120 matches
-
cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile și capitelele, iar imensa înflorire de piatră, primăvăratecă de asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru care iese în relief, și în așa fel se reflectă, că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea orașului, friză în marmură
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
păduri Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, L-încarc cu miroase, Cu sufletu-mi cald. Și tot acel miros {EminescuOpVIII 400} Și-ntregu-mi senin Îl dărui iubirei, Cunună-i închin. Ieșiți viorele, Vă chem nebunatec, Sosit-au amorul Cel primăvăratec. CORUL SPIRITELOR COPACILOR Noi ne-am trezit Din vis urât Din iarnă lungă la soare; Prin trunchii vechi Se mișcă-ncet A vieții mii de izvoare. IONEL (trist) A vieții mii de izvoare CORUL SPIRITELOR COPACILOR În trunchiul gros, În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
râvnitul Premiu Internațional de Literatură ne oferise ca dar acest generos răgaz preliminar. Locuiam la un elegant hotel din partea luxoasă a orașului, bărcile și apa se aflau la un pas, ca și În ecranul ferestrei din cameră. Vreme excelentă, soare primăvăratec, turiști puțini, berechet timp de plimbări și delăsare. Nopți Înstelate, vinul excelent, atmosfera cordială. Ne așteptase la Veneția o prietenă italiană care ne dusese, În aceeași dimineață, să vizităm, abia acum cu adevărat, Ghettoul. Rabinul locului părea, mai curând, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Sosise timpul ca el să gândească la zilele cari vor urma,iar În acest scop, hotărî să pornească o mică investigație prin unele locuri mai bine cunoscute, pentru a obține o angajare ori altceva care să-i placă. Se Îmbrăcă primăvăratec, spunând. „Pentru a obține unele informații,urmează să dau o raită prin centrul orașului. Sper să nu Întârzii pre mult, de aceea când mă Întorc, dacă socotesc asimilarea lecțiilor de limbă română satisfăcătoare, vei căpăta bomboane...” „Prefer un buchet de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
I răsună în minor; energia ei pare încătușată acum, dar tinde să se afirme. Este prevestirea înfruntării eroice, a ciocnirilor de forțe, care, va fi zugrăvită mai târziu cu atâta patos în cea de a treia simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat. Ea este mai amplă și mai evoluată din punct de vedere componistic decât cea din prima parte a Simfoniei I. Repriza este precedată de un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-a C Poveste despre viață Nu voi renunța la sărutul primăvăratec. Știu că e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în rigole, de pe-acoperișuri cădeau sunând cristalin... — Vai, nu-mi mai aduce aminte! - izbucni deodată Fibbia. — Dar ce s-a întâmplat? - zise căpitanul Tresoro. — Cunoști dumneata, vajnice căpitan - se-ntoarse Amada spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai protocolului de prim om în stat. Scriu acest text joi dimineață, când încă nu am știre de vreun alt tramvai deraiat. E drept, din cauza marii iubiri de istorie pe care au luat-o, ca pe-o gripă pe vreme primăvăratecă, toți băseștii prezenți de 24 ianuarie la Iași, nici nu mai e nevoie de alte deraieri. Se aud sirenele prin tot orașul, de parcă s-ar fi deschis un front de război aici și lumea trebuie evacuată. Șoferii fac cozi imense
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
În următoarea conversație. Vezi cum reacționează. S-ar putea decide să-ți spună. Nu vreau să trebuiască sa fac casa praf. — Nu, sigur că nu, spuse Sammler. Deci ce e Unu? III Spre casă. Pe Second Avenue se auzea hârșâitul primăvăratec al patinelor cu rotile pe trotuarul gol pe dinăuntru, sfărâmicios, o asprime mângâietoare. Întorcându-se dinspre noul New York al apartamentelor comasate spre vechiul New York al pietrei brune și al fierului forjat, Sammler văzu prin cercurile mari negre din gard margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ploaie mocănească Elena Marin Alexe Storc umezeala în pumni până la ultimul strop, apoi cu fruntea rezemată de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din nou. Poate era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui martie, Însă era deja o seară primăvăratecă. La patiseria tunisiană, Bruno cumpără un cornet lung plin cu migdale, apoi coborî pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acum. Întoarce-te repede, cît se mai poate, cît Încă nu ești pierdut. Eu cred că nu te vei pierde niciodată”. În clipa aceea se apropie de mine: nasturii bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3.Explică prezența cratimei în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
vremelnice, aceste priveliști liniștitoare sfîrșiră prin a-și face efectul asupra lui Ahab, măcar pentru cîteva clipe. Dar asupra comorilor sale tainice, deschise de aceste chei de aur misterioase, cădea, ofilindu-le, suflarea lui. O, luminișuri ierboase! o, nesfîrșite priveliști primăvăratece ale sufletului! în voi - deși sînteți demult pîrjolite de ucigătoarea secetă a vieții terestre - oamenii se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alb”, coloniștii au făurit o națiune de Învingători, din acest amalgam etnic și cultural! Deschid ochii și realitatea Mileniului III Îmi demonstrează că sunt Într-o frumoasă și trepidantă metropolă pe care am șansa să o cunosc, acum, Într-un primăvăratec noiembrie, unde ritmul anotimpurilor este invers ca pe la noi. În radă sunt Înghesuite nave din Marea Britanie, SUA, Japonia, Australia etc., pacheboturi moderne, cargoboturi, petroliere. Institutul Oceanografic, din apropiere, studiază fenomenele fluxului și refluxului, curenții oceanici, viața oceanului, formarea sedimentelor marine
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ca să nu ne tulburăm excesiv naturelul simțitor, astfel încât probleme cu care spațiile din vestul și nord-vestul nostru s-au confruntat acum 10-15 ani, ba chiar le-au mai și rezolvat estimp, la noi au încă o prospețime de-a dreptul primăvăratecă. Noi suntem români? De bună seamă, dar asta ne duce cu gândul la rădăcină, la Roma, la romani, la strămoșii noștri care aveau o vorbă festina lente, grăbește-te încet. Noi am luat-o mot-à-mot! Dorin Popa: Părintele Gheorghe Calciu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]