872 matches
-
Era o coincidență: se anunțase poștașul care aducea mesajul, când T.M., cufundat în scaunul pliant din grădină, răsfoia volumul lui Schopenhauer pe care nu-l mai deschisese de peste 40 de ani. A.K. fusese avizat, cum am menționat, că în pribegie scriitorul transplantase peste tot un ritual din junețe cu ore pentru masă, somn, lectură, corespondență, creație. Cineva din afară care ar fi știut cât de metodic aplica T.M. rețeta lui de disciplină ar fi fost tentat să pună la îndoială
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
unei întregi generații de muzicieni. A devenit de notorietate faptul că Dieter Acker era preferatul maestrului. Dar și că pe an ce trecea maestrul se metamorfoza în idol al discipolului. Despărțirea de Toduță și de spațiul clujean a coincis cu pribegia prin țara strămoșilor: mai întîi la Düsseldorf, apoi la München, unde și astăzi este titularul catedrei de compoziție și analiză muzicală al celei mai renumite școli de muzică germane. între timp devenise depozitarul mai multor premii de o unanim apreciată
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
aveam diplomă. Și nu mai pot să eludez meandrele sistemului. Mai bine băgați un joint, zău, decât să vă bateți capul cu asemenea probleme existențiale E adevărat moșule , santem o nație de oameni ce au refuzat să fie ” civilizați ” de pribegii ce și au lăsat oasele pe aici sau au fost asimilați de înapoiații de geti-begeti . Noi nu avem nimic sublim în noi fiindcă am rezistat atâtea milenii sub talpă pribegilor , nu ? Vai de voi amaraților . Rețineți un lucru , românii au
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
la statuile de 3 m din Arcul lui Constantin cel Mare , daca dacii aceia arată a învinși . În ciuda tuturor , noi , d’acii nu am pierit ! E adevărat moșule , santem o nație de oameni ce au refuzat să fie ” civilizați ” de pribegii ce și au lăsat oasele pe aici sau au fost asimilați de înapoiații de geti-begeti . Noi nu avem nimic sublim în noi fiindcă am rezistat atâtea milenii sub talpă pribegilor , nu ? Vai de voi amaraților . Rețineți un lucru , românii au
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
țară, cu experiența acelor trăiri. Le-a scris pentru cititorul revistelor diasporei românești și le-a răspîndit în atîtea colțuri ale lumii prin cîte a trecut sau a zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de geografie, în Postfață la un deceniu personal. La unitatea volumului Sfîrșit de exil. Nuvele, au contribuit Nicolae Florescu și Mihaela Constantinescu-Podocea, echipă de mult afirmată în direcția activității lor susținute, atît de detectare în publicațiile de peste
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
unui plănuit volum, constituit din nuvelele publicate în țară, în paginile Gândirii, ale Universului literar și ale propriei reviste Meșterul Manole. Volum intitulat după altă nuvelă de atunci, Ucigașul Teofil, în ideea publicării lui într-o editură din Argentina, Cartea pribegiei a editorului inimos, Grigore Manoilescu. Certitudinea asupra acestor date permite lui Nicolae Florescu subliniatul spirit critic față de selecția operată de Mircea Popa pentru sumarul antologiei Moartea morții mele (Editura Dacia, 1999). Studiu al mecanismului social-politic care a generat atîta deznădejde
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
și nu știe încotro s-o ia. Mulți și-au urît țara din cauza acestor repartiții. Și cîți medici și profesori de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în pribegie... Erau vremuri frumoase, cu filme de Sergiu Nicolaescu, cu stadioane care dădeau să crape la cenaclurile Bardului de cîtă lume se aduna la ele și cu sfinte poezii de amor filial scrise de Corneliu Vadim Tudor pentru Elena Ceaușescu.Și
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
principelui Nicolae, fost prim regent al României, la 9 martie 1950. Este un text, greu de prea plinul "denunțurilor": constatări și dezvăluiri privitoare la starea poporului român după 23 august 1944, despre agonia și prăbușirea morală a națiunii, despre calvarul pribegiei, despre ineficiența Comitetului național, "conspirația trădării" după aspra cântărire de către Pamfil Șeicaru a efectelor acțiunilor sale în exil. Sub aceeași gravă percepție a unui adevăr eclipsat de mimarea ordinii lucrurilor stau denunțurile "anchilozării" Occidentului, mișcarea lui înceată în a sesiza
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
bucura de roadele unei vieți pline (evident cu excepția intelectualilor din România care abia își duc zilele) d-na Lory Wallfrisch își continuă cu neabătută perseverență eforturile pe tărâmul muzicii, doar zona s-a schimbat: dacă timp de zece ani în pribegia ei prin lume a dus o luptă în mare măsură singuratică, pentru propagarea creației românești (Enescu, Lipatti etc.) acum își continuă misiunea și în interiorul vieții muzicale din țară. Părăsind confortul locuinței sale din apropierea New-York-ului, revine mereu în locurile de care
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
doar de dragostea de țară. Problema devine ceva mai confuză dacă punem la socoteală și soarta miilor de familii de sîrbi din ținutul Krajna, obligate de autoritățile croate, imediat după dobîndirea independenței, să-și lase casele și să ia drumul pribegiei. Mai mult, o afirmație precum „În Serbia comunismul nu s-a prea schimbat, nici măcar formal; În Croația comuniștii nu mai sînt la putere” (p. 97), sună cinic dacă ne gîndim că președintele Croației era, la vremea acordării interviului, Franjo Tudjman
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
am aflat c-au dus-o ca pe-o vită din vecii își cunosc rostu la Sfântul-Valentin ne-ndrăgostim și i-am plâns pe piept la cimitir. și din Cana-Galileii și-n pragurile voastre-aducem flori știți voi lume ce e pribegia? se fac sfinți pe pieptul vostru. și-n gura mare vă mărturisim e atunci când nu ai Dumnezeu. iată, doar cu-o sărutare c-adesea ne topim printre fiori. muica mea, săraca România și nu-i prețul prea puțin, deschideți poarta
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
Magie albă, în îngrijirea Mihaelei Constantinescu. Micul volum era ca și necunoscut, neînregistrat în nici o bibliotecă din țară, pentru că a apărut numai într-o ediție, în mod sigur cu un extrem de mic tiraj, în Argentina, în 1952, la Editura „Cartea Pribegiei”, care îl avea ca proprietar pe Grigore Manoilescu, refugiat din România, unde fusese redactor la ziarul de dreapta „Buna Vestire”. La Editura „Cartea Pribegiei” au mai apărut, prin procedee primitive de multiplicare, cărți de Ștefan Baciu, Vintilă Horia, chiar Mircea
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
ediție, în mod sigur cu un extrem de mic tiraj, în Argentina, în 1952, la Editura „Cartea Pribegiei”, care îl avea ca proprietar pe Grigore Manoilescu, refugiat din România, unde fusese redactor la ziarul de dreapta „Buna Vestire”. La Editura „Cartea Pribegiei” au mai apărut, prin procedee primitive de multiplicare, cărți de Ștefan Baciu, Vintilă Horia, chiar Mircea Eliade. Editura a fost activă numai în anii 1951-1952, având sediul la Valle Hermoso, Sierras de Cordoba și Buenos Aires - după cum ne informează Florin Manolescu
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
de proze Afară de unu singur, alcătuit în 1946 de un coleg, pus în circulație în câteva exemplare multiplicate la linotip și pregătit mult mai târziu, în anii '50, de Ștefan Baciu pentru a fi tipărit în Argentina la Editura Cartea Pribegiei, dar manuscrisul s-a pierdut. Mircea Popa face aceste completări în noua sa ediție, dar nu exclude posibilitatea de a mai fi descoperite texte inedite sau colaborări deocamdată necunoscute.Ca și Teodor Scorțescu, Grigore Cugler este un diplomat cu pasiunea
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
trecînd peste omenești excese. O mărturie creditabilă, cum grano salis, despre om, oameni, prietenii sub vremi. În capitolul ultim, Drumuri, istoria (personală) este reconstruită spațial, din impresii de călătorie, mai curînd de turism cultural, deopotrivă voiaj în timp real și pribegie imaginară, stîrnită de amănunte din cărți. O lume (mare) ancorată de hulubele ochelarilor... Întîi, preambulul despre călătorii români, de cînd se știu, prin țările străine, un spectacol fantastic, în care se amestecă mirare cu admirare. Apoi Germania, cu orașele ei
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
ontologică“, nu una biologică, sociologică sau politică. O asemenea condiționare trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic, pentru a putea fi într-adevăr un scriitor român în pribegie“. Filosofia în care se integrează această concepție va fi denumită „naționalism transcendental“, care asigură „posibilitățile noastre de a opera în universal“. Poetul și filosoful trebuie să depășească o zestre circumstanțială, geografică, pe care de altfel nici nu o mai au
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
buni, tristețea lumii uneori ne curge-n lacrimi Ca ni-i scris de ursitoare orice clipă s-o plătim Ba cu fericiri de-aiurea, cu trișări, iubiri sau pătimi, Legi nescrise lângă care zi de zi ne răstignim. Dus În pribegie lăsând râuri și Carpații, Nu ne căutați pricina, codrii, doinele-s cu noi; Numai dorul ne apasă navigând prin emigrații Și ne pierdem după soarta, printr-al timpului șuvoi... (Exodul) Așadar Poetul există Într-un cerc de efluvii astrale emanate
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
ne instituim în judecători, cei doi "rivali" sunt amândoi mari personalități, dar nu putem să nu fim - pentru a câta oară! - dezamăgiți că românii nu excelează prin solidaritate, în cazul de față, intelectuală, fiind vorba de anii de restriște ai pribegiei. Scrise la o vârstă înaintată, memoriile lui Alexandru Ciorănescu din acest volum, cu excepția unor mici paranteze, nu trec mai departe de anul 1934. Activitatea lui pe planuri vaste și pluridirecționate abia începea în ajunul războiului, scurtă vreme în țară, apoi
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
din Cluj a tinereții mele îmi face onoarea de a-mi conferi înaltul titlu de doctor honoris causa, simt iscându-se în mine aceiași mirare care mă cuprindea, cu ani în urmă, atunci când, tânăr discipol descopeream alma mater napocensis, în pribegia sa sibiană. Mirarea " o știm de la mentorii noștri elini atât de îndepărtați în timp și totodată atât de apropiați de noi, atât de prezenți " este o stare de spirit prielnică filosofării. Ea este favorabilă reflecției, cred, prin chiar naivitatea sa
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Alexandru Niculescu Oricît ar fi astăzi de inactuală o discuție - sau o amintire! - despre exilul românesc dinainte de 1990 (sau de luna decembrie 1989), cartea domnului Neagu Djuvara intitulată, cu modestie, Amintiri din pribegie (Ed. Albatros, 2002) nu poate rămîne fără o deosebită lectură - atît în „diasporă", cît și în țara sa de baștină, în care s-a „repatriat" (absurd și injust termen!) autorul. De bună seamă, să sperăm că au apărut - sau vor
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
ne privește, după 1980 (cf. p. 418 urm.), ni se încrucișau drumurile (în biblioteca Sorbonei, în cenacluri, în adunări politice sau culturale mai largi) cu cele ale domnului Djuvara. De aceea credem, astăzi, că îi putem aprecia amintirile dintr-o „pribegie" care ne-a fost, cel puțin în anii de după 1980, oarecum comună. în noaptea dintre 23-24 august 1944, dl Neagu Djuvara se afla „pe undeva, în zbor, între București și Berlin", purtînd cu sine - curier diplomatic strict secret - acceptarea - vai
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
departe"; „mi-am ascuns fața în palme și am plîns cu hohote, în ascuns" (p. 44-45). Putea-va cineva, citind aceste rînduri, să nu înțeleagă suferința vieții pe pămînt străin - fie el și francez - al acestui adevărat patriot român în „pribegie"? Și apartenența sa totală, viscerală, definitivă, la o Românie ideală, aceea pe care destinul (altcineva ar spune hazardul ) l-a obligat, în numele unei drepte cauze, să o părăsească? Dacă cei ce vor citi aceste însemnări, necunoscînd meandrele - sau golgotele - exilului
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Românie ideală, aceea pe care destinul (altcineva ar spune hazardul ) l-a obligat, în numele unei drepte cauze, să o părăsească? Dacă cei ce vor citi aceste însemnări, necunoscînd meandrele - sau golgotele - exilului, vor vrea să afle și să înțeleagă durerile pribegiei în slujba unei cauze patriotice, citească paginile scrise de marii noștri exilați Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Theodor Cazaban, Sanda Stolojan, Nicoleta Franck și, bineînțeles, ale lui Paul Goma (sau ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au publicat
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]