182 matches
-
de susținerea dumnealui și a doamnei Virginia Paraschiv. Doamna Ana Cristina Popescu, redactor al revistei eCreator sosită de la Caransebeș special pentru a fi alături de noi a vorbit puțin dar elocvent: „Ca dânsul poate au mai fost mulți. Și toți, dragă prietine, când te gandești bine, au fost niște apostoli, care au îndurat sărăcie și batjocura, care au trecut printr-un vifor de nemulțămiri și vorbe rele, și care totuși au izbutit sa-și îndeplineasca, cu bine, menirea...“ Mihail Sadoveanu, „Domnul Trandafir
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1466977383.html [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
fie veseli. În acest scop, dacă era vreme frumoasă, fetele se „premeneau” și porneau „după ghiocei la luncă sau după lemne în pădure”, fiind urmate de băieții grupați în „cete”; dacă vremea era urâtă „fetele se strâng prin case, pe la prietine și rude, unde vin și băieții de primprejur”. Era deci important ca în ziua de 24 februarie fiecare fată mare să se întâlnească cu un băiat, și invers; dacă nu avea loc această întâlnire, „se crede că tot anul nu
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Totul_despre_dragobete_in_an_marian_malciu_1392921724.html [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
nucleare Apără pământul țării, construiește metereze Lovește fără cruțare clanurile opresoare Când băncile globaliste îmbuibate prin sclavie Vor să-ți umilească țara și s-o-ngroape-n silnicie Cheamă-ți fiii tăi la arme și oprește la hotare Clanurile mafiote, hoardele invadatoare Când “prietini” te trădară ignorând și drept, și lege Ei ce-s cunoscuți în lume că se poartă ca mișeii Pregătește judecata, nu-i ierta de vor să nege Ai curaj și trage-n țeapă trădătorii și lacheii Când pământul se-ngrozește
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1489938792.html [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
încât toți bărbații țării petrec în frunte cu vodă, secondați de toți domnii trecuți, din ambele dinastii ale Basarabilor și Mușatinilor, cu binecuvântarea acestora: „Moldova cu stejari și cetini/ Ascunde inimi mari de domn,/ Să bem cu toți, să bem, prietini,/ Să le vărsăm și lor în somn./ Pân’ la al zilei blând luceafăr/ Să bem ca buni și vechi tovarăși;/ Și toți cu chef, nici unul teafăr,/ Și cum sfârșim să-ncepem iarăși.” Tot secretul existenței glorioase a țării se bazează
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
grinzi. Și să ne deschizi Limpezi, mari oglinzi Hai să ne plivești Durutele vești. Să ne primenești Soarta cu povești, Regăsindu-ne, Odihnindu-ne, În dar albindu-ne Colindiță-n vârf de cetini Colindiță-n vârf de cetini, Brazi verzi îți sunt prietini, Colindița ce-o ascult Cu dor greu, și cu dor mult. Cetiniță dălbioară, Să ne cânți, ca prima oară De Iisus, de Maica Lui, Și de floarea gândului. Colindiță de-ascultat Iarna dalbă, pe-nserat Când candele iar zâmbind În suflete
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Adelina_ionescu_colinde.html [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
fie veseli. În acest scop, dacă era vreme frumoasă, fetele se „premeneau” și porneau „după ghiocei la luncă sau după lemne în pădure”, fiind urmate de băieții grupați în „cete”; dacă vremea era urâtă „fetele se strâng prin case, pe la prietine și rude, unde vin și băieții de primprejur”. Era deci important ca în ziua de 24 februarie fiecare fată mare să se întâlnească cu un băiat, și invers; dacă nu avea loc această întâlnire, „se crede că tot anul nu
TOTUL DESPRE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Totul_despre_dragobete_marian_malciu_1329992509.html [Corola-blog/BlogPost/357959_a_359288]
-
își stupea în sân și se închina la icoana sfântului Mina. După ce am ieșit din acel vifor și m'am răcorit, am cetit soției mele povestea. A părut mișcată. Am căutat o verificare și am supus chinului ascultării și pe prietinul meu proaspăt, poetul George Tutoveanu. După aceea m'am liniștit și am început a relua foaie cu foaie tot manuscrisul. L-am vârât în sertar și l-am lăsat, până ce au sunat în livadă gangurii și privighetorile”, a completat el
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
sale literare. Unul dintre tovarășii de vânătoare preferați ai lui Sadoveanu a fost poetul ieșean George Topîrceanu, căruia i-a fost dedicat cuvântul înainte de la volumul "Țara de dincolo de negură" și pe care romancierul îl considera în capitolul „Sitarii, când prietinii mei se ceartă” al aceleiași cărți „un sprinten și ager poet, foarte cunoscut prin umor, prin avânt și imaginație. Frânturi din versurile lui îndrăznețe zboară de pe toate buzele. În chestiile de vânătoare însă e spiritul cel mai realist cu putință
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate și acolo din "Depărtări" (1930). O parte dintre povestiri („Mirajul”, „Sitarii, când prietinii mei se ceartă”, „Ploaie, în păduri depărtate”, „Pasaj de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
a plăcut lui Calligari și câtorva prieteni ai săi. D-nii Calligari, Radovici, Vintilă Rosetti și încă doi-trei a găsit de cuviință să protesteze contra proclamării regalităței și, pentru a da o mai mare întindere protestărei lor, a invitat și câțiva prietini franceji și americani, spre a le ține de urât. Protestarea a avut loc la o cafenea numită Procope. Un ponci aprins pentru circonstanță lumina mutrele protestanților; câteva discursuri terminate prin "Să trăiască România, să trăiască viitoarea Republică Romînă" au format
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la întemeiarea partidului până astăzi, am repeta numai ceea ce se știe, precum călugării repetă pururea, lăsând să lunece boabele metaniei, aceiași rugăciune uniformă. Cu totul alta este ținta noastră. Am dori îndeosebi ca d. Brătianu, în loc de-a lăsa pe prietinii săi de la "Romînul" a combate evidența în zeci de numere de-a rândul, ca și când evidența ar putea fi combătută cu succes, să gândească, ca om de stat, că lucrurile nu mai pot merge astfel. Acum o generație sau două Caradalele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ei se bat magarii, în fundul pivniței alerg. Se certe ungurii și leșii... Ce-mi pasă mie? La Cotnari Eu chefuiam cu cimpoieșii, Cu măscărici și lăutari: Și sub umbrarele de cetini Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, Să bem, pânʹ nu vom mai putea. Dacă venea să rătăcească V un învățat arheolog, Vorbind în limba păsărească, Nu m-arătam ca să mă rog. Dar ție-ți place doina, hora, îți place-al viței dulce rod, Tu povestește tuturora
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Pân- ce-ncheiau în gura mare Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt, Ce nici în ceriuri samăn n-are, Cum n-are samăn pe pământ! Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi mari de domn, Să bem cu toți, să bem, prietini, Să le vărsăm și lor în somn. Pân- la al zilei blând luceafăr Să bem ca buni și vechi tovarăși; Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar să strângă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pre care i-a tăiat nu l sfătuiau de rău. Î i ziceau numai: „Măria ta, mai des cu paharul și mai rar cu bi rul, că nu poate țara“. E, cine-i asculta! — Miron logofătul și Velicicu hatmanul erau prietini lui Cantemir. El nu i-ar fi omorât, de nu l ar fi îndemna t ministrul său Iordache Roset visternicul și Cantemir a plâns mult c-a făcut așa păcat. Judecând deci că și domnitorii au slăbiciunile lor ca și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
trepi dantă. C ine mai are timp de comunicarea și comuniunea propuse de dumnea- voastră. Cine să mai ridice sindrofia la rang de banchet, de symposion? Cine să mai caute azi perimetrul dezinhibator al cramei și fluidul dionisiac al vieții?” “Prietine, oamenii nu s au schimbat în esența lor. Ve șnica prefacere este a vieții, nu a omului. Ca să vorbesc precum un critic, reabilitarea etică și estetică a teme i erotic o-bahice, pe care am făcut-o eu, prin recuperarea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aurie. Ceru numaidecât rețeta și începu s-o scrie în tabletele sale. N ajunse însă să înțeleagă raporturile și proporțiile, din pri cină că toți din jurul său ajunseseră la o însuflețire înaltă. Îndeosebi căpitanul Ilie avea o figură disperată și prietinul său șătrarul îl mângâia sărutându-l, îndemnându l să uite toate și să dea tot ul la spate în noaptea aceea. - Prințule - zise domnul abate, deschizându și tot sufletul și tot zâmbetul - către tovarășul său - nu mă înșel afirmând că
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
când se întâmplă să ne lovească și altă nefericire mai cumplită d ecât toa te. - Pot să aflu și eu, prințule, ce altă nenoro cire mai poate avea loc după atâtea câte mi ai înșirat? - Pentru mine, domnule și iubite prietine, cea mai crudă este iubirea. - Ah! dumneata numești asta nenorocire? Faci probabil o greșeală de dicționar. - Ba o numesc astfel și am dreptate. Am aici, la piept, o scrisoare de la aceea care mă iubește și căreia mă închin. Această scrisoare
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
e Închipuită, din moment ce, la rândul ei, ea e doar o verigă Într-un lung lanț al favorurilor și al amicițiilor. Nici măcar nu a reținut numele celui pentru care intervine, „pentru că drept să-Ți spun, madam Preotescu, o bună prietină a mea, la care Țiu foarte mult - nu sunt În stare să-i refuz nimica - m-a rugat să-Ți scriu, că știe că Ții foarte mult la mine, și nu mă refuzi niciodată, și ești prieten cu d. profesor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lucrurile, după ce, de rușine (adică rușinându-se de propria faptă!), amicul pungaș le amanetase la cofetărie. Glosând pe marginea relației cu femeile În perspectiva trecerii anilor, naratorul din schița O conferență radiografiază relația socială prin mărcile / formele adresării utilizate de prietine: „Când eram tânăr sufler la teatru, acu vreo patruzeci de ani, damele aveau obicei să-mi zică «Iancule», ba, unele, chiar, «mă Iancule» - niciun respect! Apoi, au trecut așa cam douăzeci de ani, Îmi ziceau «domnule Iancule». Când am ajuns
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ba, unele, chiar, «mă Iancule» - niciun respect! Apoi, au trecut așa cam douăzeci de ani, Îmi ziceau «domnule Iancule». Când am ajuns director, Îmi ziceau «stimate domnule director...». Acu, după alți vreo douăzeci, toate - adică toate câte-mi mai sunt prietine - din «nene Iancule» nu vor să mă mai scoată. Toată lumea În serviciul public Înaintează - numai eu, din zece-n zece ani, regulat, degradat! De la «mă» de odinioară (uneori chiar cu ghionturi și fel de fel de alte maltratări... odată o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din «nene Iancule» nu vor să mă mai scoată. Toată lumea În serviciul public Înaintează - numai eu, din zece-n zece ani, regulat, degradat! De la «mă» de odinioară (uneori chiar cu ghionturi și fel de fel de alte maltratări... odată o prietină a mers cu Îndrăzneala până chiar să-mi tragă palme, și, pe onoare, degeaba... cine știe ce i se păruse!) cum zic: de la «mă» de odinioară, am ajuns acum la «nene» - și totdeauna cu mult respect. Firește că asta nu-mi convine
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o seară... Ținevas - nu spui Ține... persoană Însemnată... da’ becher - vine si zoacă la mine cărți... si când pleacă Îsi uită pardesiul la mine...”; În buzunarul pardesiului acelui Ținevas găsește «scrisorica de amor» („către becherul meu, de la nevasta unui prietin”) ce devine capital politic. Asupra identității persoanei Însemnate păstrează discreția, Însă nu la fel de diplomat e și În a dezvălui strategia la care a recurs pentru a fi ales: „Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la «Răsboiul»...”. Grupul lui Cațavencu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pref. Vasile Rusu, Sibiu, 1971; Povești populare, îngr. Doina David, Timișoara, 1989; Zâna apelor, îngr. Iordan Datcu, București, 1997; Povești ardelenești, îngr. I. Crețiu, Cluj-Napoca, 2001. Antologii: Inimioara adecă Floarea poeziei naționale, Sibiu, 1885; Buchetul. Culegere de cântece, Gherla, 1894; Prietinul săteanului român, Gherla, 1895. Repere bibliografice: Ion Simionescu, Un scriitor folositor, „Ateneul”, 1901, 7; Chendi, Foiletoane, 82-86; Iorga, Oameni, I, 91-95; I. Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Horia Petra-Petrescu, Din viața lui Ioan Pop-Reteganul, „Țara Bârsei”, 1935, 4; Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
ale romanului (v. infra, 3.2.2.). 2.4.1.3. Celălalt textem, la fel de cunoscut și la fel de relevant pentru arhitectura de profunzime a romanului, este invocat chiar de către protagonistul său: "[17] Atât e de puțină mintea muritorilor... zâmbea Kesarion cătră prietinul său episcopul; și cu această minte cutează să descurce alt adevăr cu mult mai tăinuit. De aceea pentru lumea de rând Dumnezeu va rămânea închis până la istovirea veacurilor. Cu drept cuvânt lumea aceasta trebuie să creadă fără a cerceta." (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
uită ades că tot ce-i pământesc și omenesc se ofilește. [Maria:] -Prea sfințite părinte, [...] toate cele pământești și omenești ar trebui să aibă o înflorire." (p. 109) [24] "- Slavă lui Dumnezeu! a zis în acea zi cuviosul Filaret, cătră prietinul său egipteanul, primindu-l cu bucurie în pridvor; toate câte le orânduiește El sunt bune, și iată o minune care nu se vede ades. - Slavă lui Dumnezeu, răspunse Kesarion. Stelele stau în alcătuirile lor și soarele e același." (p. 119
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]