107 matches
-
care apoi și l-a întărit mereu. Sala în care își ținea prelegerile (de obicei, Amfiteatrul Odobescu) devenea, în preajma orei de curs, ținta unui veritabil asalt. Cei care nu izbîndeau să ocupe un loc în băncile ticsite se mulțumeau cu prichiciul ferestrelor sau, la nevoie, cu vreun colț al estradei; pînă să ajungă în dreptul acesteia, profesorul era deci constrîns a ocoli numeroase obstacole. Cuibăriți în toate ungherele și în toate atitudinile, studenții ofereau sălii fizionomia pitorească a unui auditoriu din Renaștere
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
ele se integrează capitolului, teoretic încheiat, al studenției. De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu, se înghesuie în bănci sau pe prichiciul ferestrelor, ascultă cu atenție și notează cu înfrigurare. Alți studenți se împărtășesc cu nesaț din tezaurul de erudiție al profesorului și sînt cuceriți de adînca umanitate ce însuflețește orice cuvînt al său. Mîine le va succeda o nouă generație de
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
a spus, un miniparlament. Funcționînd în aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul lui Caragiale. Atît de vizibil și atît de autoritar încît devenise o regulă a jocului, pe care nu ți se permitea s-o încalci
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
înaintat ultima cerere de plată - și care au termen de finalizare 30 septembrie - vor avea ca dată finală de depunere 30 octombrie; în același timp, durata limită de execuție va fi până în ziua de 20 octombrie 2004. De la dna Maria Prichici, directoarea Biroului Regional SAPARD Timișoara, am aflat că în județul Timiș au fost finalizate deja două proiecte, unul depus de Consiliul Local V.V. Delamarina (modernizări drumuri de interes local) și unul depus de Consiliul Local Giulvăz (amenajare drum comunal), altul
Agenda2004-40-04-general4 () [Corola-journal/Journalistic/282941_a_284270]
-
săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele peste prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor trei, care mai mult nici nu putură să dea din aripi decît ce le permitea A. cu necesitatea lui blestemată, dar înțeleasă... Era o libertate de cel mult patru-cinci metri. În timpul căreia, prizonierelor
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
din mînă, spune, ne va lua prin surprindere. Nu ne e frică de noapte, luăm o tabletă ca în spitale, îi implorăm astfel natura tristă. Umbrele urcă acum de peste tot, din cele mai mici crăpături, de la etajele de jos, de la prichiciul ferestrei, de pe colinele ce ne-au atins retina peste zi, de la pașii noștri... ne ridicăm genunchii spre acele locuri, avanposturile nopții se află în trupul nostru neluminat de soare. "Scurt a fost gustul căpșunii", spune unul, și o privim gîndindu-ne
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
afară. Da de ce ne scoți ca și cu fărașul? Pentru că e ora închiderii. Dacă vreți să continuați, veniți mâine, de dimineață, din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din nou. Acum, hai, gata! și gata a rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare; la fel de încărcată de liniște; la fel de plină de dragoste pentru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape în vârful picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși. În scurtă vreme, Costache crâșmarul a apărut cu oala plină cu vin și a așezat-o pe prichiciul hornoaicei. După oarece codeală Hliboceanu, s-a ridicat și a vorbit cu glas răgușit: Acest vin îi adus în cinstea celor doi oameni care au stat și stau și acum în capul mesei. Locul l-au câștigat prin vrednicia lor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spune românul sugestiv. În acest sens este și relatarea unui lucrător în securitate în cartea sa ,,Condamnați la tăcere” care are pensie normală de serviciu în structura de siguranță a statului din acea vreme. În cheamă col. (r) ing. Dumitru Prichici. Ce au lăsat comuniștii pe unde au trecut doar în decursul sec. XX? Cimitire pline, gropi comune, oameni sărăciți, învrăjbiți, îndoctrinați, cu un singur cult al personalității al conducătorului iubit. Dacă România nu a rămas pe veci pașalâc turcesc (vasala
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
De la casa cu ferestre luminate, care a făcut posibilă gruparea, la casele din scrierile fiecăruia dintre "mari", inventarul e generos. Una din cele mai celebre gospodării ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
morți la Sighet și la Canal, despre conducătorii armatei române, împușcați ca niște cîini. Adaugă și informația asta: însuși capul diviziei "Tudor Vladimirescu" a fost condamnat după model Stalin. Stalin l-a condamnat pe Tuhaciov, Ana Pauker pe Cambrea. Pe prichiciul închisorilor zăceau de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit (care-au mai ieșit) distrofici, schilozi, bolnavi de nervi. N. Carandino a reapărut fără dinți de la Zuchaus, după 9 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vânt nebun prin grădina casei mele, Legănându-se pe-un ram mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
buni, doi sfinți bunici, Cele mai dragi ființe. Din colțul cel din răsărit, El, Sfântul Nicolae, Stă pururi parcă neclintit Veghind a mea odaie... Nimic nu s-a schimbat aici, Și-oglinda din perete, Și patul mic, și-al meu prichici, M-au așteptat discrete. Toate m-au așteptat cu dor Să mă întorc cândva aici, Dar nimeni nu mi-a spus că mor Și cei mai dragi și scumpi bunici! Vă caut cu ființa mea, Vă caut cu iubirea, Vă
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
Stau copiii în odaie Și prin geam în noapte cată: „Vine Moșu’ Nicolae?” „Nu mai vine, nu mai vine! S-o fi rătăcit, săracul”, Spune unul în suspine, „Și greu i-o mai fi și sacul!” „Și-am pus pe prichici afară Papuceii, sper să-i vadă; Bezna asta te-nfioară, Uite, bre, câtă zăpadă”, Zice altul crăpând ușa, „Fulgii, Doamne, cum sclipesc! E călcată cărărușa! Urme proaspete zăresc!” Sar la ușă, da, sunt pași! Fug la geam, și-n papucei: Ursuleți
EMOŢII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383094_a_384423]
-
altele? — Da... cel puțin alte două, foarte asemănătoare cu acesta. — Ce Îmi poți spune despre metal? E aur? Vreau să spun aur natural... Flavio Îi azvârli o privire ironică, În timp ce apropia inelul de o lamelă de jasp negru aflată pe prichici și apucându-se să Îl frece de piatră lovindu-l ușurel. Parcă certitudinile domniei tale nu mai sunt atât de neclintite, priorule... Da, e aur, zise el apoi, privind cu luare aminte striațiile pe care metalul le lăsase pe lamelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite în iatac, Pentru un taifas c-un drac. Scriu cu alb din călimară Cum pe mine
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Motocei mâțelor lui Nică torcălăul... În apropiere de Tg. Neamț, un scurt popas la Humulești, aici unde a văzut lumina zilei Nică a Petrei, cel care avea să devină clasicul literaturii române Ion Creangă. „La casa părintească din Humulești, la prichiciul vetrei cel huruit, unde lega mama o sfară cu motocei de crăpau mâțele jucându-se cu ei...” cu ferestrele pline de mușcate în floare, călcam pe urmele copilului de 11 ani cât aveam și eu atunci când am avut „un noroc
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
atâta frumusețe religioasă, de parcă aș băut din apa tare a sfințeniei! Ce să admir mai întâi? Bolțile de la intrare, cărările pietruite și albite de atâția pași ce le-au traversat, însoțite de flori și arbori, ghivecele cu flori multicolore de pe prichiciul verandelor văruite în alb, arhitectura pașnică a clădirilor cu ziduri groase, temeinice, adăpostind chilii ce înconjoară biserica mânăstirească, ori înseși bisericile mânăstirești ce răsar în mijlocul lăcașului ca inegalabile tezaure spirituale, istorice, arhitectonice și de artă ale neamului, atât de greu
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
după ce se culegeau așa de greu acele merișoare, să mai dăm jumătate la alții! Seara am plecat la stână. Văzându-mă așa mic, s-au îndurat de mine, m-au primit să dorm chiar în bordeiul de la stână, pe un prichici, lângă sobă. Era cald, nu ca în pod. Am dormit visând frumos. A doua zi am urcat încă odată pe munte, să mai completăm gălețile. Am strâns merișoare și într-un sac. Apoi am coborât la vale. După drum greu
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
buni, doi sfinți bunici, Cele mai dragi ființe. Din colțul cel din răsărit, El, Sfântul Nicolae, Stă pururi parcă neclintit Veghind a mea odaie... Nimic nu s-a schimbat aici, Și-oglinda din perete, Și patul mic, și-al meu prichici, M-au așteptat discrete. Toate m-au așteptat cu dor Să mă întorc cândva aici, Dar nimeni nu mi-a spus că mor Și cei mai dragi și scumpi bunici! Vă caut cu ființa mea, Vă caut cu iubirea, Vă
MĂ-NTORC ÎN TRECUT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366375_a_367704]
-
cetățeam mai vîrstnic l-am rugat să mă bage și pe mine. Pe pasarelă era un afiș pe care scria: “Copii sub 8 ani însoțiți de părinți - intrarea gratuită”. - Nene, mă iei și pe mine? - Dar cu cine ești măi prichiciule aici? Mă luă el la întrebări pe un ton mai rățoit. - Cu tata dar a rămas la căruță. - Păi nu ai mai mult de 8 ani? Mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeți că sunt mărunt
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
un cetățeam mai vîrstnic l-am rugat să mă bage și pe mine. Pe pasarelă era un afiș pe care scria: “Copii sub 7ani însoțiți de părinți - intrarea gratuită”. - Nene, mă iei și pe mine? - Dar cu cine ești măi prichiciule aici? mă luă el la întrebări pe un ton mai rățoit. - Cu tata dar a rămas la căruță. - Păi nu ai mai mult de 7ani? mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeți că sunt mărunt? minții
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]