37 matches
-
pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu Între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul „Pe lângă plopii fără soț” și a romanțelor Îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Reflecții de traducător Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În ansamblul ei, cu ceea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul Pe lângă plopii fără soț și a romanțelor îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce a avut și
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară pribegită și cîrîie din cînd în cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se grăbește
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
lovitura dată studentului C. Stere: "Ziarele polițienești Lupta și Timpul se năpustesc cu furie asupra noastră, tratîndu-ne de spioni și delatori, pentru faptul că am arătat rolul ce l-a jucat în faimosul contra-manifest al studenților ieșeni un domn Sterea, pribegit aici la noi. Lucrul este, desigur, firesc și reptilele n-au făcut decît a-și îndeplini datoria luînd apărarea unui agent al lor. Dar am dori să știm unde au văzut reptilele un denunț din partea noastră, care să expuie pe
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
pas cu lumea... modernă (?) și... rafinată (?). Eminescu Între timp a rămas cu un fel de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul „Pe lângă plopii fără soț” și a romanțelor Îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Reflecții de traducător Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, În ansamblul ei, cu ceea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bine să murim acasă, decât să murim în altă parte...” Se lasă tăcere în sală... Parcă toate inimile noatre de români bat la unison. Am înțeles un lucru fundamental: un SINGUR om, dacă are o inimă mare cât o țară pribegită, poate schimba multe... În UNIRE e PUTEREA... Vasile Șoimaru a mai fost și în Alpi + de 2 ori, dar s-a rătăcit... n-a mai ajuns la retoromanși... Privirea îi strălucește din nou, mai vie; glasul i se umple de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
mi-e țara și piatră sunt eu Am cerul pe umeri și sus Dumnezeu Pe frunte îmi plânge rășina de brad. Curg sloiuri pe râuri și-n inimi dureri Bătrânii se sting... tineri sunt izgoniți Departe-și iau zborul - străini, pribegiți Speranțe-mpletind în dulci primăveri... Mi-e drag să privesc albăstrimea din zări Cetății de suflet să-i dărui Iubire Pe locul acesta să scriu ”nemurire” Roabă veșnic să fiu sublimei chemări. Referință Bibliografică: Rădăcini / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]
-
autorul înțelege că în cele din urmă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător. Omul nu poate păstra, atunci când trăiește, clipa fericirii. Tema timpului aduce încă o dată, ecouri eminesciene în poezia lui Ilie Marinescu. „Am strâns în brațe timpul pribegit,/ Al anilor ce-și căutau cărarea/ Și-am fost doar pentr-o clipă fericit,/ În rest prietenă mi-a fost uitarea”. („Uitarea”) De altfel, poezia lui Ilie Marinescu nu merită a fi dată uitării. Dacă „peste toate se așterne,/ Tăcerea
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
de hulită astăzi, din Manifestul Comunist a cărui principii le exprimă în monumentala sa operă social-literară „Împărat și proletar”. Redau câteva versuri edificatoare. Păcat că școala nu include în învățământ acest poem al suferinței omenești. "Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/ Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
începe din nou să bată. Arome de cimbru sălbatic dansează frenetic în jur, învăluindu-i umerii într-o binecuvântată îmbrățișare. Tavanul de nori îl cercetează surprins și-atât de intens, încât unul devine imaginea răsturnată a celuilalt. Depărtările ard dorurile pribegite - tic-tac! Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Coerență amniotică / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
COERENŢĂ AMNIOTICĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353753_a_355082]
-
neexploatat Nu pot s-o uit cât voi trăi Și neam de neamul meu va spune Că-n inimă mi-a fost mereu Chiar după ce eu voi apune Și chiar departe când mă știu Chemarea Dacilor nu lasă Cu pasul pribegit oi fi Dar inima-i la dulcea casă Iar când pierdut mă simt prin neamuri Și rostul meu îl voi nega Mi-oi aminti de-un țărm ce strigă C-acolo este țara mea DRAGOSTE NEBUNĂ Vino să te strâng
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Și-ți amintești ca ai iubit Se mai zăresc în depărtare -In zboruri spre necunoscut- Cârduri stinghere de cocoare Fără prezent, fără trecut... În foșnetul ce-l poartă vântul Peste oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre Născute în trecutul dens Imaginația ascunde Trăiri ce nu s-au consumat Atunci când legile imunde Au condamnat un exilat Cad frunzele luate de vânturi Căderea
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]
-
Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Zilele trecute (4 dec. 2015), a murit poetul Ion Miloș. L-am prețuit mult. La rândul lui, pentru mine, funcționarul care se ocupa de păstorirea sufletelor pribegite ale românilor din toate colțurile lumii, avea sentimente deosebite. Ultima dată l-am întâlnit în Serbia, unde se întorcea din când în când într-un sat românesc în care văzuse prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut
ÎN MEMORIA POETULUI ȘI TRADUCĂTORULUI ION MILOȘ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342607_a_343936]
-
-i goală, doar coperta amintește Despre-un nume de român care-ntruna rătăcește... De-o vrea Domnul vreodată să mai vin la tine, tată, Jur, pe mișei nu-i voi ierta!... Tinerețea mi-e furată. Și ca mine sunt atâția pribegiți, care țările colindă; Cu norocul n-au dat mâna, că întruna îi tot plimbă ... Pe sub cerul ce cuprinde marea și pământul tot; Copii rătăciți ai soartei..., care-n țara lor nu pot Să muncească pentru-o pâine; nu au casă
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș de nepătruns. Nicio vietate nu se putea simți în deplină liniște, nici lupul, nici ursul, nici bourul, nici zimbrul. Cele mai pribegite, de bună seamă, erau căprioarele. Un singur lucru era cu adevărat de temut în această lume a pădurilor: foamea. Căprioarele și cerbii nu găseau destulă iarbă. Lupii nu prindeau cine știe ce, vânatul era rar și avea picioare cam lungi și iuți
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre ce sufletu-mi prefiră în cochilii de zare când zborul cade frânt iau podul palmei drept pasăre și grilă și completez cuvinte pe muzica din gând însingurat mi-e timpul și pribegit mi-e dorul și terfelită muza de zodii la răscruci un dens penaj de aștri incendiind covorul din ieslea de lăuză ce alăptează prunci ... vai, eșuez purif pe un întins de ape cine întinde mâna acum să mă scape !? Referință
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > BISERICUȚA DIN ALBAC Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului BISERICUȚA DIN ALBAC Bisericuță din Albac, Clădită-n suflet de român, Pribegit-ai din veac în veac Spre a fi poporului român altar. Văzut-ai corifei și patrioți Gândind la libertate și uniți Pentru un popor străpuns de nedreptăți. Vent-ai de peste munți aici la noi Pentru a ne fi mângâiere și-ajutor
BISERICUŢA DIN ALBAC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347753_a_349082]
-
-i goală, doar coperta amintește Despre-un nume de român, care mereu rătăcește... De-o vrea Domnul, vreodată, să mai vin la tine, tată, Te asigur: pe mișei nu îi iert pentru viața mea ratată! Și ca mine sunt atâția pribegiți, care țările colindă... Cu norocul n-au dat mâna, speranța tot mi-i plimbă Pe sub cerul ce cuprinde marea și pământul tot; Copii rătăciți ai soartei, of! care-n țara lor nu pot Să muncească pentru-o pâine, nu tu
SCRISOAREA FIULUI RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345434_a_346763]
-
grasă. De ce m-o fi prins pe mine istoria dincolo de Prut? Amarnica și blestemata fu ziua de vară în 940! Și amare ne fură toate zilele și zilișoarele vieții. Vai de suflet de român necăjit și înstrăinat! Ca niște puiuți pribegiți am ramas ... Ne mai îndulceam amaru cu graiul și cu cantul nost.... Da 'îi mulțămesc lui Dumnezeu și acucă n-or uitat copii mei vorba noastră... “ Iar pe alta foaie mai îngălbenita față citi: “Nu mai am nădejde...Nu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
ION MILOȘ, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. Zilele trecute (4 dec. 2015), a murit poetul Ion Miloș. L-am prețuit mult. La rândul lui, pentru mine, funcționarul care se ocupa de păstorirea sufletelor pribegite ale românilor din toate colțurile lumii, avea sentimente deosebite. Ultima dată l-am întâlnit în Serbia, unde se întorcea din când în când într-un sat românesc în care văzuse prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
o carte din literatura română, pe care o tradusese în suedeză. Citește mai mult Zilele trecute (4 dec. 2015), a murit poetul Ion Miloș. L-am prețuit mult. La rândul lui, pentru mine, funcționarul care se ocupa de păstorirea sufletelor pribegite ale românilor din toate colțurile lumii, avea sentimente deosebite.Ultima dată l-am întâlnit în Serbia, unde se întorcea din când în când într-un sat românesc în care văzuse prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
suflet ce-n sânge s-or scălda Și fiecare strop de sânge va cădea-n poezie Pe frunzele din toamnă scriind povestea mea. Când plânsu-mi va-nceta să ude ploaia toamnei, Când frunzele-n roșite în hohot vor jeli, Când pribegite păsări vor locui-n ținutu-mi, Abia atunci, iubiții mei, să plângeți căci n-oi fi! Referință Bibliografică: SUFLET ÎN AGONIE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
cu mizerii ? Cine va răspunde morții Rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții - Călător uitat prin gară ? Cine va învinge răul Ce emană din latrine Și va pune iarăși frâul Celui ce din iad revine ? ......................... Așa gândeam singur aseară Pribegit în vagi coșmaruri - Călător la porți de ceară Preacurvit doar în năravuri. Mi-aș dori să fiu cel care Va învinge mortăciunea. Mi-s rebut sau doar se pare - Mi se vede goliciunea ! Referință Bibliografică: NOSFERATU - EPOPEEA GROAZEI / Liviu Pirtac
EPOPEEA GROAZEI de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379735_a_381064]
-
ai preface în livezi. Fiecare frunză-i vie Și cu suflet plină este, Cântă lumii fiecare În altfel a mea poveste. Gem în frunze de durere Patimi grele-n desfrunzire, Urlă gândul și le smulge Lacrimi de dezamăgire. Frunze roșii pribegite Azi în pom sau întâlnit Să jelească-n roșu bocet Simfonii fără sfârșit. Frunze verzi, dar vii născute Curg în lacrimi și-n oftat, Scuturând copacul vieți-mi Într-un bocet disperat. Frunze verzi și roșii frunze, Pomul vieți-mi
SUNT UN POM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379174_a_380503]
-
însăși în rândul celorlalte arți. Aceeași lipsă de cultură preliminară, de adâncime, de inspiciune în legile speciale a artei reprezintative au degradat și critica teatrală la asemenea sărăcăcioșie (Armseligkeit). Dar critica teatrală nu e arareori ultimul refugiu a unui talent pribegit (verkommen) a unui om scrântit moralminte și spiritualminte, care-și vede închise toate celelalte activități literarii la cari trebuie câștigarea și manipularea (Bewaeltigung) unui material avut. Aci colportează el cu unele figuri retorice stătut[e], amestecate într-un jargon cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]