120 matches
-
Acasă > Poeme > Emoție > PRIMĂVĂRATEC Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Să te îmbrățișeze cuvântul, să te sărute că soarele, să-ți umple inima de bucurie... Apoi să îl lași liber spre ochii și simțurile lumii
PRIMĂVĂRATEC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1459716023.html [Corola-blog/BlogPost/380945_a_382274]
-
neînfricate primule violet, firave brândușe și clopote de ghiocei. Că și dansul care există în tine, fiece pas împlinindu-l, vântul mangaindu-l, dragul de viață depășind cu indulgenta rătăcirile, ridicându-te din tine, cu fiece mugur, încolțind! Referință Bibliografica: Primăvăratec / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIMĂVĂRATEC de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1459716023.html [Corola-blog/BlogPost/380945_a_382274]
-
să citești și să nu uiți. Căci, „Credința ne ctitorește, ne susține în ceea ce suntem și ne ajută să dobândim ceea ce dăruim trecând de la știință la conștiință. Viața scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpușelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foșnetul pașilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea și atâtea altele aflate într-o
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, by http://uzp.org.ro/semnal-editorial-si-Publicistic-nicholas-buda-si-anastasia-ana-buda-mitropolitul-antonie-al-ardealului-rugul-aprins-al-constiintei-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul obosit de acceptări. Viziunea poetului nu este clară pentru cel care nu înțelege existența ca mijloc de creație și de iubire, nu întotdeauna de frumos sau de
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Metanoia_formelor_literaturii_si_a_omu_stefan_lucian_muresanu_1337332602.html [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
tresare din când în când poate amintirile o pișcă sau puricii adunați din jurul blocului ceva se întâmplă oricum oile își urmează drumul la margine de lan verde se opresc și mușcă un strop de ici unul de colo din grâul primăvăratec va fi rod bogat pentru cine știe că binele din flămând se naște uite că e încă iarnă iar eu privesc deja lanul de grâu necopt mai copt decât ideile care vin lasă amprente profunde în irișii mei și trezesc
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Din_mers_anne_marie_bejliu_1391670080.html [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
mai vechi prieten decât mine cu Mihai Bujeniță. O glumă, o amintire, un compliment colorează până și supa, atent meșterită de nevastă-mea, Fani. După care, printre altele, vinul vrăjitor de pe masă, a mai dat un plus de strălucire soarelui primăvăratec, filtrat de perdelele voalate ca un abur de pe munte, așezat peste lumina tare de-afară. Irizările de mătase coborâseră lin în pahare, odată cu vinul de lângă bucatele mesei. Magdalena Brătescu vorbește un pic despre scrieri și scriitori, Mihai Batog e incitat
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1463013314.html [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > CULEGĂTOR DE STELE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 827 din 06 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Un vânt primăvăratec, coborât din stele Împrăștie iubirea cu gust amețitor. Alungându-mi iarnă înfrângerilor mele Devin în noapte, al stelelor culegător. Cand inima îmi umple clepsidrele cu...dor Speranța o hrănesc cu visurile mele. Văzându-te aievea cu chip fermecător Simt flăcări
CULEGĂTOR DE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Culegator_de_stele_doina_theiss_1365265247.html [Corola-blog/BlogPost/346059_a_347388]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > MINIPOEME Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Rătăciri A plecat gândul de acasa îndrăgostit de florile primăvăratecei tale înfrunziri, Acum, rătăcesc în doruri și respir în nostalgii spre vară îmbrățișării noastre. . . . . . Petale de gânduri Orbite de frumuseți, Elevate în rostire, Miresme-corole, cu Elan aruncate în visare. Aromează-mi cu busuioc gândul și cu îmbrățișare apropierea până devenim
MINIPOEME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/lia_vana_1426935868.html [Corola-blog/BlogPost/353441_a_354770]
-
și auriu încep timide să se strecoare. În această lume a infinitului, nu poposești însă prea mult... te trezește la realitate anunțul sec, glacial, montat pe peretele din față: “Magazin social”. În stânga, domnește însă un mic castel de un verde primăvăratec, ce te încântă. Raza privirii urmărește din nou însetată, fiecare detaliu, fiecare rotunjire a minunatelor capiteluri din marmură. Starea de feerie dispare rapid. Căci privirea cade pe panoplia rigidă, fixată pe fațada clădirii, în dreapta, la doi metri de sol: “Magazin
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1432457751.html [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca apoi ușor, cu o neînțeleasă părere de rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
ținut captiv în mrejele ei, îmbătându-l cu parfumul exotic. Sora lui, Mușcata, rebelă și plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducție. Vântul adia ușor. Se făcea simțit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetației. Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele, frezii și narcise. Florile de câmp îi țineau trena din viorele. -Bine v-am regăsit, dragii mei! A sosit vremea să împrospătam pământul. A împrăștiat semințele magice, animând
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_de_primavara_camelia_constantin_1332081194.html [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
și la dimensiunea mitică a universului liric însuși, deoarece interpretul rolului Silvio din tristele “Paiațe” leoncavalliene s-a numărat printre acei cântăreți de operă ai lumii, care au primit darul demiurgic de a reface cu noblețe și sensibilitate, aidoma spiritului primăvăratec al unui aed deloc amurgit pe vibrația înaltă a undelor Luminii, sunetul de bucurie al imnelor celeste - ceva deloc lesne realizabil până la urmă, dacă avem puterea de a privi în „ochi” fragilul edificiu din carne și din suflet cu chip
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399440961.html [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
de balerină din cutia muzicală - nu uitam să exersăm și pirueta vreunui zâmbet și-acuma una lângă alta în așteptarea autobuzului care ca de-obicei întârzia tu mamă priveai concentrată-n depărtare iar eu cu ochii-ațintiți peste băltoaca ce acoperise primăvăratecele fire de iarbă tăceam tu tot gândeai și regândeai de zeci de ori aceeași rânduială-a zilei iar eu în minte reauzeam cum degetele ploii cântaseră-n trecuta noapte nostalgic peste pianul pervazului ferestrei mele. Referință Bibliografică: BALERINA DIN CUTIA
BALERINA DIN CUTIA MUZICALĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1468681927.html [Corola-blog/BlogPost/367504_a_368833]
-
mai frapant procedeu. Un bătrîn exilat își vede trecutul surprins într-un celebru vers de Goethe (Bătrînul care cîntă), primăvara se ivește sub forma unui cer parcă pictat de Veronese (Două vieții), iubiții se recunosc precum pelerinii din Emaus ( Noapte primăvăratecă), lumea Siretului este concomitent o idilă de Teocrit și o pagină din Gogol (Glasul luncilor), vîntul cîntă ca o liră din Ossian (Pe aripa zefirului), Tecuciul estompat în depărtare pare scos dintr-o gravură germană, iar centrul orașului este „unmic
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în curând Direcției Teatrului Național”; Această lucrare nu a mai fost găsită; - tot „Lumea Nouă” mai anunța, la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: „Vis primăvăratec” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Nici această lucrare nu s-a păstrat; - 1898 - Tot datorită lui Nicolae Davidescu aflăm că „la 21 Decemvrie 1898 se anunța „libretul unei opere comice în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
compozitor, violoncelist, dirijor și profesor, cfr. „Lumea nouă”, 21 decembrie 1897. PETICĂ 1898: „Lumea Nouă” mai anunța la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Ilarie Chendi, într-un fragment din „Sămănătorul”, II, 34, din 24 august 1903, într-o notă explicativă, afirma: Reproducem acest interesant fragment din tragedia în patru
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903. POEME ÎN PROZĂ: "Două vieți," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 109, 28 martie 1900. "Noapte primăvăratecă", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 112, 31 martie 1900. "Cântec vechiu", în „România Jună”, II, nr. 113, 1 aprilie 1900. "Povești d’aprile", în „România Jună”, II, nr. 115, 3 aprilie 1900. "La poalele crângului," semnat Fanta Cella
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Lumânărică este salcia pletoasă care se apleacă spre acesta. Pentru a sublinia dramatismul evenimentului, Apcar Baltazar a reușit să pună în contrast tristețea morții cu planul din stânga, îndepărtat, al lucrării pictată viu, colorat și luminos, motiv care dă un aer primăvăratec compoziției. După cum se poate observa, tematica aleasă nu este una de critică socială cum s-a mai spus în trecut. Similar cu "Balada morții" a lui George Topârceanu, pictorul "cugetă" cu penelul asupra morții, detaliile de ordin social devenind conotații
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
dar îți dai seama că nu mai sânt gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și corul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin. Iată boarea primăvăratecă și altădată dulce care pătrundea peste mine prin fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. Pasăre rănită, care spera să se vindece
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ajuns, zise. Părea supărat, dar nu m-am interesat de ce. I-am dat banii, douăzeci de dolari inclusiv bacșișul, mi-am scos valiza, i-am zis „pa“ șoferului și am sunat la interfon. Poarta s-a deschis cu un zumzăit primăvăratec și am intrat în curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc, moșule! l-am salutat. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat pe obraji, am intrat în casă și ne-am așezat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și în Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acum. Întoarce-te repede, cât se mai poate, cât încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau în sidef, ne aflam în aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare în frunzișul sfârșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea înaltă, fața de o paloare neîntâlnită. - Mă gândeam: „Ecaterina Perussi”... un vânt ucigător bătea peste secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ce nu face scriitorul pentru un condei? Deși ofițerul și subordonații lui se țin tari, se supravegheaz ă între ei și se împotrivesc vrăjii, în atmosfera glacială (la propriu și la figur at) a fostei bucătării, pătrunde brusc o adiere primăvăratecă, un iz patriarh al de Cotnari și o pală de voioșie humuleșteană. Ulița copilăriei nu mai pare să se fi strămutat pe întinsurile pierdute ale îndepărtatelor galaxii. Frunțile, puțin de tot, se descrețesc. S ar zice că sunt și Med
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Coșbuc s-a ridicat până la înălțimea de a contempla în desăvârșită castitate morală iubirea dintre sexe. FețiiFrumoși și zânele rustice din baladele și idilele sale nu iubesc decât în perspectiva căsătoriei. Și pentru un tineret, în care mustul vieții clocotește primăvăratec, gata să dea pe răscoale în tiparele sociale sau să se pângărească în șanțurile lăturalnice ale desfrâului, nu există un îndreptar artistic mai recomandabil decât această poesie robustă și castă, aproape fără egal în literatura europeană. Arta n are nevoie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că poemul de mai sus ar putea fi incriminat datorită faptului că are verb și o silabă-n plus În ultimul vers. Altfel, pînă și cîrcotașii profesioniști n-ar avea cum să nege existența unei cezuri și a cuvîntului sezonal primăvăratec liliac... Dar un cîrtitor de meserie ar spune sigur că flori și liliac e pleonasm sezonal. Și asta cu miopia celui ce refuză să vadă că În sintagma flori de liliac cuvîntul flori nu mai are nicio independență. Simplitatea formulării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]