58 matches
-
acolo ca să se ferească de vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou, s-a pornit să sune telefonul mobil al lui vinetu dinamo, telefon pricopsit cu care acesta fusese îngropat (că i-l lăsase nevasta-sa în buzunar, cum îi lăsase și ceasul de aur la mână, și lanțul bariu de aur la gât și celelalte; se vede treaba că-l iubise, nu glumă, săraca
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe care îl horește în forță și cu toată convingerea. Văsîi accelerează tempoul. Un alt bărbat, mai tânăr, în ținută de jogging ";Adidas" (o îmbrăcăminte la mare modă, pe care oamenii pricopsiți o arborează în zilele de sărbătoare), se apropie legănând pruncul din brațe în ritmul muzicii. De-acum strada e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Nicolae Manolescu N-am fost niciodată un pricepător în genealogie, cu alte cuvinte, în știință filiațiilor sau a înrudirilor, care formează una din ramurile nepricopsite ale istoriei (deși are în vedere, mai ales, pricopsiți: familii vechi, nobiliare ori domnitoare). Nepricopseala de care vorbesc e o treabă românească și se trage, între altele, din disprețul comuniștilor față de elite. De curînd, la Editură Albatros, dl Mihai Sorin Rădulescu a publicat o carte cu titlul Genealogii, conținînd
Genealogie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17885_a_19210]
-
însuși al vechimii (al uneia, altminteri, nu prea mari, - drept pentru care și Mateiu e ispitit să "anacronizeze", făcând dintr-un contemporan al lui Tuzluc și Păturică nu mai puțin decât un armaș Drăcea!), câtă vreme derizoriul Pirgu e un pricopsit "de lume(a) nouă": unul exempt, desigur, de stil și de patină, de "res abscondita" și de hieratism; nu mai puțin, însă, prin nume și vocație, o "măgură", și el, un "turn": un Pirg(u). Sau, cel puțin, un Pyrgopolinices
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum să nu aibă. Uite BMW-ul ăla patru ori patru din curte. Ăla negru de lângă scară." "Mersi, duduiță scumpă. Ăăă, da' frumoasă sculă ai, bre! E vreo supărare dac-o încerc și io să văd cât dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cititorii Schimbării la față... de porția ei de poezie. Sunt, dincolo de amărăciunile vituperante, pagini de mare frumusețe în această genealogie în răspăr. Iată, între pasaje de neîmpăcare geopolitică, să-i spunem, cu exilul între niște vecini nu cu mult mai pricopsiți, o superbă, sensibilă reculegere pe note: „Gândiți-vă însă la legănările muzicii maghiare, care nu vor să ajungă nicăieri! O tristețe care se alimentează din ea însăși. Farmecul ei precultural, mijloacele simple și lipsa de ornamentație exprimă un urât al
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
copii, din cauza bolilor și a mizeriei. În al treilea rând, apa potabilă nu era așa de la îndemână, fiind cărată din fundul grădinii. În al patrulea rând, incendiile izbucneau frecvent și cum apă în casă nu prea era, nici măcar în gospodăriile pricopsite, deznodământul era fatal. Copiii munceau, mulți dintre ei fiind puși să curețe coșurile de fum și ținuți flămânzi ca să poată încăpea pe horn. Tratamentele medicale se luau după ureche, iar de cele stomatologice ce să mai vorbim! Chirurgia era brutală
13 motive să nu trăiești în vremea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/3306_a_4631]
-
încerc să scot antena de la ei înainte să o vândă. Mă oftic pentru antena aia, că prindeam cu ea o grămadă de canale și știi că mi-a aduso frati-meu din occident. Nu are niciunul prin sat, antenă așa pricopsită. Doar ce și-a amintit de lipsa antenei și a simțit cum i se urcă iar sângele la cap, de necaz. - Nu te duce Haralambe, că ăia dau în tine! Ei sunt doi și tu ești singur. Mai bine vin
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
fiindcă nimic nu recompensa o tinerețe trăită la limita supraviețuirii; singura lui bucurie fusese atașamentul soției” (p. 65). De fapt, eroii lui Iulian Chivu nu trăiesc, (își) supraviețuiesc. De ce? Din pricina nevindecabilei precarități materiale? Nu, în niciun caz. Fiindcă și cei pricopsiți sunt roși de neliniște și îndoială (Miroiu). Din pricina plutirii între două ape, între două orizonturi? Poate, Dar nu doar atât. Mai degrabă din cauza unei diminuări graduale, progresive, a temeiului spiritual, cum bine observă cuvioasa Teodora. Despiritualizarea determină, inevitabil, retragerea harului
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah! beizadele), Au tăiat cinci alți feciori Ce-i făceau la bezele. Și-au danțat cinci feciori Pricopsiți, la ștreangul furcii; Ea danța Acanà Cu muscalii și cu turcii; Pași agale Cu pașale, Pași bătuți Cu arnăuți. Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni, De tot sus, De strigau, pierduți, ibovnici: - Ișalà, domniță Hus! c) S-a-mbuibat Și s-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Herodiadă în pașalâc turcesc; scenele de delir erotic și de îmbătare derulîndu-se ca o succesiune de ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ritmuri și de incitații la orgie: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașalà!) / Cu picoare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva.// Pentru ea, cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele) / Au tăiat cinci alți feciori,/ Ce-i făceau la bezele./ Și-au danțat feciori/ Pricopsiți, la streangul furcii; / Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii"...(Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu se desfășoară ca o succesiune magică de "ritmuri" înspre mistere, adică de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > SLUGĂ LA NEA GHEORGHE Autor: Ovidiu Creangă Publicat în: Ediția nr. 59 din 28 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Nenea Gheorghe Olărescu era fratele mamei, om pricopsit și cu avere babană în comuna Făurei, județul Brăila, comună mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mamă, era însurat cu tanti Dumitra
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
o laviță undeva în mijlocul satului cu pânzele pictate întinse pentru a fi văzute de trecători, se afla în trecere prin acel loc o fată foarte frumoasă, însoțită de un om ce părea bogat, după ceea ce se vedea prin straiele sale pricopsite și chimirul său lat și împodobit cu nestemate în care se întrezăreau, într-o pungă mare, o mulțime de bani. Nerun nu vânduse mai nimic în acea zi, dar văzând o fată așa de frumoasă care-i admira rezultatul creației
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
era numele lui de „dommnișoară” (îl chema Ladislau Bogyo) îmi rupea „șopârlele” și apoi le dădea ... XI. SLUGĂ LA NEA GHEORGHE, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 59 din 28 februarie 2011. Nenea Gheorghe Olărescu era fratele mamei, om pricopsit și cu avere babana în comuna Făurei, județul Brăila, comuna mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care ... Citește mai mult Nenea Gheorghe Olărescu era fratele mamei, om pricopsit și cu avere babana în comuna Făurei, județul Brăila, comuna mare cu gară în care oprea nu numai rapidul dar și Express Orientul ce mergea la Istambul. Nenea Gheorghe deci era unchiul meu după mama, era însurat cu tânți Dumitra
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt a fericit-o cu-un erou și prețul păcii a nefericit-o cu alungat din casă pricopsită numai cu ce avea pe ea. În noapte cu tulbur de minte Maria și-a umplut sânul de ie cu becuri, în dorul de-a salva ceva din munca lor de ani ... Era cu mintea dusă și la juma de
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
nu și la cerințele lor. Și totuși cum s-a ajuns și cum s-ar explica această sacră muțenie? Departe de a fi o putere ignorată, ierarhii își găsesc mijlocul de înseninare, comunicând doar cu sinele lor. Numirea în jilțurile pricopsite ale puterii imanente și nu alegerea de către Sfântul Duh în vederea înfierii sufletelor credincioșilor spre transcendența mântuirii, insistența osanalelor (cu mici excepții cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
s-ajunge domn! Și de-atunci din cea pricină, Fără nici o altă vină, Cine-i neam din Rădășeni, „Perjar” e și-n Fălticeni! Și d-atunci acest renume, Chit că pleacă de la prune, E pentru omul zgârcit, Prea avar și pricopsit. Dar demersul meu artistic, Chiar de e puțin caustic, Se termină c-o-ntrebare: Cum se cheamă acela care Fructele iradiază, Sămânța o estompează, Ca să nu scape, pe bune, Sâmburi productivi în lume? 15.01.2015 Foto: tablou de Abdessadeq
PERJARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370299_a_371628]
-
mă adun mai bine, Și o pornesc din nou spre tine, Mergînd afară prin calvar. Dar doar ce văd pe trotuar Pescari ieșiți cu scule rare, Deciși să facă o-ncercare Să vadă, balta gratuită De nu-i cumva mai pricopsită Ca balta de la Tîncăbești. C-atunci rămân la București. Și uite cum se lasă seara Până s-ajung în Ilioara Să-ți văd iubito chipul drag, Pe care sper c-o să-l împac Spunîndu-ți sincer ce-am pățit, Cu-acest
PLOAIA CITADINĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369510_a_370839]
-
fiind firea cea hapsână și ranchiunoasă a umflatului. Se așeză la o masă și începu să soarbă din paharul nespălat atât de încet de parcă ar fi fost cucuta vestitului Socrate de care oricum nu auzise. Pândea atent poate-poate apare vreun pricopsit care să-l cinstească. Nu avea noroc însă! Toți erau în aceeași situație. După numai două ore ieși înjurând și o porni spre casă cu gând că poate mai găsește ceva prin debara unde pitea nevastă-sa coniacul destinat protocolului
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
târg. Într-un fel, era pitoresc să mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea mare a familiei, Haldita. Avea ea un fel drăgăstos de a vorbi cu oamenii, iar aceștia o
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
să-ți arăt pensionari în țară Care-au muncit o viață pentru pâine, Azi, duc o bătrânețe prea amară Fără speranță-n ziua care vine. Azilele sunt pline de părinți, Uitați de pruncii răspândiți prin lume, Care se vor întoarce pricopsiți Și vor găsi numai pe cruci, un nume. Vreau să privești la biata țărișoară Ce luptă, ca să iasă la liman, Chiar dacă sănătatea-i e precară Și nu mai dă pe-nvățământ, un ban. După cum vezi, ți-am scris mai dinainte
SCRISOARE DESCHISĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371479_a_372808]
-
ce nu are, ajungeau și la ea. -Poa” să zică cine ce-o zice, lua câte una apa la moară la celelalte, alta mai vrenică, mai dășteaptă și mai frumoasă ca Gherghina, nu e în sat. N-o fi ea pricopsită, că de....guri multe dă hărănit,...pământ puțin....vite mai dă loc.... dar nimerește bine...ia să vedeți voi.... că Dumnezeu mai dă și după inima omului. Și e frumoasă rău ,fă, n-ai ce zice! Ce e al ei
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]