chopin de Franz Liszt -, precum și lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) și, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de specialitate. În 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
nu de puține ori țin să dezmintă hotărâtele disocieri ale mentorului modernist. Mitologizarea "vieții" în gândirea acelorași eroi se arată a fi, și ea, mai mult un reflex psihologic decât semnul unei deschideri spirituale veritabile și mai mult semn de prezumțiozitate decât de intelectualitate paralizantă. De o atenție specială se bucură "metafizica sexelor": asemenea tuturor intelectualilor epocii, și Lovinescu dorește să descifreze misterul gingașelor raporturi dintre bărbat și femeie, nu numai pentru a confirma cele câteva banale prejudecăți ale epocii sale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]